3,986 matches
-
pentru a-și recunoaște limitele" (p. 128). 49 Osho (2003) consideră că nu putem fi și conștienți și mânioși în același timp, la fel cum nu putem fi și conștienți și lacomi, sau și conștienți și geloși. Marele secret este luciditatea (p. 52). Ori de câte ori va apărea mânia, ea poate fi limitată de luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu putem fi și conștienți și mânioși în același timp, la fel cum nu putem fi și conștienți și lacomi, sau și conștienți și geloși. Marele secret este luciditatea (p. 52). Ori de câte ori va apărea mânia, ea poate fi limitată de luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în toată goliciunea, în toată hidoșenia ei, în focul ei arzător, în veninul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
servește optim, amuzându se cu montaje de citate lăsate anonime. Există și elevul la ,,școala vieții’’, culegându-și informațiile din toate sursele posibile. Scrisul se nutrește din amândouă canalele, fără nici un fel de disonanțe. Înrudiți prin viziune clasică și prin luciditate ironică și prin vivacitate, France și Caragiale se deosebesc între ei ca tipuri de cultură tot atât cât se poate deosebi un continuator de tradiție umanistă, de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Aceste diferențe se impun mereu, la orice confruntare. Însă enigma și neobișnuitul construiesc, la Mérimée sau la France (exemplificarea s-ar putea, evident prelungi, ar include în secolul nostru pe Marcel Ayme etc.), un tip artistic incapabil să abdice de la luciditate, chiar atunci când pare a accepta în viața sa supranaturalul. Tipul poate servi ca un sistem de referință, ca un termen de confruntare într-o discuție asupra acestor pagini din Caragiale. Înfățișarea ambiguă a două serii contradictorii, sunt lucruri care s-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mitică a rațiunii. Kir Ianulea și Calul Dracului, scrise cu trei ani înaintea morții, sunt produsele plenitudinii conservate până la capătul drumului. Ambiguitatea și menținerea în ea, cu privire la intervenția neobișnuitului sau la motivarea unei acțiuni este o atitudine care nu contrazice luciditatea, nu poate abdica de la ea, dar acceptă anumite semne de întrebare. Admiratorul lui Shakespeare crede că pe lume există mai multe lucruri decât se pot cunoaște de un singur om. Din acest motiv cochetează chiar cu enigmele mărunte, fără însă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu mai vorbim de extraordinara prestație actoricească a figuranților care cunosc totul. Ascuns în cabina sufleorului, actorul principal își privește dublura, care n-are la dispoziție decât o singură reprezentație pentru a-și dovedi talentul. Este un mic exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală, un straniu schimb de experiență. Pornit el însuși într-o călătorie inițiatică, al cărei scop este acela de a-i revela lumea de pe alte poziții sociale decât cele ce-i fuseseră hărăzite, califul este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
O observație preliminară este că ne aflăm în fața unei rememorări târzii, colorată pe alocuri în tonuri vag nostalgice. Personajul aflat sub stăpânirea unor emoții ieșite din comun, paroxistice, se dovedește incapabil a mai evalua împrejurările în care se află cu luciditate; rațiunea refuză a mai disocia între aparența și esența lucrurilor. Întreaga tehnică a fantasticului rezidă din acceptarea acestei derutante confuzii. Atât de contaminată de către elementul supranatural este esența întâmplării de viață, încât personajul ,,vede’’ și, mai ales, ,,simte’’ cu întreaga
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
prima afectată, urmând ca deficitul să se instaleze și la nivelul memoriei de scurtă durată (evenimentele petrecute în interval de 10 minute), ca apoi să atingă și memoria de lungă durată. Când semnele mai sus menționate alternează cu intervale de luciditate, iar simptomatologia se accentuează vesperal, diagnosticul de delirium este probabil. Dacă persoana nu este dezorientată (în timp, spațiu sau în raport cu alte persoane) sau pierderea memoriei recente e absentă, diagnosticul prezumptiv de delirium nu se confirmă. Debutul stării de delirium poate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
RON 30 Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ (selectiv) • Acolada Atlantică, Ștefan Avădanei • Cartea pentru cei multi. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă, Ovidiu Aniculaese • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tyvetan Todorov • O.K.pentru America, Gheorghe Stan • Pendulări în abstract, Marius Cucu • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Sărbătoarea nebunilor, Isrvan Rath-Vègh • Trei Rîuri și-
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întîlnesc și se anulează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întîlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a pierdut credința și încrederea în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu poate ieși din sine, nu poate cunoaște starea de exaltare și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există astăzi o generație?), ca să-i poată ajunge, ar trebui să meargă tot atât de departe în reușită pe cât au mers ei în eșec. Ne gândim că Cioran și Noica sânt doi poli teoretici între care - atitudinal - s-a mișcat cultura noastră: luciditatea pesimistă și optimismul im Trotz. "Nu crezi, îmi spune Andrei, că până la urmă în optimiștii de tipul lui Noica se realizează splendoarea umanității? Ei sânt marii benefici, naturile bune care ne mână sau ne trag înainte." Îmi vine iar în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie o condiție a artei să rămână la nivelul "animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe care i-o infuzați voi din afară, arta lui Sorin nu amenință să fie strivită de prea multă luciditate. Îmi reproșezi că nu am știut să văd "transcendentalul" în expoziția lui. Nu am niciodată un bun contact de la prima întîlnire cu un artist: și la Brâncuși, și la Țuculescu, am reacționat în a doua instanță. Spune-i lui Sorin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culturii merg la el mână în mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și în orice împrejurare. Ei pot fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul morții să fie periodic izgonit. Numai dacă ținem ochii închiși "într-o anumită privință" sîntem sufletește integri. "Sistemul de iluzii" este singurul garant al acestei miopii existențiale, singura pavăză împotriva lucidității care încearcă să ne convingă, în fiecare dimineață, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul. Să nu umblăm, așadar, la sigilul ce pecetluiește iluziile în care sîntem genetic împachetați. Pentru că în codul ființei noastre iluzia a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărând, ar bloca metabolizarea substanțelor ce face cu putință viața. Am putea s-o imaginăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul ajunge în contact direct cu luciditatea și se destramă. Ceea ce nu înseamnă că luciditatea, câtă vreme iluzia funcționează, devine pur și simplu inexistentă și că atâta vreme cât iluzia ne menține ferm pe tărâmul sănătății mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enzime care, dispărând, ar bloca metabolizarea substanțelor ce face cu putință viața. Am putea s-o imaginăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul ajunge în contact direct cu luciditatea și se destramă. Ceea ce nu înseamnă că luciditatea, câtă vreme iluzia funcționează, devine pur și simplu inexistentă și că atâta vreme cât iluzia ne menține ferm pe tărâmul sănătății mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate. Numai că nefiind ignorate, nu înseamnă că ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără de care sufletul ajunge în contact direct cu luciditatea și se destramă. Ceea ce nu înseamnă că luciditatea, câtă vreme iluzia funcționează, devine pur și simplu inexistentă și că atâta vreme cât iluzia ne menține ferm pe tărâmul sănătății mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate. Numai că nefiind ignorate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace. Dimpotrivă, ele stau undeva la periferia ființei noastre, într-o discreție cuviincioasă. Ca să le sesizăm, trebuie să tragem cu ochiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobște ele nu sânt acolo, "în minte", și că trebuie chemate și scoase din ascunzișul lor. Mecanismul bolii în asta constă: în mutarea "adevărului ultim" al vieții din periferia privirii în centrul ei. În transformarea lucidității din accident în metodă. În ecorșaj. În jupuirea vieții de iluzie, care e epiderma ei. Într-un film al lui Kubrick, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfârșit ale cărui camere, pustii, au ușile larg deschise. Succesiunea monotonă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la lumea magică a copilului pe care îl țin de mână. Ca și copilul, omenirea vrea să fie dusă de mână de magi, vrăjitoare, îngeri și zei. Scriitorii și misticii, vânzătorii specializați de iluzii, vor avea întotdeauna câștig în fața filozofilor. Luciditatea nu are cotă bună pe piața cărții. Mă uit în depresia surorii mele ca într-o oglindă care mărește. Mă uit la ea și mă văd pe mine cel de acum o lună-două, torturat, chircit sufletește, cu punțile către exterior
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primit ceva în necunoștință de cauză poate să devină sursa unui protest infinit. De aici ambiguitatea oricărui jurnal, amestec de curtoazie, tandrețe și recunoștință cu strigăte, reproșuri și blasfemii. Ceea ce se numește îndeobște "depresie nervoasă" este o criză prelungită de luciditate. Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" și începe să vadă altfel. Această schimbare a calității privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care, pentru orice om, îl reprezintă sistemul lui de iluzii. Tocmai de aici provine miopia care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
albia vieții și să se așeze, punîndu-și astfel de întrebări, pe mal, pentru că asta e calea sigură către nevroză etc. Îi fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat și încerc să-i semnalez neajunsurile excesului de luciditate. Nu pot, tata, nu pot să stau ca boul în beznă!" vine răspunsul ritos și disperat. Îmi vine să râd, de la înălțimea blazărilor mele. În același timp îmi e milă de el, pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor gânditori care, timp de un secol și jumătate, au încercat să arate până unde se pot întinde pretențiile de cunoaștere ale unui spirit prins într-un corp, dacă tipi cu inteligența lui Andrei sau Horia preferă gargara guenoniană unei lucidități virile? Cum poți, onest intelectual fiind, să pui în locul unei ignorante riguros întemeiate și metodologic asumate un surogat de cunoaștere? Unei probleme reale ― care e tâlcul nostru de ființe muritoare? ― nu-i corespunde o cunoaștere reală. Asta e tot. La
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
confiscat de un soi de "scepticism gascono-oltenesc": prefer să fiu disperat decât escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale "codului" practicat în exces sânt tocmai paginile acestea. În ele este diagnosticată o boală care ne spune cât de șubredă este în fond sănătatea condiției umane. Descrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpânire pe viețile noastre, ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "droga" cu nimic și dacă tot ce înseamnă "valoare" și "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenței suverane. Nebunia, în această perspectivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]