KorAP: Find »[drukola/base=lord & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...184 >

4,594 matches

Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

vot consultativ. De același tratament urmau să beneficieze și celelalte două state riverane, Serbia și Bulgaria 239. În această situație, guvernul român a hotărât să-și retragă reprezentantul de la lucrările conferinței, pe Ion Ghica, și a făcut cunoscută președintelui forumului, lordul Granville, decizia sa de a nu recunoaște și, în consecință, de a nu aplica tratatul care urma să încheie reuniunea ambasadorilor Marilor Puteri 240. După ce a fost chemat, împreună cu omologul său sârb, la 10 februarie 1883, spre a fi încunoștințat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
spre a fi încunoștințat de hotărârea plenipotențiarilor Marilor Puteri ca cei doi diplomați să fie invitați numai cu titlu consultativ, Ion Ghica a solicitat o declarație scrisă, după care, două zile mai târziu, i-a prezentat o notă de protest lordului Granville, anunțând retragerea sa de la lucrările conferinței și nevalabilitatea hotărârilor acesteia pentru România. După cum afirma academicianul Mircea Malița, "cererea României de a participa la conferință cu drepturi egale a fost respinsă de delegații statelor prezente, în temeiul dreptului celui mai

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
exclusivitate problemele continentului"241. Iar marele nostru istoric Nicolae Iorga constata, la rândul lui, cu amărăciune: "La Londra, fără noi, se hotărâ despre apele noastre"242. La 20 februarie 1883, Ghica îi făcea cunoscut lui Sturdza conținutul notei primite din partea lordului Granville, prin care demnitarul britanic își exprima regretul față de decizia guvernului român, motivând în același timp atitudinea colegilor lui: Rațiunea care a determinat pe plenipotențiarii puterilor să adopte în a doua ședință hotărârea în ce privește România consistă în faptul că Conferința

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
531 din 21 august 1880, trimisă din București de V. Boerescu lui N. Callimachi-Catargi. 60 Ibidem, p. 25. Notiță asupra regulamentelor de navigație, poliție fluvială și supraveghere a Dunării între Galați și Porțile de Fier (Memoriu înaintat de N. Callimachi-Catargi lordului Granville). 61 Arhivele Naționale, fond Casa Regală, Carol I, dosar nr. 40/1880, fila 1. 62 Ibidem, f. 55. 63 Ibidem, f. 83. 64 Ibidem, f. 90. 65 Ibidem, f. 93. 66 Arhiva M.A.E., fond Convențiuni de navigație

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
303-307. Circulara M.A.S. către reprezentanții României în străinătate, din 15/27 decembrie 1881; Arhiva M.A.E., loc.cit., vol. 193, f. 524.525. 161 Arhivele Naționale, Microfilme Anglia, r. 134, P.R.O.F.O. 104/30, f. 20-21. Lordul Granville către Percy Sanderson, telegrama din 19 decembrie 1881. 162 Ibidem, f. 77 și 79-80. Percy Sanderson către lordul Granville. Telegrama din 12 ianuarie 1882. 163 Cestiunea Dunărei, p. 309-312. Memoriul înaintat de Ion Ghica lordului Granville la 6 ianuarie

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
cit., vol. 193, f. 524.525. 161 Arhivele Naționale, Microfilme Anglia, r. 134, P.R.O.F.O. 104/30, f. 20-21. Lordul Granville către Percy Sanderson, telegrama din 19 decembrie 1881. 162 Ibidem, f. 77 și 79-80. Percy Sanderson către lordul Granville. Telegrama din 12 ianuarie 1882. 163 Cestiunea Dunărei, p. 309-312. Memoriul înaintat de Ion Ghica lordului Granville la 6 ianuarie 1882. 164 Ibidem, p. 309. 165 Ibidem, p. 310. 166 Ibidem. 167 Ibidem, p. 311. 168 Ibidem. 169 Ibidem

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
104/30, f. 20-21. Lordul Granville către Percy Sanderson, telegrama din 19 decembrie 1881. 162 Ibidem, f. 77 și 79-80. Percy Sanderson către lordul Granville. Telegrama din 12 ianuarie 1882. 163 Cestiunea Dunărei, p. 309-312. Memoriul înaintat de Ion Ghica lordului Granville la 6 ianuarie 1882. 164 Ibidem, p. 309. 165 Ibidem, p. 310. 166 Ibidem. 167 Ibidem, p. 311. 168 Ibidem. 169 Ibidem. 170 Ibidem. 171 Ibidem. 172 Ibidem, p. 312. 173 Ibidem. 174 Arhiva MAE, loc.cit., vol. 194

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
a lui Ion Bălăceanu către Eugeniu Stătescu. 215 Paul Gogeanu, op. cit., p. 113. 216 Ibidem. De asemenea, Cestiunea Dunărei, p. 436-437. Telegrama din 28 octombrie 1882 adresată de contele Granville vicontelui Lyons. 217 Cestiunea Dunărei, p. 464. Nota circulară a lordului Granville către miniștrii plenipotențiari ai Marii Britanii în străinătate, din 11 decembrie 1882. 218 Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 124. 219 Cestiunea Dunărei, pp. 446-447, 450 și 455. Telegramele lui P.P. Carp către D.A. Sturdza din 23 și 25 noiembrie și 2

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Anastasie Iordache, op. cit., p. 329. 223 Ion Ghica, La Question du Danube, în Anastasie Iordache, op. cit., pp. 330-332. De asemenea, a se vedea textul memoriului din 31 decembrie 1882 în Cestiunea Dunărei, pp. 473-489. 224 Cestiunea Dunărei, p. 463. Circulara lordului Granville către Ambasadele Majestății Sale; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 195, f. 496-497. 225 Ibidem, p. 473. telegrama din 26 decembrie 1882 a lui Sir Henry Elliot adresată lordului Granville. 226 Gheorghe Nicolae Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Dunărei, pp. 473-489. 224 Cestiunea Dunărei, p. 463. Circulara lordului Granville către Ambasadele Majestății Sale; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 195, f. 496-497. 225 Ibidem, p. 473. telegrama din 26 decembrie 1882 a lui Sir Henry Elliot adresată lordului Granville. 226 Gheorghe Nicolae Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță 1878-1914, Editura Enciclopedică, București, p. 87. 227 H. Hajnal, op. cit., p. 162. De asemenea, a se vedea și Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 125. 228 Paul Gogeanu, op. cit., pp. 120-123

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Ibidem, p. 88. 236 H. Hajnal, op. cit., p. 163. 237 Arhiva M.A.E., loc.cit., vol. 196, f. 315. D.A.Sturdza către I. Ghica, telegrama din 8 februarie 1883. 238 Cestiunea Dunărei, pp. 518-519. Nota lui Ion Ghica adresată lordului Granville din 1 februarie 1883; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 196, f. 255-257. 239 Ibidem, p. 533-538. Conferința de la Londra. Protocolul nr. 2. Ședința din 10 februarie 1883. 240 Ibidem, p. 526 și 527. Nota de protest remisă

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
februarie 1883; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 196, f. 255-257. 239 Ibidem, p. 533-538. Conferința de la Londra. Protocolul nr. 2. Ședința din 10 februarie 1883. 240 Ibidem, p. 526 și 527. Nota de protest remisă de Ion Ghica lordului Granville la 12 februarie 1883 și instrucțiunile ministrului român al Afacerilor Străine către ministrul României la Londra, 16 februarie 1883; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 196, f. 360-362 și 385. 241 Mircea Malița, "Rolul țărilor mici și mijlocii

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
să sustragă o parte din fluviu regimului proclamat de Actul de la Viena. Contele Walewski 5 a amintit bazele negocierii acceptate de către toate puterile care arătau că negocierea Dunării și a gurilor ei (s.a.) va fi asigurată într-un mod eficace. Lordul Clarendon 6, la rândul lui, adăugă că, dacă ar fi fost altfel, "Austria, rămânând singura în posesia Dunării de sus și participând la navigația de pe partea inferioară a fluviului, ar fi dobândit niște avantaje particulare și exclusive (s.a) pe

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de asemenea contrarii celor stipulate Tratatului de la Paris nu putea obține niciodată aprobarea Puterilor Europene. De asemenea, atunci când aceste puteri s-au reunit într-o conferință la Paris, în 1858, pentru a lua act de lucrările executate de Comisia Riverană, lordul Cowley 7, plenipotențiarul Marii Britanii, a protestat cu toată forța împotriva spiritului anti-liberal în care membrii acestei comisii concepuseră Actul de Navigație care trebuia să guverneze Dunărea. Vorbind în mod special despre articolul VIII al actului în chestiune, lordul Cowley a

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Comisia Riverană, lordul Cowley 7, plenipotențiarul Marii Britanii, a protestat cu toată forța împotriva spiritului anti-liberal în care membrii acestei comisii concepuseră Actul de Navigație care trebuia să guverneze Dunărea. Vorbind în mod special despre articolul VIII al actului în chestiune, lordul Cowley a declarat, în ședința din 16 august, că acest articol era în dezacord cu preliminariile păcii anexate primului Protocol al Congresului de la Paris, cu articolele 15 și 16 ale Tratatului de la Paris din 1856, cu articolul 5 din Tratatul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
prin care Statele Riverane își rezervau dreptul de a modifica regulamentele existente sau de a stabili altele și a exprimat convingerea că astfel de schimbări nu se puteau efectua fără consimțământul puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris ( s.a.). În rezumat, lordul Cowley găsea că intențiile manifestate de Actul de Navigație semnat la Viena erau departe de a fi în armonie cu principiile stabilite în 1856 pentru navigația pe Dunăre. Plenipotențiarii Franței, Prusiei, Rusiei și Sardiniei asociindu-se observațiilor prezentate de lordul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
lordul Cowley găsea că intențiile manifestate de Actul de Navigație semnat la Viena erau departe de a fi în armonie cu principiile stabilite în 1856 pentru navigația pe Dunăre. Plenipotențiarii Franței, Prusiei, Rusiei și Sardiniei asociindu-se observațiilor prezentate de lordul Cowley, baronul de Hübner8 a luat cuvântul pentru a interzice, în numele guvernului austriac, opera statelor riverane. El s-a străduit să susțină, interpretând Actul Final al Congresului de la Viena și Tratatul de la Paris, că aceste două documente mențin distincția între

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
fi considerată ca mergând până la Galați, și nu numai până la Isaccea, caracterul esențialmente provizoriu al Comisiei și întinderea limitată a puterilor ei au fost întotdeauna menținute formal și cu strictețe. Atunci când, în ședința Conferinței de la Londra din 3 februarie 1871, lordul Granville 16, sub impulsul marilor interese ale comerțului britanic la gurile Dunării, a exprimat, timid, dorința de a vedea dându-i-se Comisiei Europene caracterul unei instituții permanente, plenipotențiarii Austro-Ungariei au fost primii care s-au opus și care au

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
ed. cit., pp. 874-875. 3 Ducele de Wellington. Arthur Wellesley, întâiul duce de Wellington (1769-1852). Militar, diplomat, om politic și de stat britanic. Prima carieră îmbrățișată a fost cea militară. Locotenent-colonel al Regimentului 33 Highlanders (1793), a devenit aghiotant al Lordului Locotenent al Irlandei, participând în această calitate la campania din Olanda (1794-1795). A luptat apoi, vreme de un deceniu, în India (1795-1805). În 1805, a revenit în Anglia și a luat comanda unei brigăzi în armata comandată de vicontele Cathcart

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
exilului lui Napoléon în insula Elba, a fost pentru scurtă vreme ambasadorul Marii Britanii la Paris, post în care nu s-a simțit prea bine. A preferat să se deplaseze la Viena, la lucrările Congresului, unde și-a reprezentat țara alături de lordul Castlereagh. După revenirea lui Napoleon în Franța (1 martie 1815), Wellington s-a deplasat în Belgia pentru a-l ajuta pe generalul german Blücher în confruntarea cu Napoléon. Deși Napoléon i-a înfrânt, separat, pe fiecare dintre ei, la Ligny

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
prin persoana regelui Ludovic al XVIII-lea și plecarea trupelor de ocupație din Franța. La 8 octombrie 1818, la Aix-la-Chapelle, aliații au semnat ordinul de evacuarea a trupelor străine din Franța. Intrând în viața politică, Wellington a activat în Camera Lorzilor, în rândurile conservatorilor ("Tory") și a fost plenipotențiar al Marii Britanii la Congresul de la Verona din 1822. În 1826, premierul reformator George Canning l-a însărcinat pe Wellington să se deplaseze la St. Petersburg pentru a-l felicita pe noul țar

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Petersburg, din 4 aprilie 1826. Un an mai târziu, Canning încheia Tratatul de la Londra (1827), cu Franța și Rusia, favorabil Greciei independente. În același an, premierul s-a stins din viață. Atunci Wellington a constituit, împreună cu Robert Peel și cu lordul Aberdeen, un cabinet de coaliție. În ianuarie 1828 a devenit prim-ministru și prim lord al Trezoreriei. În această calitate, a favorizat emanciparea catolicismului, după ce, inițial, îl combătuse. Apoi, s-a declarat adversarul oricărei reforme parlamentare, fapt care a determinat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
cu Franța și Rusia, favorabil Greciei independente. În același an, premierul s-a stins din viață. Atunci Wellington a constituit, împreună cu Robert Peel și cu lordul Aberdeen, un cabinet de coaliție. În ianuarie 1828 a devenit prim-ministru și prim lord al Trezoreriei. În această calitate, a favorizat emanciparea catolicismului, după ce, inițial, îl combătuse. Apoi, s-a declarat adversarul oricărei reforme parlamentare, fapt care a determinat căderea cabinetului prezidat de el (noiembrie 1830). A fost din nou ministru de externe în

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de alianță din 15 aprilie 1856, declarând casus belli orice infracțiune comisă asupra tratatului din 30 martie, al tratatului de delimitare a Basarabiei (1857) și al Convenției de la Paris (19 august 1858) privind statutul Principatelor Dunărene. Ibidem, p. 1193. 6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
19 august 1858) privind statutul Principatelor Dunărene. Ibidem, p. 1193. 6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat de Sir John Russell. Lord locotenent al Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]