22,583 matches
-
În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să bată covoarele o dată pe săptămână și să cosească iarba din grădină ori de câte ori era cazul. Se achita cu cinste de aceste Îndatoriri care Îi Înlesneau traiul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de care doar auzise: bufet suedez. De ce Îi zicea așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult din moment ce recunoștea toate felurile de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de care doar auzise: bufet suedez. De ce Îi zicea așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult din moment ce recunoștea toate felurile de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zicea așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult din moment ce recunoștea toate felurile de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri. Doar tablourile erau colorate și mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să nu cumpere nimeni tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după puteri: Îmbrăcați cum se cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
carte sau să zică „pas” ca la un „pocheraș”, spre admirația petrecăreților care urmăreau cu sufletul la gură mișcările greu de anticipat ale acestui clovn de geniu care, spre rușinea lor, le aducea aminte de faptul că dincolo de dans și mâncare mai exista ceva care punea parcă În mișcare matahala asta bine Înțolită și generoasă pe deasupra, dacă se lua În considerare truda chelnerilor aduși pe spezele sale, ceva pur și simplu, În afară de ceea ce permite oricărui ins să trăiască, ceva ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu firea. Îl examină cu atenția unui numismat, apoi Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l, o să avem nevoie de el! Își luă o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin pustă. În pustă, ca și În deșert, ești mereu undeva și peste tot În același timp. Ca să poți vorbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de roșii conservate, uitându-mă la ambalajul de plastic rupt. Eu, cel care mâncasem biscuiții aceia fusesem real, viu, prezent aici, trăisem în casa asta. Intrasem în bucătăria asta nu mai departe de ieri, gătind probabil exact ca și astăzi. Mâncarea pe care o făcusem încă-mi mai circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești că, după ce murim, cei mai mulți dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună la biliard profesionist. Lui Ian, am descoperit, îi plăcea mult biliardul profesionist. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și pot să fac tot ce-mi poftește inima. Cu vreo două zile înainte de incidentul cu salutul și sutienul de la costumul de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-mi arunce o privire de dezgust și să plece numaidecât, cu coada roșcovană în aer, arătându-mi gaura fundului în semn de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și l-am scărpinat pe Rusty după ureche. Cățelul se trânti pe spate, cu burta în sus. — Mă duc, am spus, frecând câinele pe burtă. Ne vedem vineri. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o pungă elastică, plină cu apă caldă. — Asta s-a întâmplat și a continuat să se întâmple, unuia sau altuia dintre noi, noapte de noapte. Au venit din nou și au verificat casa căutând scurgeri de gaze, ne-au verificat mâncarea, au verificat pereții și tavanele încercând să găsească ceva care ar fi putut cauza lucrul ăsta, o otravă. Dar n-au descoperit nimic. Am avut coșmaruri. L-am văzut în vise. Teoriile i-au facilitat apariția. Cifre și matematică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
diferit, familiar, străin. O fantomă. O adiere invizibilă de vânt. Pe cât de repede veni, pe-atât de repede și plecă. Numai că, zise mai departe Scout, dacă nu primesc nici un avans, o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sărind în picioare. Sunt moartă de foame. Tușa Ruth ne pregăti amândurora două mic-dejunuri englezești complete, cu cârnăcior și șuncă și ouă și fasole și pâine prăjită. Nu mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
început, în afară de un călduros și scurt „Bună, dulceață“, la care Scout răspunse cu un zâmbet larg, dar ușor stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
el. Scout încuviință, zâmbind, în timp ce-și turna o cană de ceai. Păi, asta caută oamenii la o pisică. M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
golesc rucsacul, apoi cum îl umplu cu haine, un sac de dormit, casetele și caietele cu becul, lanterna, dictafoanele și mai multe pachete de baterii. Când am strâns chingile și cataramele, Scout apucă într-o mână punga de plastic cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect, zise ea, punând jos mâncarea și pisica și scotocind prin buzunare. Scoase ceva mic, de metal și, după ce-l inspectă o secundă, îl vârî în broasca ușii. Stai! Forțăm întrarea în Waterstones? Ea se întoarse. — Nu prea îmi ești de ajutor. Cum rămâne cu alarmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]