243,069 matches
-
materiale publicistice la radio ori TV). Lucrurile sunt puțin mai complicate. Nu cred că pot fi considerați ziariști specialiștii din diverse domenii care asigură rubrici medicale, științifice, de sfaturi practice, de astrologie etc. În același timp, cred că doar la limită îi putem considera ziariști pe cei care nu fac altceva decît să-și dea cu părerea asupra unor subiecte (politice, în special, dar și culturale), oricît de competenți ar fi în această întreprindere. Cred, așadar, că ziarist este cel care
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța de ansamblu a unei asemenea expoziții este, dincolo de elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța de ansamblu a unei asemenea expoziții este, dincolo de elementele deja enumerate, capacitatea de a oferi un model, aproape ireal, de rafinament al gîndirii plastice și al execuției tehnice, iar riscul major care o pîndește din umbră
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
atribuie Balcanilor cel mai cuprinzător sens posibil, incluzînd în acest spațiu, alături de teritoriile de la sud de Dunăre și de Sava, regiunile locuite de români, croați, sloveni și - fapt destul de rar - pe cele locuite de unguri. E o opțiune care, la limită, s-ar justifica prin rolul important pe care Ungaria l-a jucat în regiune. Discursul istoric e construit în jurul ideii de națiune, așa că, din lunga istorie a acestui spațiu, Barbara Jelavich reține doar ultimile trei secole. Secolele al XVIII-lea
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
pare a-l explora în cadrul lor. La capătul analizei, concluziile sînt neașteptate: Rebreanu nu prea scrie bine proză scurtă rurală (Răfuiala și Proștii sînt singurele reușite între numeroasele eșecuri), în schimb textele "caragialiene" (sau "cehoviene"), excelînd în umor sarcastic, la limita satirei, sînt în general piese de valoare (Strănutarea, Cearta, Soacra Sfîntului Petru, Ghinionul etc.). Cît despre prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, ruptura lor aparentă cu romanele "obiective" este contestată, identificîndu-se în schimb etapele adoptării succesive de măști prin care
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
coordonare a ansamblurilor de final de act, se situează frumusețea sonoră a corurilor extrem de nuanțat gândite de minunatul Stelian Olariu și de excelenta sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
pentru captivantul sandviș. Zi că-i bine, robotule, și dă-i înainte! Ai să te oprești cînd nimeni nu o să-ți mai învîrtească cheia. Sau, cine știe? Ai să te ridici, singur, ca un răzvrătit, ai să-ți depășești propriile limite și ai să pășești peste prag. La aer proaspăt. Un alt soi de terapie încearcă Irina Movilă. O altă formă de sondare a eu-lui artistic, a posibi- lităților lui de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când descriu necuprinsele măreții ale Maicii Domnului, cuvântul sfinților deodată devine cântare, laudă și preamărire. Ei știau că oricâte ar spune despre ea, niciodată nu vor găsi cuvinte să cânte Îndeajuns pe Maica Domnului, necunoscând limite pentru preamărirea ei. De asemenea, niciodată nu vor putea exprima adâncimea tainei și nici a o lăuda după cuviință. „Și nimeni nu poate Întreba despre ale Tale (zice Petru Damaschinul). Pentru că sunt mai presus de fire, de minte și de
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra căruia s-a aplecat timp de decenii, cu o, să recunoaștem noi, strălucită osîrdie și cu rezultate demne de respect, însă nu mai puțin cu
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Sursa succesului realizat de erou - la propriu - a fost aceea de a nu căuta o ascunzătoare sigură, știind prea bine că Securitatea l-ar fi putut găsi și în fundul pământului, de a nu sta ascuns, ci de a circula, în limita atât de greu de stabilit, a unui coeficient de siguranță acceptabil. A câștigat jucând cartea omului de pe stradă ce-și vede de treburile lui. Cum cei atotputernici vânau simptome, au putut fi înșelați. De aceea, într-o primă versiune, romanul
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
bandă de vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot mai mult, pe mâna acestei mase de nesimțiți primitivi, pentru care nu există normă și limită. în costum alb și scuipând cuvintele ca dintr-o mitralieră deșucheată pe posturile de televiziune, sau în salopetă cenușie, insul infect brăzdează, de sus până jos, societatea românească. Același prieten îmi spunea că președintele asociației de locatari a blocului său
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
întîlnire să-i marcheze, să-i facă să se îndrăgostească iremediabil de misterul lumii teatrului, să-i provoace să-i descopere dimensiunile, ceva din magie, din zbuciumul artiștilor. Nu cred, însă, că avea o prea mare importanță. Într-o situație limită, orice semn al normalității, al vitalității, ineditului chiar, capătă alte proporții în care viața devine singura valoare fundamentală. În fond, acest happening poate fi doar începutul unui drum într-un spațiu care atenuează granița între ficțiune și realitate și în
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
Pendulând între fizică și astronomie, discursul lui Hawking schițează o istorie a concepțiilor despre timp și spațiu ai cărei primi protagoniști sunt Aristotel și Ptolemeu și la al cărei capăt se află ipotezele proprii despre un univers finit, dar fără limite, despre găurile negre sau cele trei sensuri ale timpului și posibilitatea de a ne aminti nu trecutul, ci viitorul, așa cum efectul ar putea preceda cauza. Autorul propune, în imagini a căror plasticitate amintește uneori de Einstein, un model propriu al
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
produs o bruscă iluminare. După care, întoarcerea în atelier, decantarea - negrăbită, neliniștită - a sugestiilor, ordonarea lor într-o structură de-sine-stătătoare, toate au concurat la fixarea unei delimitări. Ce am făcut de-atunci - pînzele imense la care lucrez acum, atît de la limita cu abstractul - stă sub acea aură fericită din 1968. Un element, predilect în arta modernă - tenta plată - își are, în ce mă privește, obîrșia în Voroneț, Sucevița, Moldovița. Pot să te asigur de un lucru. Eu, care nu sînt un
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cu liderii de sindicat, în care, atunci cînd își epuiza argumentele, dl Băsescu nu ezita să recurgă la înjurături, i-au sporit și acestea o popularitate oricum crescîndă. Ajuns primar, dl Băsescu le-a promis bucureștenilor ordine și curățenie în limita posibilităților. În privința ordinii nu s-ar spune că a reușit mare lucru pînă la această oră, dar primarul a dat satisfacție celor care nu puteau să vadă în ochi, la propriu, buticurile din București. Nu se știe dacă dl Băsescu
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]
-
Pavel Șușară Una dintre cele mai notorii prezențe românești interbelice, pictorul Eustațiu Stoenescu, a dispărut încetul cu încetul din conștiința publică, pînă aproape de limita completei uitări și a inevitabilului anonimat. Întotdeauna, în aceste situații în care prăbușirea este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
căruia va reveni în publicistica ultimilor ani de viață. Și pe bună dreptate, întrucît climatul în care se formează era impregnat de ideologia pașoptistă și romantică. La nivelul ideologiei macedonskiene, filopașoptismul se exprima prin atitudinea "liberalistă", antiburgheză, promovarea progresului în limitele (totuși) reformismului ponderat și, nu în ultimul rînd, prin reafirmarea vechilor principii de egalitate și libertate.(...) Mai mult decît atît, revista Literatorul, înființată în 1880 ca avanpost al modernismului, avea înscrise pe frontispiciu devize de sorginte iluminist-pașoptistă: "Lupta pentru lumină
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
experimentaliști (cu o soartă crudă înainte de '90) sînt urmăriți de un blestem: deși condiția experimentului este prin excelență mobilitatea, capacitatea de a modifica discursul în fel și chip, autorii în cauză au rămas fideli unui anumit tip de experiment lingvistic. Limitele acestui "stil" sînt evidente o dată cu "coborîrea în lume" a lui Gheorghe Ene, spre exemplu. Un incredibil aer desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
nu fiindcă nu simt vreo plăcere dacă o fac, ci fiindcă nu le-a pus nimeni o carte în mînă ori n-au avut prilejul să descopere ce minunății zac între copertele unei cărți. Desigur, este o iluzie (și, la limită, o eroare) să contăm pe o masă de cititori. în toate societățile care au cunoscut cartea, indiferent de forma sau de suportul ei fizic, cititorii au fost în minoritate față de necititori. A existat mereu ceva care a limitat accesul la
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
Viziune prin aripă străpunsă de glonț, p. 19) sau: "Fulgere cădeau pe acoperișuri ca rochii de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
fondul economic pauper, spiritualitatea budistă capătă proporții uriașe... Dintre toate neamurile Europei, cel danubio-carpatic, cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
acest fel de joc. Fără să mai trudesc la clasificare, pot să spun, da, cărțile cresc una din alta și merg pe niște idei precum: construirea de sine, ciudațenia amuzantă și periculoasă a culturii de mase, metafora (și realitatea) exilului, limitele (corpului și ale geografiei), granițele (metaforice și reale), transgresiunea. Vă limpeziți ideile fundamentale (le lămuriți), pe măsură ce scrieți? Desigur - și mă ofuschez, întunericesc și perplexez simultan. Textele teoretice vă susțin proza și poezia? Da - într-un fel Dada. Am avut o
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
și de la un/ cimitir la altul: eu semănînd cu oul ei/ și ea, desigur, cu mama - îmbrăcată în negru" (O nouă cădere nervoasă). Penitența pe care și-o ia asupră-și autorul este tocmai această identificare cu ciclurile materiei. Nedepășind limitele vîrtejurilor materiale, el suferă în numele unei transcendențe doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
șefi locali ai Unității de incoruptibili a Internelor. Din acest conflict producător de scandal rezultă o primă victimă în guvern, Ovidiu Grecea. Dar executivul supără cu acest prilej și SRI-ul, care acuză Internele că ar vrea să-și depășească limita competențelor. Premierul se vede descoperit și reacționează împăciuitor pentru a calma și presa și orgoliile SRI-ului. Tot din momentul în care guvernului Năstase i s-a cerut să depășească faza bunelor intenții în privința privatizării a început și războiul executivului
Castanele uitate pe foc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16266_a_17591]