37,022 matches
-
servit-o la felul doi, deși bine gătită și cu salată, căzuse cam greu mamei, iar Andreea nu mai Îndrăznise să comenteze În nici un fel. Mâine voi merge și voi cere mâncare de regim, spusese mama. Nu cred că pot mânca toată perioada așa ceva, deși știi că eu nu sunt pretențioasă, dar dacă au prăjit ceapa...mie chiar mi-a căzut greu. Să ceri și pentru mine la fel, nici mie nu mi-a plăcut, prefer de regim. Cu toate eforturile
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
numărul ei de telefon. Pentru orice eventualitate. Toți conștientizăm fragilitatea firului acestei vieți. Stăm la Raisa cam o jumătate de oră, apoi, spre seară, plecăm la hotel. Fetele noastre rămân pe mâini bune. Ne spălăm și coborâm la restaurant să mâncăm. La intrare, un borcan cu mingiuți pline, care de care mai frumos colorate. Cel mic ne scotocește de mărunțiș, ca să-și satisfacă dorința. Și-a umplut buzunarul cu mingi. Am mâncat mai relaxați pentru că până acum totul a mers bine
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mâini bune. Ne spălăm și coborâm la restaurant să mâncăm. La intrare, un borcan cu mingiuți pline, care de care mai frumos colorate. Cel mic ne scotocește de mărunțiș, ca să-și satisfacă dorința. Și-a umplut buzunarul cu mingi. Am mâncat mai relaxați pentru că până acum totul a mers bine. Spre miezul nopții ne retragem pentru că toată lumea e obosită după tot stresul zilei. A doua zi, 22 iunie 2007, ne vizităm fetele și plecăm în căutare de pensiune. După prânz eu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cu E. rămânem în grădinița pensiunii, băieții pleacă s-o aducă acasă pe N. Într-un târziu sunt gata și camerele și trecem la odihnă. Între timp E. a primit multe dulciuri de la Isabella. După prânz vine și Nati acasă. Mâncăm, ceva, ei pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie, băieții trebăluiesc, mâncăm, discutăm, râdem. Isabella ne răsfață cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
După prânz vine și Nati acasă. Mâncăm, ceva, ei pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie, băieții trebăluiesc, mâncăm, discutăm, râdem. Isabella ne răsfață cu bunătăți și dulciuri. Târziu, în noapte, ne culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali. Mă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și asta m-a bucurat, pentru că mi s-a dat de știre că se face o schimbare în bine la fata mea. Mă bucur pentru toți și toate. Și mulțumesc pentru toți și toate. Pentru T. mulțumesc. Când îl aud mâncând cu atâta nesaț și poftă am așa o stare de bine încă neînțeleasă în totalitate. Peste două zile are o lună de când a venit la noi. E bine! Mulțumim! El este amfora despre care vă povesteam pe 26 mai 2008
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie. Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Sigur că are și alte straturi: ceapă, pătrunjel, usturoi... Lucy și Shelley sunt în vizită la bunica și grozav le mai place prin grădină. Se joacă toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în gură, una în lighean. Una pe
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
minute. Și fetele dorm liniștite. Când se trezesc este ora zece. − Ce ne facem?!? Ajungem abia la 11, spune Lucy. − Eu nu mai merg, spune Shelley. Am ore doar până la 12 și ultima oră e sportul. Mai bine hai să mâncăm că mi-e foame. Mănâncă și pun vasele în chiuvetă: două farfurii și două pahare, cuțite și furculițe. − Le spălăm după prânz! Lucy mai prinde două ore la școală și vine acasă la prânz. Încălzesc borș, apoi tocană. Patru farfurii
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
Când se trezesc este ora zece. − Ce ne facem?!? Ajungem abia la 11, spune Lucy. − Eu nu mai merg, spune Shelley. Am ore doar până la 12 și ultima oră e sportul. Mai bine hai să mâncăm că mi-e foame. Mănâncă și pun vasele în chiuvetă: două farfurii și două pahare, cuțite și furculițe. − Le spălăm după prânz! Lucy mai prinde două ore la școală și vine acasă la prânz. Încălzesc borș, apoi tocană. Patru farfurii merg la grămadă, în chiuvetă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
două farfurii și două pahare, cuțite și furculițe. − Le spălăm după prânz! Lucy mai prinde două ore la școală și vine acasă la prânz. Încălzesc borș, apoi tocană. Patru farfurii merg la grămadă, în chiuvetă. Și pahare, linguri, furculițe. După ce mănâncă seara, dau drumul la apă în chiuvetă, așteptând apa caldă. Și până atunci dau drumul la televizor. Un film bun! Au uitat de vase și apa curge, umple chiuveta, dă pe de lături. În pauza filmului, Lucy merge la bucătărie
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
autobuz, îi cumpără un hot-dog și o sticlă de suc, îi dă bani de bilet și-i urează drum bun. − Autobuzul vine în jumătate de oră, așteaptă în stație că eu nu pot să stau cu tine, am treabă. Shelley mănâncă, bea sucul, se plictisește și intră pe pajiștea de la marginea drumului să culeagă flori. Și autobuzul vine, șoferul nu vede pe nimeni în stație și pleacă mai departe. Shelley o rupe la fugă spre drum − prea târziu! Și uite așa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
frumosul acestei lumi: „Totuși, ce poate fi mai frumos decât acei ani ai copilăriei, în care nu-ți sunt cunoscute problemele, grijile, nu știi ce sunt greutățile? Și, asta, pentru că atunci este perioada în care ne interesează doar joaca, să mâncăm când ne este foame, nici cu ce suntem îmbrăcați nu contează, deoarece, atunci suntem fericiți de iubirea mamei, a bunicii, fără să înțelegem multe lucruri, căci, fiind încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi.” Scrisul Svetlanei Iurcu abordează o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
le-am uitat. Totuși, ce poate fi mai frumos decât acei ani ai copilăriei, în care nu-ți sunt cunoscute problemele, grijile, nu știi ce sunt greutățile? Și, asta, pentru că atunci este perioada în care ne interesează doar joaca, să mâncăm când ne este foame, nici cu ce suntem îmbrăcați nu contează, deoarece, atunci suntem fericiți de iubirea mamei, a bunicii, fără să înțelegem multe lucruri, căci, fiind încă mici, nu vedem decât frumosul acestei lumi. Așa ar trebui să fie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
tata, dacă-i băiat, îi pune numele Mihai. Și s-a născut o Mihaelă, o fată frumoasă de-ți vine să o manânci, atât de micuță, fragilă, încât plângeam lângă ea, că-i așa de neputinciosă, plângeam că ea nu mănâncă mâncare ca și noi, dar suge la pieptul mamei. Îmi plăcea să o sărut pe obrăjorul ei finuț, de parcă atingeai niște petale de flori. Și anii au trecut, eu am crescut, mica noastră păpușă a crescut și ea și ne-
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
alte medicamente, care au ajutat-o. La noi, la farmacie, nu a găsit și am plecat eu, a doua zi, să-i cumpăr din raion aceste medicamente, iar ea a mai îndurat o zi durerea, căci de la durere, nici să mănânce nu putea, mi se rupea și mie inima de mila ei. De la acest accident, au început marele greutăți; bunica nu putea să facă nimic, nici să îndoaie mâna nu putea, i se vedea pielea opărită, roșie, iar sub piele, era
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
implica în certurile unui grup de persoane, deoarece nu voi putea să tolerez un circ zădarnic. În această lume, voi da ceea ce pot unui copil, care are nevoie mai mult decât mine. Chiar și în situația în care nu am mâncat toată ziua, și-mi este foame, tot voi oferi ajutor unei persoane, care nici casă nu mai are. Aceasta e lumea mea. E lumea în care nu pot să fiu indiferentă. E lumea în care sunt considerată stranie sau nebună
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea a zis să-i deie și ei. Olguța, fata cu dulciurile, a refuzat și, atunci, Mariana i-a luat bomboana și a început să o mănânce. Olguța a început să plângă și să-i ceară bomboana. Mariana a scuipat pe ea și i-a întins-o, fata a plecat plângând acasă, poate nu a procedat corect Mariana, dar eram copii și mai greșim, mai facem șotii
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
greu. Am prietene încă de când eram toate mici, cu care, uneori, mă mai și cert dar, fără care nu pot trăi, deja ne-am deprins. Am, de exemplu, o prietenă cu care am împărțit și o bomboană, cu care am mâncat din aceeași farfurie. Care mă cunoaște uneori mai bine decât mine. Am și o prietenă cu care mă certam când eram mică, dar cu care, acum, am legat o prietenie strânsă, fiindcă ea este psihologul fiecărui prieten al ei. Știu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
plăcută și acel aer rece care bătea în față... Mai erau și unii băieți, niște ștrengari, care ne mai spălau cu zăpadă, ne băteau cu bulgări și uneori plângeam. Ne dădeam cu sania, până ce veneau să ne ia acasă să mâncăm sau ne luau că era seară. Acasă, ajungeam înghețate bocnă și uneori începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
se uite. Noi începeam din mahalaua noastră, pe la neamuri, apoi, unde ne primeau, acolo ne duceam. Acasă, când veneam, turnam toate dulciurile într-un vas mare și începeam să alegem, bomboanele aparte, ciocolatele la fel și biscuiții. Și începeam să mâncăm toate dulciurile, până ce ne săturam. Cât de mult așteptam aceste sărbători, aceste obiceiuri frumoase... Să nu uităm să zâmbim Ce repede trece timpul, nici nu reușești să-ți dai seama când a trecut o zi, o lună, un an. Și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a spus și numele: Gheorghe Buzdugan, l-am proiectat direct în trecutul Moldovei din vremea marilor voievozi. Un român bucovinean impunător ca statură și fizionomie, însă foarte discret în ce privește biografia sa. Mi-a scăpat doar o amintire din copilărie, când mânca mămăligă din mei și din secară. În unica noastră întâlnire, de circa o oră, s-a lansat și într-o teorie despre etnogeneza românilor: castru roman descoperit undeva lângă Cernăuți; observația că, deși ocupația romană în Dacia a fost mult
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame... mamă, mamă! Dar cum să se apuce să mănînce singur? Ce-ar zice Ilinca? Păi... continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]