3,144 matches
-
ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie Paltinii să-ndoaie...”, hotărârea și dârzenia cu care Ana învinge împotriva intemperiilor fac din versurile acestea o culme a lirismului popular. Sub spaima de moarte, dorința de nemurire, iubirea de viață, revine aceeași dorință: a fi etern, a străbate veacurile printr-o operă pe care să n-o erodeze patina vremii. În baladă, mașterul Manole se află și rămâne permanent
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și în județul Vaslui, mai în toate orașele, în special centrul administrativ. Era un aparat propagandistic (din care am făcut parte ca inspector la cultură) bine pus la punct cu teroriști vocali (vestiții aplaudaci) care creau atmosferă de euforie și... lirism. Eu eram tare mândru că am dat de câteva ori mâna cu el, cu degetele molatice, ușor înclinate spre pământ care produceau efectul de supunere și entuziasm: ,,am dat mâna cu Ceaușescu” era ca o binecuvântare la Muntele Athos (nu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
baghetei și un tehnician perfect. El ne face să trăim muzica din plin (fiindcă el însuși o trăiește), dar faptul nu-l împiedică să controleze cu o rigoare permanentă toate detaliile orchestrei, fiecare instrument, fiecare executant. Elanul îi egalează vigilența; lirismul său este egal cu precizia sa. A lucra sub o asemenea direcție nu ar fi decât o onoare și șansă pentru orice orchestră din lume, fie ea cât de mare și reputată. Iar când de o asemenea șansă se bucură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
o înțelegem tot mai puțin, mai lacunar. Personal, i-aș oferi o medalie criticului care mi-ar dovedi că a înțeles pe deplin versurile din Oul și sfera sau Laus Ptolemaei. Sunt niște volume de experiment „în trepte“, în care lirismul se conceptualizează și se solidifică alternativ ori concomitent (!) și în care autorul explorează, cu o lucidă fantezie, posibilitățile combinatorii ale cuvintelor. Cu toată forța germinativă pe care le-o conferă poetul, cuvintele încep să-i pară acestuia insuficiente: un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ce spune prefațatorul: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Pillat, la care se adaugă Fundoianu, Maniu, Philippide, Vinea și Voiculescu, au acoperit spațiul poeziei dintre cele două războaie mondiale, în tot ce avea acesta reprezentativ ca orientare ideatică, și ca viziune asupra lirismului, exceptând avangardismul post-simbolist, în speță suprarealismul, care, deși foarte activ și bogat în partizani, nu a dat, la noi, nici un mare poet. Artele lor poetice, așa de deosebite în expresie lirică, au comun impulsul psihologic, efortul spre ieșirea de sub
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului: credința în moroi, simbolistica șarpelui (viperei) și izomorfismul acesteia cu pasărea, mărăcinele sînt numai cîteva din motivele lirice de rezistență ale poemelor lui Calistrat Costin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
efect răsunător, poezie premeditată în toate articulațiile ei, cu accente și gradații vizibil elaborate, valorificând cu bună știință tot ce poate oferi invenția spiritului în contact cu o temă dată, este de a se păstra aproape fără abatere în marginile lirismului". Așadar, întrebările pentru poetul Ovidiu Genaru, care se simte tânăr și neliniștit, ca la 40 de ani: "Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec, iscodesc. Am conceput bijuterii, pictez icoane pe sticlă, dau și cu pensula, șofez pe distanțe lungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Sighet, vom continua. 8 oct. 2006, Sighetu Marmației Comentarii critice "De fapt, Gheorghe Grigurcu este una dintre personalitățile bine conturate ale literaturii contemporane, deopotrivă critic și poet, creația sa în amândouă direcțiile aparținând de acum istoriei literare." Alexandru Dobrescu "Un lirism lapidar, aluziv, compensativ, de distilare intelectualistă, aparent glacial, străin de partipriul generaționist, inclusiv sub aspectul succesului "de piață". De îndrăzneală combinatorie, plăsmuirile sale poetice, încrustând îndoieli, îmbibate de concretețe (deseori), divulgând viața secretă (uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
auzeam de la el (abordasem de la început acest subiect când îi fusesem prezentat de soră-sa drept "un tânăr care scrie") și îl ascultam uluit, fiindcă aflam pentru întîia oară că Liviu Rebreanu era în declin, Ionel Teodoreanu eșuat într-un lirism fără frână, cu subiecte fanteziste, și Cezar Petrescu în vorbărie fără noima... îi plăcea în schimb doamna Bengescu, Camil Petrescu, Sadoveanu, Mircea Eliade... Tocmai citisem și eu Maitreyi și Huliganii. "Scriitorul trebuie să ne inițieze în ceea ce există dincolo de realitatea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi de plăcinte pe care înaintașii lui le-au purtat pe creștet." Mi-a dat să citesc Jean Giono, care scria tot despre țărani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i-am spus. Da, e un poet al naturii sălbatice. Citește atunci Les paysans, de Reymont, e un polonez, mai realist..." Era într-adevăr foarte realist, dar Rebreanu mi se părea mai viguros și mai epic. Într-o zi am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sale i-a dat un aer inconfundabil în cadrul generației ’80, datorită căruia Nichita Danilov este astăzi unul din cele patru-cinci nume ce se rețin dintr-o pleiadă poetică altădată mult mai numeroasă. Poezia daniloviană satisfăcea unul dintre comandamentele esențiale ale lirismului, desfăcând, în viziuni de o neclaritate tulburătoare, subînțelesuri care dau de gândit. Arsenalul imagistic surprinzător de sărac, definitoriu pentru această poezie, era un argument al consistenței unui univers liric autonom, bazat nu pe calcule și probabilități, ci pe câteva solide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
notează: „Incapacitatea organică de a depăși formația călinesciană ș...ț Este evident că N. Manolescu divulgă aici o concepție naiv-romantică despre actul poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în noul discurs ce schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în proză suntem într-un decalaj (provocat de comunism și prelungit de... postcomunism!) de tematică, de sensibilitate și, în special, de idei. Norman Manea e o excepție care întărește, cum se zice, regula. Cu poeții ar fi mai simplu. Și lirismul, și „poeticitatea” textului se transmit direct. Realitatea care a fost și a rămas atât de diferită - dar nu chiar ca în timpul lui Dinicu Golescu! - nu are priză asupra versului. Uitați-vă, de pildă, la Cărtărescu: poet și nuvelist fantastic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
stiluri subîntind textura acestei cărți: unul eminamente concis, ironic, implicit eseistic, altul (probabil, mai seducător) preponderent baroc, metaforic, implicit artistic. Acest fapt este, și el, menit a oglindi esența gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat, de raționalitate cvasi-științifică și de empatie estetică. Pentru a păstra particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre noi doi, precum și pentru a potența diferențele de poziție auctorială, am menținut formula de adresare la persoana I singular (doar secțiunile introductivă și conclusivă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de cincizeci de ani am căutat să dezvălui marele secret al vieții și al morții; Necontenit m-am străduit, depășind, la urmă, toate piedicile și îndoielile. Acum, nu mai există rugăminți sau dorințe încă trăind, pătrund în parinirvana". Sublimând, prin lirism, experiența spirituală integratoare a maestrului japonez, poemul oferă, in nuce, un răspuns la criza de identitate cu care se confruntă individul modern și constituie reversul regenerator al anarhiei instinctelor și al avatarului acesteia, anarhia socială. Adevăratul obstacol care rezidă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
grăbește să scrie un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Grasu propune cititorilor o variantă a trăirilor personale. Cine o va înțelege și mai ales cine se va apleca asupra versului, nu va fi foarte extaziat de profunzimea textului dar nici nu va avea nimic de pierdut pătrunzând în acest “lirism adolescentin”. Tot în această plachetă de versuri descoperim o “prelucrare” a folclorului sau mai bine zis o “traducere” într-o viziune personală a folclorului perceput în copilărie. Putem descifra la Ica Grasu acea incifrare a mesajului până la folclorizare în sensul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și măsura mortului, sunt numai câteva imagini puternic conturate din alcătuiri susținute în întregime de substanța realismului cutremurător, precum și de lirismul pur, ce le dă de altfel o amploare unică. Iubita lui e târfă și chip de icoană, e femeia de lângă el, și aceea care nu s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar fiecare moment era evocat cu un anume lirism, transpus În metafore, cronologia nu era strictă, unele momente coexistînd Într-o simbioză bizară a timpurilor trecute, prezente și viitoare. Altfel, cum s-ar putea explica textul de la „imaginea“ primilor lui cinci ani petrecuți la bunicul din Komogovina, acel comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a stat cu capu-n dogoarea soarelui), pe el să-l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci pînă la Întîlnirea reală, față-n față cu marea, patruzeci de ani mai tîrziu. Asta s-a petrecut, Întîlnirea reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci cînd, În sfîrșit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers pe de rost sau să-și cânte oful într-o formă de lirism sau alta: "Poezia este singura formă literară, care este păstrată în minte, azi ca și acum câteva mii de ani, chiar dacă în dozaj minimal; un text care în postura de rest pre-alfabetic se poate descărca fără scriere ori mediile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sale, însă mai departe i-a pomenit doar pe niște minori: Matilda Cugler-Poni, colonelul Șerbănescu, Ollănescu-Ascanio etc. Detectorul său pentru poezie era vădit deficitar. A fost departe de a-l priza pe Macedonski. Complet opac la mișcările de înnoire a lirismului de la noi și de aiurea. Din păcate, ne-a lăsat teza didacticistă, perimată, mai cu seamă în perspectiva evoluției modernismului, bizuit pe creatori plurivalenți, a incapacității de comunicare critică a unui poet cu alt poet. E o prejudecată, după cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și fiecare nouă lectură este o aventură uimitoare; îl recitesc pe Eminescu surprins de fiecare dată, cu senzația descoperirii unui autor total necunoscut. Ați readus în actualitate, cu succes, forme ale poeziei trubadurești, s-a zis chiar că ați reinventat lirismul. Credeți că trubadurii mai pot fi luați în serios în acest veac schimonosit? După proletcultism, poeți ca Sorescu, Alexandru, Gheorghe și chiar Nichita Stănescu într-o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte mult astăzi, cu excepția lui Nichita Stănescu, ei fiind practic niște poeți ilizibili, penibili și plicticoși la maximum. Lirismul nu se reinventează decât după o descindere în trecutul unei arte: lirismul marilor italieni din acest veac, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Saba, e întemeiat pe redescoperirea liricilor antici, greci și latini, de la ei au reînvățat italienii rostirea lapidară, esențială... Am refăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]