2,625 matches
-
verbe care nu acceptă infinitivul lung substantivizat, acestea sunt mai degrabă excepții rare. În forma scurtă, ca substantiv, infinitivul este precedat întotdeauna de morfemul "a". Fie prin derivare (lingvistică) postverbală, fie prin conversiune (în prezent există o dezbatere teoretică între lingviști), infinitivul lung trece în categoria lexico-gramaticală a substantivelor, având forme de caz, putându-se articula și putând fi determinat de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
culminant în Tbilisi la 14 aprilie 1978, ziua în care Sovietul Suprem al RSS Gruzine s-a întrunit pentru a ratifica noua lege. Circa 20.000 de oameni, în principal studenți, au ieșit în stradă. Mai mulți intelectuali, inclusiv respectatul lingvist octogenar Akaki Shanidze, au scris petiții împotriva modificării articolului 75 (privind statutul de limbă oficială al georgienei), și pe străzi au apărut manifeste prin se cerea rezistență la nivel național. Demonstranții au mers la sediul guvernului din centrul Tbilisiului. Milițienii
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
mult pământ? Când strămoșii mei au sosit în Palestina, nu doreau să ia locul localnicilor arabi și să îi ducă în lagăre — dar asta au făcut, în cele din urmă." Numele de familie al căpitanului este "Ben Yehuda" — numele ilustrului lingvist sionist, Eliezer Ben-Yehuda, care a avut un rol important în transformarea limbii ebraice dintr-o limbă liturghică într-una folosită uzual. Acesta este un exemplu tipic pentru motivul conflictului tragic, frecvent în operele lui Anderson: o poveste fără personaje negative
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun că "huceagul" sau "buceagul" este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau în județele Constantă, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se întâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu același sufix
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
născut pe 30 octombrie 1964) este un jucător american profesionit de poker, fratele jucătoarei profesioniste de poker Annie Duke, si a poetei Katy Lederer. Lederer s-a născut în Concord, New Hampshire. Tatăl său este Richard Lederer, un scriitor și lingvist care a predat la Scoala St Paul's din New Hampshire. Lederer a fost un tanar talentat al jocului de șah iar după ce a terminat liceul s-a mutat în orașul New York, unde a participat la Universitatea din Columbia. Orașul
Howard Lederer () [Corola-website/Science/321990_a_323319]
-
(n. 1913, Maieru, județul Bistrița-Năsăud - d. 1976) a fost un ziarist, jurist, lingvist și politician român. A scris pentru ziarul "Ardealul", pentru "Gazeta Transilvaniei" și a fost redactor la cotidianul bucureștean "Curentul". a fost responsabil cu secțiunea de presă a Partidului Național Țărănesc, fiind numit de către Iuliu Maniu „șef al propagandei și al
Emil Boșca-Mălin () [Corola-website/Science/322006_a_323335]
-
în Franța ("EuroCon", 1990). s-a născut pe 16 februarie 1951 la București. Tatăl său, Haralambie Grămescu, scriitor și membru al Uniunii Scriitorilor, a tradus în limba română "O mie și una de nopți". Mama, Alexandra Beatrice Kiseleff, diplomat universitar lingvist, ziarist și traducător, a fost autoarea mai multor dicționare. În 1970 a terminat studiile liceale și a urmat cursurile Școlii postliceale de laboranți fizică-chimie. După absolvire a lucrat în diverse domenii: la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
a infinitivului, cuvântul negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se vede din propunerile diverse ale lingviștilor. În gramatici ale limbii germane se găsesc ca subclase: În gramatici ale limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată, muntenegreană), unele categorii de particule sunt luate în seamă de mai mulți autorii, dar sunt și categorii considerate numai
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
elemente. Nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, particulele modale au fost multă vreme ignorate, ba chiar socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Abia în anii 1960 au început să fie studiate mai profund de către lingviști ruși și germani, în urma unei orientări tot mai pragmatice în lingvistică. Particula în general este tratată ca o parte de vorbire aparte în gramatici ale unor limbi ca germana, maghiara sau cele din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată etc.
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
cele din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată etc.), iar particula modală este prezentă ca o subclasă a particulei în unele gramatici. În gramatici uzuale ale limbii franceze sau ale limbii române nu se operează cu această noțiune. Totuși, unii lingviști francezi se ocupă în oarecare măsură de ea. Particulele modale provin în general prin conversiune din alte părți de vorbire, care în majoritatea cazurilor se folosesc în continuare și în calitatea lor originară: Unele cuvinte din altă clasă au evoluat
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin gradul lor de autonomie. Modalizatorul, pe lângă faptul că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza biztosan
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
particule, ci le tratează ca adverbe de propoziție în capitolul despre adverbe: "Ukratko, cilj je postignut" „Pe scurt, scopul a fost atins”. În gramatici ale limbii maghiare, modalizatorul este cel care a inclus până în anii 1990 și particulele. Apoi unii lingviști au delimitat modalizatorul de particulă, considerând-o parte de vorbire aparte. Nóra Kugler vede deosebirea dintre cele două clase în gradul lor de autonomie diferit. Argumentul ei este că modalizatorul, pe lângă că poate fi inclus într-o propoziție completă ( "Géza
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
incluse aici, Jászó le include printre interjecții, iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”. Onomatopeele pot imita: Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: "gogâlț-gogâlț", "pif-paf-puf". Unii lingviști le consideră cuvinte compuse. Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșului: În general, onomatopeele
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
controverse. Nu știm de ce Hodoș amintește numai dialectele macedoromân, istroromân și dacoromân ("vorbirea noastră"), neglijând dialectul meglenoromân. O problemă tot atât de importantă care nu i-a rămas străină lui E. Hodoș este ortografia cu litere latine a limbii. Ca și alți lingviști, a susținut că, până în secolul al XIX-lea, s-a folosit alfabetul chirilic care avea 43 de slove. Alfabetul chirilic este un "„vechi alfabet slav creat de de frații Chiril și Metodiu în sec. al IX-lea și întrebuințat la
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
(Heimann Tiktin), (n. 9 august 1850 - d. 13 martie 1936, Berlin), s-a născut în Breslau, Silezia, în acea epocă în Prusia, într-o familie rabinică celebră. Stabilit la Iași, a devenit unul dintre principalii lingviști români. În anul 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Heimann Tiktin s-a născut la 9 august 1850 în orașul Breslau, din Silezia, atunci provincie a regatului Prusia (astăzi orașul Wrocław) într-o veche familie rabinică de
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
Convorbiri literare", fiind bine primit la asociația culturală Junimea condusă de Maiorescu. A ținut numeroase conferințe pe teme de filologie română și germană. În perioada 1884-1890 a scris studiul "Viața cuvântului" despre evoluția limbii. În 1889 a fost numit redactor lingvist al publicației " Arhiva" din Iași. În pofida activității fructuoase, inclusiv cea de profesor de gramatică, filologie și limbă germană, latină și elină la o serie de licee din Iași (Școala comercială, liceul Alexandru cel Bun, liceul Național), situația materială i-a
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la naștere. Catedra de Limba română și lingvistică generală a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași notează în capitolul "Tradiție": Dicționarul a fost reeditat in 1998, la editura Paideia de un colectiv de lingviști coordonat de Paul Miron, după ce înainte a apărut o altă ediție îngrijită de Paul Miron și Elsa Lüder. Dicționarul său, republicat în trei volume la editura Harrassowitz din Wiesbaden, în anii 1986, respectiv 1988, 1989, prin grija celor de mai
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
Gertrude, a intenționat să scrie o carte despre viața tatălui ei, dar proiectul nu a fost împlinit. Arhiva sa din România a fost donată Bibliotecii Academiei Române. Prestigioasa Universitate Humboldt, cea mai veche din Berlin, fondată în 1810 de intelectualul prusac lingvist, liberal și reformator educațional, Wilhelm von Humboldt, a influențat multe alte universități din vestul Europei.
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
a fost creat „Instytut Zachodni” (Institutului Vestic]] pentru coordonarea activităților științifice. Directorul acestuia, Zygmunt Wojciechowski, a caracterizat misiunea sa drept un efort pentru redescoperirea istoriei poloneze a regiunii și să proiecteze realitatea poloneză a vremii asupra contextului istoric. Istoricii, arheologii, lingviștii și etnologii au lucrat în cadrul unor echipe interdisciplinare pentru legitimarea noilor frontiere. Rezultatele cercetărilor lor au fost popularizate în monografii, periodice, manuale școlare, ghiduri de călătorie, expoziții și emisiuni radio. Au fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
doi antropologi, Brent Berlin și Paul Kay. Analizând organizarea ierarhică mintală a acestor termeni, cercetătorii au ajuns la concluzia că organizarea categoriilor mentale determină categoriile lingvistice. În secolul al XX-lea, ipoteza Sapir-Whorf a beneficiat de un sincer interes din partea lingviștilor, manifestat prin numeroase experimente care doreau să demonstreze că limbajul are un efect, deseori nu foarte important însă perceptibil, asupra reprezentărilor spațiului, timpului și emoțiilor. Interesul de a afla rolul limbajului în formarea propriei reprezentări a lumii, este în strânsă
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
Immanuel Kant apără ideea de concept "aprioric" (preexistând chiar limbajului) în Critica rațiunii pure", unii percepeau problema dintr-o perspectivă antrolopogică a limbilor și universalității gândirii. "Teoria limbajului condiționat de gândire" va fi revizuită sub diverse forme de mai mulți lingviști ai secolului al XX-lea: scrie Wittgenstein în "Tractatus logico-philosophicus" (1918). Saussure numește același fenomen un "plan de conținut" ("realitățiile care nu au un corespondent în limbaj vor fi foarte greu de exprimat"). De câțiva ani, lucrările de cercetare ale
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
Meschonnic). Proietul său etnolingvistic, care consistă în studiul viziunii asupra lumii analizată prin prisma limbajului, este mult mai apreciat acum decât cu cateva decenii mai înainte. În schimb, în țările anglofone, Humboldt nu este prea cunoscut. Sunt mult mai cunoscuți, lingviști ca Langham Brown și Manchester. Alți lingviști care au studiat proiectul lui Humboldt sunt Wierzbicka și Underhill. Teza lui Sapir se poate enunța astfel: Dezbaterile privind relatismul lingvistic sunt deseori ambigue, făcând referire la noțiuni ca: câmp teoretic și câmp
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]