12,206 matches
-
Acum, ultima oară, l-au luat fiindcă tipărise manifeste pentru sindicatul metalurgiștilor. S-au Împlinit deja doi ani. Vecinii cred că e În America, Într-o călătorie. Nici tata nu știe, și nici nu mi-ar plăcea să afle. — Fiți liniștită. De la mine nu va afla nimic, am zis eu. Se așternu o tăcere Încordată și am presupus că ea vedea În mine o iscoadă a lui Isaac. Probabil că vă vine tare greu să aveți grijă de casă de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
îindustria lânii și a metalurgiei). Genova are în acea vreme ultima tresărire de orgoliu a lumii mediteraneene, ultimul ecou al visurilor Atenei, ale Romei, ale Florenței, ale lui Carol Quintul și Filip al II-lea. Apoi Atlanticul redevine o mare liniștită: în 1579 - adică la opt ani după inutila victorie de la Lepanto a fiului natural al lui Carol Quintul îaflat în fruntea flotelor Veneției și Spaniei) împotriva turcilor lui Selim al II-lea -, spaniolii sunt alungați din Țările de Jos, eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
naționale de pe un același teritoriu, pentru a-i învăța pe oameni să trăiască împăcați cu ei înșiși și cu ceilalți. Poate că aceste proiecte utopice vor fi confiscate pentru o vreme de dictatori care visează să întemeieze un imperiu planetar liniștit. Fără îndoială că o nouă ideologie totalitară, globalizantă, liniștitoare, mesianică, religioasă sau laică își va avea profeții, biblia, preoții, polițiștii și rugurile ei. Apoi va vedea lumina zilei o nouă organizare armonioasă a lumii: la început nu va fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
până în acest moment n-a apărut nici un singur alegător ca să voteze, e mai mult de o oră de când am deschis și nici un suflet, da, domnule, bineînțeles, furtuna nu ai cum s-o oprești, ploaie, vânt, inundații, da, domnule, vom rămâne liniștiți și tari pe poziție, bineînțeles, pentru asta am venit, nici nu e nevoie s-o spuneți. Începând din acest punct președintele n-a mai contribuit la dialog cu mai mult de vreo câteva semne din cap, totdeauna aprobatoare, vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu, cu atâta corectitudine și sârguință că încă nu se deschiseseră ușile și deja șiruri extrem de lungi de cetățeni așteptau să le vină rândul. Nu totul, însă, din nenorocire, era cinstit și limpede în liniștitele adunări. Nu era un singur rând, unul singur între cele peste patruzeci răspândite prin tot orașul, în care să nu se afle unul sau mai mulți spioni cu misiunea de a asculta și înregistra conversațiile celor din jur, autoritățile polițienești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de avalanșă traversă orașul. Era prevestirea cutremurului politic care nu avea să întârzie să se producă. În case, în bodegi, în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau tăcerea, cei mai vorbăreți păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și vâna în toate direcțiile, au existat ziare care au crezut că puteau să lupte contra absenței cumpărătorilor presărându-și paginile cu trupuri dezbrăcate în noi grădini ale deliciilor, fie feminine, fie masculine, amestecate sau singure, izolate sau în societate, liniștite sau în acțiune, dar cititorii, cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă în cea mai îndepărtată antichitate erau deja considerate ca banale trivialități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
umbla pe aici pe bâjbâite, orbește, se plânse președintele. Tăcerea a fost din acelea care ar toci lama celui mai ascuțit dintre cuțite. Da, orbește, repetă fără să-și dea seama de apăsarea generală. Din fundul sălii, se auzi vocea liniștită a ministrului culturii, La fel ca acum patru ani. Roșu la față, ca și cum ar fi fost jignit printr-o obscenitate brutală, inadmisibilă, ministrul apărării se ridică și, îndreptând un deget acuzator spre el, spuse, Ați rupt în mod rușinos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsând să se înțeleagă clar că, la urma urmelor, către dumnezeu și către autoritate, celălalt nume al său, vor sfârși prin a se întoarce, mai devreme sau mai târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care merge mai departe. Agentul îl întrebă pe comisar dacă avea să le dea vreo instrucțiune specială și i se răspunse că instrucțiunile pentru el erau toate generale, nici una specială, Sper doar să nu faci prostii și să lași arma liniștită în toc, Nu sunt eu omul care să amenințe o femeie cu un pistol, domnule comisar, După aceea o să-mi povestești, și nu uita, îți este interzis să-i bați la ușă înainte de zece și jumătate, Da, domnule comisar, Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acord cu instrucțiunile date, la a pune întrebări despre asasinarea orbului, era în regulă, dar el, comisarul, avea privirea ațintită asupra unui obiectiv mult mai ambițios, să cerceteze dacă femeia care se afla în fața lui, așezată lângă soțul ei, liniștită ca și cum, pentru că nu datora nimic, nu avea de ce să teamă, în afară de faptul că era o asasină, făcea parte și din manevra diabolică ce menținea în stare de umilință statul de drept, pe care l-a făcut să-și plece capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la rândul lor, din demersurile pe care le întreprinseseră, nu aduceau rezultate care să fie de vreun folos, ședința pentru schimbul de informații și analiza acestora la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, nu se prezenta ca o călătorie pe o mare liniștită. La această tensiune profesională venise să se adauge insolita și îngrijorătoarea întrebare pe care le-o pusese responsabilul garajului când intraseră cu mașina, Domnii, de unde sunt. Comisarul, cinste lui și experienței sale în ale meseriei, bineînțeles că nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gol. Se afla aproape în centrul orașului, unde animația era, firește, mai mare, deși fără să fie exagerată, fără prea mult zgomot. Se vedea că oamenii pe care-i întâlnea pe drum erau preocupați, dar, în același timp, păreau și liniștiți. Comisarul nu prea făcea caz de contradicția evidentă, faptul că nu putea explica prin cuvinte ceea ce percepea nu însemna că nu o simțea, că nu o percepea prin simțire. Bărbatul acela și femeia aceea care merg pe acolo, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-se, Sunt eu, și apoi intrând, povestind ultimele evenimente, scrisorile pe care le scrisese, conversația cu șeful redacției ziarului, iar după aceea soția medicului i-ar spune Prânziți cu noi, și el ar prânzi, iar lumea ar fi liniștită. Da, liniștită, iar agenții ar scrie în raport, A fost cu noi un comisar care a urcat la etajul al patrulea și a coborât abia după o oră, nu ne-a spus nimic despre ce s-a petrecut acolo, am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu voi încerca să scap, Haidem, întindeți mâinile și lăsați-vă de cuvinte de onoare, foarte bine, așa e mai bine, mergeți mai sigur. Femeia îl îmbrățișă pe soț, îl sărută plângând, Nu mă lasă să merg cu tine, Stai liniștită, o să vezi că înainte să se înnopteze o să fiu acasă, Vino repede, O să vin, iubirea mea, o să vin. Liftul începu să coboare. La ora unsprezece bărbatul cu cravata albastră cu buline albe a urcat pe terasa unei clădiri aproape lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
soția medicului încă n-a apărut, a plâns întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Privind lucrurile retrospectiv, cred că dna Strickland era cea mai inofensivă dintre toți vânătorii de celebrități care, își urmăreau prada de pe înălțimile cu aer rarefiat ale Hampstead-ului până în studiourile din Cheyne Walk aflat la polul opus. Își petrecuse o tinerețe liniștită la țară, iar cărțile care veneau de la biblioteca Mudie aduceau cu ele nu numai propriul lor romantism, ci și viața idilică a Londrei. Avea o adevărată pasiune pentru lectură (destul de rară la femeile de genul ei, care se interesează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura sau arta. — Oare de ce femeile cumsecade se mărită cu bărbați plicticoși? — Pentru că bărbații inteligenți nu vor să se însoare cu femei cumsecade. N-am fost în stare să găsesc nici o replică potrivită, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când mă uitam la fotografie, dar știu că e un băiat bun. Are un caracter fermecător. Fata avea paisprezece ani. Părul des și negru ca al maică-sii îi cădea bogat pe umeri și ochii ei aveau aceeași expresie blândă, liniștită, netulburată. — Copiii îți seamănă ca două picături de apă, i-am spus. — Da, cred că seamănă mai mult cu mine decât cu tatăl lor. — De ce nu mi-ai îngăduit niciodată să-l cunosc? am întrebat-o. — Ai vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dat bani ca s-o cumpăr? - și m-ar fi ajutat el cu mutatul. I se părea un gest pur și simplu neprietenos că nu i-am dat prilejul de a-mi fi de folos. Între timp, dna Stroeve stătea liniștită și tricota ciorapi, fără să vorbească, ascultând cu un zâmbet calm tot ce spunea el. — Așa că vezi, m-am însurat, spuse el deodată. Ce părere ai de nevastă-mea? Și o cuprinse într-o privire caldă așezându-și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând făcură pace și Tiaré îi dădu bucătarului o țigară. Amândoi fumară liniștiți. Știi că eu i-am găsit nevastă? zise deodată Tiaré cu un zâmbet care i se lăți pe toată fața imensă. — Cui? Bucătarului? — Nu, lui Strickland. — Bine, dar avea deja una. — Așa zicea și el, dar i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lagunei și o tot privea și la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l pot ajuta. Dl Van Busche Taylor era un bărbat foarte slab, cu un cap mare și chel, cu oasele proeminente și strălucitoare; iar sub cupola imensă a craniului său fața, cu zbârciturile adânci, părea tare mică. Era un om liniștit și excesiv de politicos. Vorbea cu accentul din Noua Anglie și în comportarea lui era un fel de frigiditate de reptilă care mă făcea să mă întreb de ce naiba se ocupa de Charles Strickland. Fusesem ușor surprins de drăgălășenia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]