2,977 matches
-
suficient mutărilor enunțiative pentru a deveni invenții în cadrul regulilor admise. Deschiderea spațiului discursiv ce decurge din înțelegerea rolului jocurilor de limbaj în viața privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante aspecte legate de postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dintotdeauna ca fiind aceea de a cultiva rațiunea, iar "ideea raționalității ordinii universale este la fel de veche ca filosofia însăși, și "postmodernismul" este atunci și expresia pentru sfârșitul filosofiei, și chiar și a formei ei celei mai cotidiene ca ideologie"321. Logos-ul disprețuit este, astfel, un motiv determinant al "dispariției" filosofiei în postmodernism; patosul pentru rațiune, înscris în "fizionomia" filosofiei încă de la Socrate, este oarecum discreditat în discursul postmodern, care își afirmă preferința pentru incomensurabilitate, diferend, pluralitate și diferență. Dincolo de această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reinterpreta cele trei teme aristoteliciene. Astfel, dacă accentul va fi pus pe ethos, avem de-a face cu o retorică în care filonul etic al indivizilor este predominant; dacă importanța este acordată pathosului, se obține retorica-manipulare, iar dacă se accentuează logosul se va obține un tip de retorică în care va prima viziunea logică și argumentativă. Asumând ideea conform căreia manipularea, seducția, informarea sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un joc al seducției. În interiorul scriiturii, seducția operează prin aproximare, ambivalență, aparența sensului, astfel încât ea nu poate fi asociată decât domeniului esteticii. În general, seducția este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se poate observa că acest termen corespunde unei strategii discursive postmoderne de "destituire" a logos-ului și a tuturor mecanismelor de argumentare, care, prin înșiruirea coerentă a unor idei și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este înțeleasă într-o relație strânsă cu mythos-ul și narativitatea, în timp ce ea se opune constant logos-ului și argumentului. Chiar și numai prin caracteristicile sintetice prezentate se poate observa că acest termen corespunde unei strategii discursive postmoderne de "destituire" a logos-ului și a tuturor mecanismelor de argumentare, care, prin înșiruirea coerentă a unor idei și categorii fixate de tradiția filosofică, atestau practic un sistem de gândire. Baudrillard vizează posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care să depășească definitiv contrastele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
răgăsesc în mod constant în descrierea postmodernismului. Astfel, radicalizarea temelor, a metodologiilor și a schemelor discursive sunt în acord cu refuzul fundamentelor, al consistenței și gândirii categoriale, cu descentrarea, supralicitarea, practicarea unei politici a opiniei ce vine să ateste situația logos-ului "disprețuit" sau cu nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură. O altă problematică incitantă ce a apărut pe fundalul acestei analize a fost legată de posibilitatea ca postmodernismul să semnifice sfârșitul filosofiei, din moment ce renunță la idealul cultivării rațiunii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare de parabolă și reflectând relația dintre spirit și putere. Scriitorii și tiranii sunt antinomici. Ovidiu declară cu superbie îndreptățită de veacuri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico - metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o ilustrează convingător. Primul era crainicul zeilor, iar celălalt Logosul întrerupt. Prin mijlocirea lor, Zeus și Dumnezeu - Tatăl se exprimau direct, nemijlocit. Mai mult, exprimarea era desăvârșită, perfectă, din moment ce Hermes era natură divină, iar Iisus natură divino - umană. Paul Diel era la rându-i preluat, ,,posedat" de această schemă metafizico-hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
nu țin fotografii în casă. Wahhabismul sunnit din Arabia Saudită, de exemplu, interzice orice reprezentare tridimensională a personajelor sacre din Islam. Alți specialiști în istoria și sociologia religiilor pun interdicția reprezentării Profetului pe seama diferenței esențiale dintre Iisus și Mohamed. Primul este Logos încarnat, Fiu al lui Dumnezeu, persoană a Sfintei Treimi. Or, Mohamed, dimpotrivă, este om și cel mai important profet pe linia veterotestamentară deschisă de Avraam, nicidecum persoană a Sfintei Treimi. (Islamul refuză categoric ideea de Dumezeu unic ca Ființă și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
STALINISMUL ÎN LINGVISTICA Imaginea anului 1950 n-ar fi completă fără menționarea acestui aspect, deși el iese din sfera unei cercetări ce-și propune să urmărească dirijarea, prin presă, a vieții literare și a literaturii. Începând cu acest an și logos-ul, ca entitate de bază nu numai a comunicării ci și a imaginii literare, va trebui să facă politică. Iar ca exemplu de extindere a ideologicului nu numai asupra artisticului ci și asupra științelor, să ne referim, În linii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
astfel ca, pe terenul eliberat de „dușmănoasa ideologie burghezo-moșierească”, aceeași operă, mistificând realitatea, părăsindu-și statutul de pură expresie a subiectivității și devenită armă de luptă, să impună alte valori și comportamente: cele ale omului nou, de esență comunistă. Nicicând logosul și celelalte entități de bază ale artelor n-au fost etatizate ca-n vremea realismului socialist. PAGE FILENAME \p D:\carti operare\Literatura in totalitarism\Literatura in totalitarism.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apostolească. Operele teologice ale Sfinților Părinți din secolele IV și V sunt mărturie în această privință. Acestea aveau drept scop răspândirea credinței creștine și apărarea învățăturii ortodoxe în domeniul trinitar, hristologic, soteriologic și antropologic, punând accentul pe dragostea nețărmurită a Logosului divin, care unește pe creștini unii cu alții în El însuși, pe iubirea maternă a Bisericii care unește frații de aceeași credință și pe acțiunea sfințitoare a Sfântului Duh. În privința lucrării sfințitoare a Duhului Sfânt în lume și în Biserică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vremea sa, dar argumentele sale și soluționările pe care le-a dat în dialogul vremii, au valoare și astăzi în dialogul intercreștin și ecumenic. Mântuitorul Iisus Hristos este prezent necontenit în viața credincioșilor, Sfântul Niceta accentuând sensul ecumenic al prezenței Logosului în lume. El luminează, întărește, conduce, dă odihnă, aduce pacea și stinge văpaia patimilor prin Crucea Sa. 3. Dumnezeu Duhul Sfânt. Celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi, Sfântul Niceta i-a închinat un tratat, intitulat Despre Sfântul Duh
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pornind de la versetul: ,,Dumnezeu a trimis pe Fiul Său“ (Galateni 4,4). Feciora a născut nu numai pe cineva mai bătrân ca ea, ci chiar pe ziditorul ei. Zămislind pe Zămislitorul ei, ea s-a făcut mama Părintelui ei. Între Logosul - Cuvântul și Hristos nu este nici o separație. Hristos este numit Cuvânt, din cauza unității personale, care leagă divinul și umanul în El. Este Fiul Omului pentru că se naște cu adevărat om, este Cuvântul lui Dumnezeu pentru că, Același care vorbește pe pământ
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și de Roma la cererea împăratului Justinian (534), bine primită și de episcopii africani, provocând reacții diverse în general, doctrina hristologică și îndeosebi formula „Unul din Treime a suferit cu trupul” era printre primele manifestări ale neocalcedonismului, punând accent pe Logos, îndepărtându-se puțin de hristologia simetrică a antiohienilor și reluând oarecum ideea unei „singure firi întrupate” a Logosului din teologia Sfântului Chiril. Era și reacția puternică împotriva nestorianismului, care introducea pe un „al patrulea” în Sfânta Treime. Această reacție era
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
general, doctrina hristologică și îndeosebi formula „Unul din Treime a suferit cu trupul” era printre primele manifestări ale neocalcedonismului, punând accent pe Logos, îndepărtându-se puțin de hristologia simetrică a antiohienilor și reluând oarecum ideea unei „singure firi întrupate” a Logosului din teologia Sfântului Chiril. Era și reacția puternică împotriva nestorianismului, care introducea pe un „al patrulea” în Sfânta Treime. Această reacție era un mare serviciu adus hristologiei de la Calcedon, cu toată antipatia pe care o anumită teologie occidentală o purta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a analizat și a clasificat lucrările dumnezeiești necreate, izvorâtoare din ființa Sa, într-un tratat numit Despre numele divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările de astăzi i-l atribuie în majoritate. Această antologie de texte doctrinare a unit în simfonia credinței ecumenice patru mari teologi din Răsărit: Sfinții Atanasie, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare și Grigorie de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Excelent orator, charismatic în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon comentează că trebuie să fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar numai atunci când este bine cunoscut și stăpânit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizorul, consideră autorul, are un scop major: reconfigurarea cronotopului dramatic în și prin ochii spectatorului. Din acest, motiv rolul creatorilor (al regizorului și al actorilor) va fi cel de călăuză, de dezrobitor de conștiințe. Și, alături de cuvânt (de limbaj, de logos), artele cu care teatrul se învecinează și pe care scena le invită mereu să i se alăture în chiar actul creației, vor face vizibile elementele de specificitate, ca și cele de unitate artistică. Iar prin enunțarea sincretismului la care teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac]). Atât Platon, cât și Aristotel au susținut c] exist] o facultate a gândirii raționale care era preocupat] cu identificarea modului corect de a acționa. Excelentă în exercițiul acestei puteri o constituie virtutea intelectual] a gândirii practice - phronesis (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conștiinței lor. Prima din seria acestor perspective își are originile parțial în perioada presocratic] a filosofiei grecești și a fost familiar] autorilor de la începutul Evului Mediu, sub forma doctrinei stoice conform c]reia toate procesele sunt guvernate de rațiunea cosmic] (logos) și dreptul (nomos) este ceea ce acest principiu rațional universal dicteaz] pentru diferitele sfere de activitate. Aceast] idee a fost în general combinat] cu alte dou] idei, care, luate împreun], susțineau o perspectiv] mult mai teologic] a dreptului natural că ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie din focul creator, din logos, care ordona și unifica cosmosul. Prin intermediul acestei conexiuni stoicii au fost capabili s] formuleze tr]s]tură dinstinctiv] a eticii dreptului natural; dreptul natural, dreptul naturii, este dreptul naturii umane reprezentate de rațiune. Rațiunea putea fi ins] manipulat] pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
căreia i-a conferit dimensiuni mitice (fondatoare pentru vechea cultură "națională"). Încadrarea obligatorie a fenomenelor vieții în câmpurile semantice ale simbolurilor arhetipale coincide cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de tratament mental i s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68) Domnitorul cruciat Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
închinat, ca semn al adopțiunii și al devotamentului, prin tipul de responsabilitate și prin dreptul de exercitare a puterii acordate de stăpân. Cuvântul joacă cel de-al doilea rol important în ritual, atât în configurarea sacrului (ca nouă întrupare a Logos-ului cu care a început lumea), cât și în pecetluirea actului de închinare: Și închinându-se, au îngenunchiat înaintea prestolului, de i-au citit deasupra capului molitvele de domnie patriarhul Dionisie și l-au blagoslovit; ... precum și noi ne făgăduim să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]