2,817 matches
-
setea de viață; ochii bătrînului s-au pironit În gol, fără să caute ceva anume; cineva l-a Întrebat dacă dorește ceva. „Nu, mă uit numai”; după care a Închis fereastra cu aceeași grijă cu care se Îmbrăcase, s-a lungit În pat așa cum era Îmbrăcat, suspinînd ușor, abia perceptibil pentru cei din jur și a murit. Totul s-a desfășurat ca un ceremonial. În tăcere și cu foarte mult soare curgînd pe pietre și pe iarba din curte. Ar trebui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ca Oedip. Am recunoaște În ceea ce spune Încăpățînarea cu care totul revine asupra memoriei și a sfinxului... (...Eu Însumi recunosc că trecutul nu-i, pentru zei, decît o vorbă. Ar fi putut să-l Înțeleagă uitîndu-se În asfințit cum se lungesc umbrele chiparoșilor pe iarbă. Dar de ce-ar face un lucru care li se potrivește numai oamenilor, iar pentru zei nu Înseamnă nimic? Pe deasupra, leii vor să șteargă amintirea faptului că un singur răspuns a putut ucide sfinxul trimis de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
șase, șase și un sfert, la locul lucrării, clar? Bine, mormăi eu. Poate mă faceți să vin de pomană cu noaptea-n cap la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de tovarășul Cornea. Don Șef face ochii mari spre mine. Maistrul începe să se bîlbîie: Știți... de fapt... tovarășul Marinescu a vrut să vadă lista... El a zis că dumneavoastră, în viața de toate zilele... Bun! zic eu. Să nu lungim discuția. Dumneata nu trebuia să dai socoteală tovarășului Marinescu... Mergi cu mine la secretarul de partid al combinatului și-i spui cum s-a întîmplat. To...to...to...varășe inginer, începe maistrul. Puiule, îi zic luîndu-l cu două degete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sau mai multe... Stau și mă uit la Vlad. Dacă el mai spune ceva de risc, nu mai am ce face. Nu"-ul prim-secretarului ar putea să ducă la tot felul de verificări, care n-ar face decît să lungească treaba, deși acum, sau peste cîteva săptămîni, ori luni, riscul e același: riscul începutului. Eu am venit aici să ajut la pornire. Cunosc foarte bine instalația și n-am de ce să mă tem, spune Vlad. Dumneavoastră? mă întreabă prim-secretarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o săptămână voi face pregătirile de plecare acasă; dacă însă voi putea rămâne până dumineca viitoare, o voi face. De trei zile vânt și vreme rea, dar azi dimineață o zi caldă până la lichefierea creerului; alături de Gaby, am stat lungită sub cort, ca sub barcă, și am scos câteva cuvinte moi și deslânate, fără repercusiuni: se topeau în căldură. Și totuși, pale de vânt... În rada portului, 8 corăbii cu câte un catarg și un vapor de... guerre. [...] Despre Șaga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn... Luminița de la robotul telefonic începe să pâlpâie și, în timp ce mă lungesc în pat, mă întind și apăs pe buton. — Bună, Becky! Robyn sunt. Am sunat doar ca să-ți spun că întâlnirea cu Sheldon Lloyd, pentru a discuta despre ornamentele pe care le vom pune în centrul meselor s-a mutat marți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știa el ce vorbește. Mai mult m-aș bucura dacă revista ar redeveni lunară. S-ar putea face din ea o revistă bună ca și Steaua, Viața [Românească] și, uneori, Convorbiri literare. Doar puțin curaj este necesar. Iarăși m-am lungit peste măsură. Aștept să-mi scrieți și despre cronică și despre revistă și despre Festivalul, de-acum, de la anul viitor. Poate înainte de a pleca sau de la Olănești ori Sîngeorgiu cînd veți avea răgaz. Vă urez în orice caz timp frumos
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să mai scriu două studii în legătură cu Bacovia. Din nefericire „proiectele” s-au îngrămădit și de-acum, datorită stării sănătății și lipsei de timp (și de energie), va trebui făcută o alegere. Opțiunile și urgențele sînt însă dificile. Iarăși m-am lungit. Poate luați exemplul meu și-mi scrieți. Cele cuvenite Doamnei, iar dumneavoastră toată prietenia, Ion Maxim </citation> (30) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”15 aprilie 1980”> Dragă domnule Călin, Iarăși mă aflu într-o cursă contra-cronometru, dat fiind
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mi s-a promis o pagină, la prima mi s-a plîns dl X de lipsa spațiului. (Vivat cel Cosmic. Că-i mare!) Dar că să trimit peste două săptămîni lucruri închegate, scurte, lungi etc., și voi fi publicat negreșit. „Lungește, Doamne, boala!” De fapt la fel mi s-a promis și la Ateneu: „Visul” și „Singur” își găsiseră loc în paginile nr-lui 2, dar... și l-au pierdut pînă la urmă. în sfîrșit, despre Volum nu cred că poate fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
între rînduri, pentru ca lucrurile de comunicat să încapă într-o jumătate de pagină. Din ele se deduce un dublu portret: al său și al destinatarului. Al său - de om cu stil concis, mereu sobru, răbdător; al destinatarului - de ins care lungește o treabă, deloc insistent, fără relații în „sferele înalte”. Recitindu-le, îmi zic însă că dacă n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în predarea unei ediții de „restituiri”, în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de apă în oceanul mare al vieții. Am plecat să călătoresc mânată de dorința de a cunoaște cât mai mult din viață, oamenii și locurile de pe Terra, dar văd că lista mea cu „de cunoscut” nu face decât să se lungească pe măsură ce cunosc mai mult. De fapt, atunci când nu fusesem nicăieri șimi trăiam liniștită viața de student în România, aveam lista cea mai scurtă și mai clară, și, culmea, trăiam cu impresia că înțeleg o mulțime de lucruri. Apoi, odată cu primul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
facă să regret că am mers cu el. A plecat și a mai venit în zorii zilei la cameră. Deoarece majoritatea colegilor au stat până dimineață, a doua zi, programul nu s-a mai respectat, iar micul dejun s-a lungit până spre prânz. S-a hotărât ca prezentarea colegială să se facă sâmbătă seară, la cină. Deoarece era program de voie până seara, un coleg de grupă de-al soțului ne-a invitat la el acasă, pentru câteva ore. Eu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lingurică, așa că duminică m-am sculat de dimineață, mi-am fîcut treburile de gospodărie și după ce Ghiță a plecat cu vacile la imaș, m-am îmbrăcat frumos și m-am dus la biserică. Părintele Mironescu a slujit frumos dar a lungit mult slujba, așa că am plătit banii de liturghie și m-am pornit către casă. Cînd am trecut pe lângă grădina publică, am văzut în gard o bortă nu prea mare, pe unde putea să intre numai un copchil și m-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gata să-l trag la fundul apei și pe el, în timp ce un altul îmi aplică o puternică lovitură la cap și... amețit mă las moale în brațele salvatorului meu. Când am simțit tare sub picioare, mulțumesc de salvare și rămân lungit pe mal, unde încet-încet revin la normal. Un hâtru glumește spunând că Regina Maria a României m-a iubit atât de mult, încât a vrut să mă treacă dincolo, în ziua când ea urma să fie înmormântată la Curtea de Argeș. Abia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
primul rând pentru că nu se poate obiectiv, memoria rămâne limitată. Apoi, aș fi În situația să fac confesiuni din ce În ce mai personale, ceea ce am refuzat de la Început, căci nu acesta este scopul cărții. În plus, ca la o piesă de teatru, dacă lungești prea mult finalul, riști să plictisești și să pierzi definitiv interesul publicului. Deci, e cazul să Închei, dar nu vreau să termin cu un epilog. Ce nu-mi place la Brecht e că deseori la final simte nevoia să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
micul lift hidraulic al casei noastre din St. Petersburg refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea intenționat, o Împinsese, o doborâse și parcă-l și vedeam călcând În picioare trupul ei lungit pe jos. Pleca de la masă din ce În ce mai frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată la celălalt capăt al casei, Îi scria o scrisoare de șaisprezece pagini mamei, care, urcând repede la ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este purtat de vânt pe planeta Venus, un oarecare doctor Jacques Hirsch din Grenoble Își pune ochelarii de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui nucleu este poetul (lungit Într-un șezlong, În Ithaca, statul New York). În vara aceea, eram mult prea tânăr pentru a zămisli o bogăție de „sincronizare cosmică“ (pentru a-l cita din nou pe filozoful meu). Dar am descoperit cel puțin că o persoană care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reverențioși pe un genunchi, Îl surprind În momentul când face un salt spectaculos În gura porții pentru a respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și pe care erau imprimate grosolan copite de cai. Grădinile și parcurile păreau să se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un șef de gară plictisit stând singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jurnalist amator ș-am făcut cu domnia sa și mărturisesc, am fost încântat mai ales că savoarea povestirilor și glumelor lui Elenescu mi-au asigurat un succes, nu datorită mie care nu aveam nici un merit, ci a interlocutorului. Nu vreau să lungesc mai mult acest cuvânt (pe care îl simt, nu-l inventez, îl simt), în raport cu domnul Zaborilă și îl consider fără nici un fel de disimulare de orgolii sau altceva ca pe un confrate de breaslă, care are și acuitate privirii, judecata
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pierdut în noianul de nevoi al familiei. și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz. Zăpadă multă, ger și mai mult. și din una în alta trenul de București este nevoit să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și de o privire prietenoasă în acea zi cenușie și prea liniștită de decembrie. De ce ai urlat toată noaptea, l-am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi-a răspuns printr-un scheunat, apoi s-a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a României și sprijin "logistic" de la Ministerul Economiei Forestiere, primării locale, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, elicoptere de la armată..., fiind în joc "onoarea țării", excelent cotată la acest capitol "în exterior". Cei din echipa de filmare, pe banii MAE, tot lungeau filmările: ba că nu au cerb, ba lup, ba vulpe, toate "personajele" trebuind să fie "trofee maxime". De fapt, ei doreau să-și prelungească o vacanță de vis. Atenționați că, în conformitate cu contractul, o să le aplic penalități pentru fiecare zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]