3,366 matches
-
în cea de-a doua a rămas binedispus. Reacția emoțională a lui Peter nu este accidentală: nu de lift i-a fost teamă. Mai degrabă, i-a fost teamă de propriile sale gîndurile catastrofice. În concluzie, există un element declanșator liftul. Acesta ar fi trebuit să îl determine pe Peter să-i fie frică și apoi să se enerveze din cauza șefului lui. Totuși, în versiunea mai extinsă, este clar că explicația lui Peter este incompletă, pentru că există o serie de opinii
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
primiți deși nu știu ce spun oamenii aceștia, dar le citesc pe fețe bunăvoința. Gesturile lor sunt calme, iar vocile le sunt melodioase când ne urează „bun venit” în limba japoneză: „Irashaimase!” „Irashaimase!” Avem cazarea la etajul 9 și urcăm cu un lift rapid și silențios. Camera este deosebită, mai ales că are vederea spre Templul „Senso-ji”care este renumit în zonă datorită vechimii, dar și a legendei pe care o cunosc toți japonezii. „Templul Senso-ji (cunoscut și sub numele de Templul „Asakusa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
al cărui șuvoi de ape se zbenguie pe o stâncă impunătoare, aflată într-o pădure cu cedrii falnici. Drumul până la cascadă a fost presărat cu tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de a urca, după cum credeam noi. Liftul a coborât până la platforma de unde am admirat cascada. Este o zi splendidă, stropii cascadei par mici sfere de curcubeu. Ne pozăm cu toții, privim prin telescop, apoi ne ștanțăm
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
într-o pădure cu cedrii falnici. Drumul până la cascadă a fost presărat cu tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de a urca, după cum credeam noi. Liftul a coborât până la platforma de unde am admirat cascada. Este o zi splendidă, stropii cascadei par mici sfere de curcubeu. Ne pozăm cu toții, privim prin telescop, apoi ne ștanțăm câte un suvenir la aparatul special de pe platformă, suvenir pe care înscriem
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tabără cu Boy Scouts. Fiind „ bărbat” de-acum, nu ne-a mai dat voie să-l așteptăm în locația cercetașilor de lângă templul Senso-Ji. În momentul în care a sunat la interfon, am ieșit pe hol și, când a ieșit din lift, i-am făcut o poză în costumul de cercetaș, altfel nu m-ar fi lăsat să-l pozez . S-a și speriat! Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Alexandru, bicicleta pe care mi-o doream de multă vreme - Ucraina verde, cu aripile albe, a devenit a mea. Nouă fiind, cu pedalele și accesoriile nemontate, pentru transportul până la blocul lui, a fost nevoie de un taxi. Mi-amintesc, cu liftul a ajuns la etajul X, în fața ușii apartamentului fratelui meu. Despachetatul a durat mult, eu prelungind îndepărtarea ambalajului din hârtie groasă, îmbibată în uleiul protector care dezvelea un far, un dinam, un picior, portbagajul. Odată bicicleta pregătită de utilizare, cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
negrilor e din ce În ce mai mare. Suprafața statului e de 12.137.000 ha, cu o populație abia de 2.250.000 locuitori. Mulți negri merg În statele nordice, Îngroșând rândurile celor care ocupă posturi bine plătite, În trenuri, În hoteluri, la lifturi și În comerț. Căldura crește cu fiecare oră. Ne oprim În mica localitate Tunica pentru a schimba uleiul și pentru a ne răcori puțin. Înspre sud vest dăm de o porțiune de șosea neasfaltată, ca și În Dakota de sud
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
întrebat: De ce oare Jayne și cu mine căutam cea mai facilă ieșire din impas? Dar apoi totul a luat sfârșit. S-au semnat hârtiile. Am fost primul care a ieșit din cabinet. În momentul în care am apăsat pe butonul liftului a trebuit să-mi încleștez falca, să nu izbucnesc în plâns. Ca să mă liniștesc mi-am pipăit în mantaua de ploaie pistolul pe care acum îl aveam permanent asupra mea. Pe Fifth Avenue abia dacă am putut ridica brațul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dezavantajoasă - pierdem aproximativ cât pentru două beri și va fi, se vede de dimineață, o căldură teribilă... Un bilet de urcat pe jos până la prima platformă a Turnului (57 de metri), special amenajată pentru turiști, costă 18 franci. Poți lua liftul, evident, la un preț mai scump, dar acolo e un rând mare și, detaliu deranjant, am auzit niște indivizi vorbind rusește. Mai bine urcăm la pas, pentru a evita compania lui Serioja și a Alionei - cuplu turistic din Pskov sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și își liniștesc respirația, privind obosite la schelăria de fier și blocuri de cabluri care obturează complet peisajul de dincolo. Un peisaj splendid, pe care îl admirăm și de la nivelul doi al Turnului (115 metri), unde poți urca numai cu liftul. Renunțăm să ne mai aventurăm și la platforma a treia, situată la 274 de metri înălțime, loc din care poți scruta împrejurimile - în zilele cu o foarte bună vizibilitate - pe o rază de 70 km (cel puțin așa scriu pliantele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre uzul unor turiști din Indochina, reușesc să prind câteva crâmpeie. Acum, întreaga clădire e „populată postmodern”: muzee, săli de concert și de cinema, teatre, centre de agrement, cluburi de noapte și cazinouri. Plătesc 10 zloți și urc cu un lift rapid la platforma de la etajul 30, de unde se deschide, așa cum scrie în prospectul pe care îl primesc odată cu tichetul, „cea mai frumoasă perspectivă asupra Varșoviei”. Pe platformă îl întâlnesc pe italianul Nicola Lecca, el este de mai mult timp aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
meu, de lângă fereastră: Aici, ești Sbârnă? Să-ți faci bagajele. Mă trimiteți la post, tovarășe ministru? Te trimit la dracu', îmi replică el pe un ton răstit. Ieși din birou, urmat de director, pe care îl luă cu el spre lift. Nu l-am întrebat pe director dacă avea mai multe detalii de la noul ministru în ceea ca mă privea. Oricum, știindu-l pe fostul ambasador din Albania cât era de ranchiunos, nu mă așteptam la nimic bun de la el. Colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
domnul ambasador Ene. M-am uitat fix la fiecare, am hotărât pe loc: Bine, intrați. Le-am spus milițienilor că sunt cu mine și că îi conduc la domnul ambasador Ene, au trecut fără alt control și în timp ce urcam cu liftul, le precizasem, pentru a afla că nu eram un oarecare naiv: Deci, la domnul Iliescu, la etajul al doilea. Toți patru se scuzară. Știți, nu am putut să luăm legătura cu domnul Iliescu, de jos, de la ghișeul de informații nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fiscală), acoperiți de hârtii, și "vânzarea de resurse ale țării" le umplu conturile din străinătate prin comisioane la fel de imbatabile juridic. Toate cuceririle civilizației occidentale, de la mașinile ultimul răcnet, de sute de mii de euro bucata, la vilele de protocol (cu lifturi interioare și piscine cu apă termală) din lume le găsești în România, în 23 de ani de la Revoluție s-a făcut prăpăd. Probabil că noile generații, care-i vor moșteni pe acești îmbogățiți pe seama averii statului, vor trăi ca niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fixat cauțiunea la o mie. M-au dus Înapoi la Tombs, unde mi s-a ordonat să mă dezbrac și să mă bag sub duș. Un gardian apatic mi-a controlat hainele. M-am Îmbrăcat la loc, am urcat cu liftul și am fost repartizat Într-o celulă. La patru după-amiază am fost Încuiați În celule. Ușile s-au Închis automat de la un comutator, cu un zdrăngănit enorm, care a răsunat prin toată aripa. Efectul codeinei, cît mai era, se ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e o stație cu mai multe niveluri periculoasă pentru prăduitorii de drojdieri pentru că e plină de locuri În care se pot piti gaborii și e imposibil să te acoperi din toate unghiurile. La nivelul de jos singura ieșire e cu liftul. Ne-am apropiat de căzătură cu un aer indiferent, ca și cum nu l-am fi observat. Era un tip Între două vîrste, tolănit lîngă perete. Fornăia. Roy s-a așezat lîngă el și eu m-am postat În fața lor, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă rost. Coca e greu de găsit În Mexic. PÎnă atunci nu mai dădusem peste cocaină ca lumea. Coca e extaz pur. Te duce drept În sus, ca un lift mecanic care-ncepe să te Înalțe Îndată ce-o simți. Nu știu nimic care să semene cu Coca la felul cum te ridică, dar plutirea nu durează decît vreo zece minute. Pe urmă mai vrei o doză. CÎnd Îți bagi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de această originală scriitoare, totuși atât de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta Mircea Cancicov, se îmbarca în huruitorul lift cu grilaje din Pasajul Victoria, o afla trăind de mulți ani într-o ciudată ambianță de vestigii. Printr-un coridor obscur, fără iluminare directă, puteai pătrunde, la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fii vânzător într-o baracă? Cum poți să fii persan? Poate raționamentul ăsta mă face să-i consider pe toți cei care nu scriu sau nu citesc niște cretini, niște neisprăviți. Ajuns la bloc, era posibil să fie cineva în lift. Un pensionar ciufut, un membru al echipajului rebus, care ținea minte cum am lăsat io odată ușa deschisă și cetățenii responsabili nu puteau urca. A stat producția din cauza mea. N-a putut merge fiecare pe unde avea treabă. Pe acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
membru al echipajului rebus, care ținea minte cum am lăsat io odată ușa deschisă și cetățenii responsabili nu puteau urca. A stat producția din cauza mea. N-a putut merge fiecare pe unde avea treabă. Pe acel pensionar îl auzeam. Pereții liftului nu permiteau sunetelor să se răspândească, le adunau acolo, le strângeau. Corpurile oricum răspândesc sunete. Vibrează. Și culoarea spune ceva despre ele. Asta afli neauzind. Sunt altfel de semnale, pe care doar un surd le poate percepe. Mai există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă dată, la două noaptea, discutam în baie la cămin despre actualitatea operei lui Jules Verne. Stăteam în baie și, cu vreo oră mai devreme, ne pișaserăm în lift. Avem amintiri interesante. El s-a apucat de băut în clasa a V-a, într-un tren de Vaslui care a făcut 7 ore în frig până la destinație. Și acolo, în tren, era unul cu o damigeană care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
textele. Cele mai mișto alea sunt. Textele mele. Dacă voi ajunge și io un scriitor cât de cât cunoscut, să știe cercetătorii ce pesudonime am folosit. Unul e al Mirunei. Mergeam cu ea prin case de nouveaux riches, case cu lift, și ăia ne opreau la masă. Case ca un muzeu - nu pentru locuit, ci pentru dat pe spate dușmanii. Pentru mine era un fleac să torn un text de câteva rânduri despre jigodia nu știu cărui îmbuibat. Plus că aveam, cu Miruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fostul copil are impresia că ordinea cu care se acomodase a fost înlocuită de haos. Dezordinea hrănește noua lume. Pentru că nu-i înțelege, crede că ceilalți au un comportament haotic nesupus unor legi. Să te piși pe fereastra căminului, în lift, ca să vadă și Ei în ce hal te-au adus. Să-ți expui abjecția ca și cum ei ar fi vinovați de starea asta de lucruri. Să le arăți unde te-au adus Ei. Să urli pe stradă porcării, să borăști din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asemenea epoci care nu se va mai Întoarce, cu produse de bun și solid confort În locul pacotilei de mai târziu, și-i mulțumesc aproape zilnic, pentru ele, fostului patron, Walter Prager, pe care-l Întâlnesc, șontâc-șontâc, urcând sau coborând din liftul casei mele. COLONELUL REZERVIST VOICULESCU, CARE COMANDA O co loană de muniții, cu sute de căruțe și mii de cai de rechi ziție mânați de milițieni bătrâni, era o comoară de rumân cu rare virtuți ostășești, proprii mai degrabă frontului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule, șepcile alea - l-a luat la rost Vasile B. -, c-o să ne trezim cu serviciile secrete peste noi?!“ „Mie să-mi spuneți domnule profesor, nu «mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]