5,997 matches
-
capul său. Acesta îl luă apoi de guler și-l târî mai mult pe sus spre marginea pădurii ca pe un cățeluș. A doua zi meșteri îndelung ceva în paravanul din spatele casei iar la apropierea serii, îl luă de mânecă și-l duse în încăperea scundă în care se afla o laviță acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fără a putea fi prinși vreodată făptașii. Doar când este absolut convins că leșinații au clacat definitiv și nu mai suflă, reporterul special se adună voinicește din șanț, se ridică direct în picioare, își șterge elegant fruntea și mucii cu mâneca, apoi clătinându-se ca de o grea povară, comunică: “Stimați telespectatori, am întrerupt programul obișnuit al știrilor de la ora cinci, numite și „Necrologul de la ora cinci” , pentru a vă da o știre extrem de importantă: în ultima zi nu a fost
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
scule, spunem noi, (probabil încă de pe atunci, se profila la orizont viitorul măreț, în care figura centrală va fi nea Ilie, de la Sculărie). Ca să demonstrez de-a lungul timpului, că nu mai am nici în clin și nici în mânecă, mă rog, cu verișoarele mele, maimuțele, mi-am cumpărat o mulțime de scule, evident din acelea ieftine. De la început, vă rog să mă credeți, am fost foarte plăcut surprins când am văzut cât de puternic sunt în a strânge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la trei ar cădea jos de atâta epuizare intelectuală, la redactarea listei. Dar se pare că în zilele noastre nevestele au devenit foarte miloase cu soții lor și nu vrea să- i mai vadă ștergându-i prin magazine sudoarea cu mâneca umblând printre rafturi și zgâindu-se la etichete. Pentru ele devine o priveliște chinuitoare să-l vadă umblând cu hârtiuța ca să găsească biscuiții ăia fără zahăr sau un kil “din-aia-care-nu-e-prea- prea-dar-nici-foarte-foarte-numai-să-vezisă-fie- proaspătă! Eu ca bărbat, ce să zic, m-am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc însă cu mândrie și speranță de pe front grăbindu-se spre casă, descris de Marele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două, trei, după care: Un vulcan de aplauze. "Biiis!, Braa-vo!, Braa-vo!" Și directorul și inspectorul și toți cei invitați aplaudau cu frenezie: Bravo!, Bravo! în timp ce învățătorul cu mâna dreapta îl felicita, ca pe un adevărat erou; cu mâna stângă flutura mâneca, ca pe un drapel după o mare victorie. Mult timp după eveniment a înțeles tâlcul celor întâmplate. Acum, după atâția ani, aflându-se în fața acestui om, a avut o mare dezamăgire. Persoana din fața lui era cu totul alta. Nu mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
băgăreț sau prea insistent. Situații asemănătoare a mai întâlnit în romane și filme polițiste, când intrau în scenă bande de mafioți pentru vânzări de droguri sau reglări de conturi între ele. El însă nu avea nici în clin nici în mânecă cu aceștia. În viața lui nu a cumpărat și nu a vândut la negru nici măcar un cățel de usturoi, o peniță de toc rezervor sau vreo pană de gâscă, nu s-a bătut și nu a amenințat pe nimeni și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dulce spune: ,, Ba nu, la aritmetică! “ Domnul inspector Ciubotaru de la Județeana Vaslui a tresărit, s-a sculat în picioare și privind cu admirație și cu milă totodată la Florica a întrebat ce este cu acest copil numai în cămașă fără mâneci, atât de micuț și cu atâta istețime. A chemat-o pe Florica la el, a luat-o în brațe și a sărutat-o pe obrăjorii ei rumeni ca doi trandafiri. Moș Flondorică i-a explicat în câteva cuvinte despre situația
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pragul. Are atîtea acolo, căci nici n-o să vă vină să credeți... “ în ograda largă, apăsată de absența gospodinei, plecată printre umbre, găsim un bătrîn cu barbă frumosă, aproape albă, cu ochi scormonitori și doar într-o cămșă subțire, cu mînecile suflecate pentru treburile casei. Capriciosul început de aprilie face să fie încă destul de frig, dar gospodarul nu pare să ia în seamă asta. Aveam să aflăm, daltfel, că omul a trăit toată viața fără foc, uimindu-și consătenii iarna cu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
timp până la distanțe de câteva generații. Ele pot fi ușor recunoscute printrun fel de alianță secretă cu absurdul sau cu nebunia - îi spune Zare lui Radu. Refuzând această alianță, Zare refuză săși recunoască părinții: ceavem noi în clin sau în mânecă cu oamenii aceia? ÎNCHEIERE În esență, interogația identitară definește nu numai existențele protagoniștilor și lumea orfană, lipsită de adevăr și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
au fost poate o imprudență ce se iartă unui popor tânăr și arzător, și alianța de fapt o măsură care să ne asigure succesul armelor noastre, iar acolo n-avem a împărți nimic cu Rusia nici în clin, nici în mânecă. Poate din partea noastră să cucerească toată țara turcească, dacă o vor lăsa alte puteri, cu noi n-a avut război, deci n-are a ne lua nici pământ nici a ne da cu sila ceea ce nu-i cerem ei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
degrabă o magie a ceva ce nu era spus, ci sugerat cu stil, decât o magie a „inteligibilității și adevărului“. Wittgenstein, aprecia Findlay, nu și-ar fi pus toate cărțile pe masă, ci ar fi păstrat multe din ele în mânecă, lăsându-le apoi să alunece cu iscusință, sub acoperirea unor întrebări retorice inocente sau a unor imagini sugestive.80a Asemenea impresii confirmă, poate, temerea lui Wittgenstein că cei care nu frecventau lecțiile sale o perioadă mai lungă de timp nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de duminică, suită de distihuri alerte, nu e deloc baladă, ci confesiune hilară: "Eu sunt poet de duminică, / La haina mea roz am o mânecă de duminică // Albastră, cealaltă vernil. / Eu scriu doar în luna april // Și-atunci nu mai mult de un vers / Pe care deja l-am și șters. // Îmi plac portocale și sâni. / Iubita mea are trei sâni!!!". Actul de discreditare a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile și a purces cu nădejde la treabă. Interiorul clădirii, alcătuit dintr-o sală de clasă încăpătoare, o cameră mai mică pentru cancelarie și un hol, necesita multe îmbunătățiri. Pregătirile pentru începerea cursurilor au continuat într-un ritm alert în toate
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe tânărul căutat. Acesta era îmbrăcat ca un turist care urmează să abordeze pieptișul munților, nu Everestul învățământului tehnic superior. Era, într-adevăr, nepotul Coanei Jenița înalt și frumos, ca toți adolescenții de vârsta lui, îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, cu pantaloni scurți, al căror nume nu-mi este la îndemână, cu niște adidași sofisticați în picioare, și cu un rucsac triunghiular în spate, după ultima modă. Am aflat din discuția purtată în timpul cinei că dorește să urmeze Facultatea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
printre "studenții" din Blaj, dar aceștia s-au mirat cînd l-au văzut așa de rău îmbrăcat, la sfîrșitul lunii mai, cînd a sosit la Blaj. Ștefan Cacoveanu spune că " Era într-un surtuc de peruvian negru, ros, scurt în mîneci și rupt în coate; în niște pantaloni de altă culoare (gălbui mi se pare) scurți, de i se vedea de sub ei pînă la înfășurări ciobotele scîlciate și prăfuite. Pe cap purta, deși era cald deja, căciulă neagră, grea, soioasă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta, în viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce putea fi a ei umbră nedeslușită apăru numai că mâna lui nu putea să o prindă și-n clipa de-apoi himerica imagine se destrămă lăsând în urmă doar singurătatea și pe vechiul său așternut pe vechea sa pernă mâneca-i văduvită și-o-ntinse ca pe o acceptare a somnului - somn fără vise și nebântuit de fantome - sau ca pe o acceptare a morții? În Semimaru, un no cu aspectul unei lung poem, nu există nici zei, nici demoni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a apelor oglindă, pe valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă, împletindu-și lacrimile pe care fiecare și le va vărsa pe mânecile celuilalt. Două voci tânguitoare vor cânta împreună durerea despărțirii și regretul după o lume pierdută pentru totdeauna. După scurta lor întâlnire, semănând cu întâlnirea dintre călugărul singuratic și fantomă, cei doi o apucă fiecare pe drumul lui; sărmana nebună dispare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e altul decât „spectrul lui Atsumori intrat în casă”. Spectrul căruia Emma, stăpân peste regatul morților, îi îngăduise, la porunca zeului din Kamo, să evadeze pentru câteva clipe. Fiul se va apropia atunci de fantoma tatălui, îl va prinde de mânecă și va vărsa pe ea șiroaie de lacrimi, lacrimile unei bucurii aproape de nesuportat. Iar textul spune: și dacă stau să mă gândesc, ce bine-ar fi dacă acest iluzoriu loc al unui vis s-ar dovedi real. Ce este această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
despre sfârșitul neamului Heike va fi vorba. Atsumori nu scoate un cuvânt despre propria-i moarte, preferând să se bucure că „o clipă doar, și doar în vis” și-a regăsit fiul, lângă care stă acum atât de aproape, încât mânecile hainelor li se ating. Cum însă regele morților e nemulțumit de faptul că tatăl își prelungește vizita, el trimite nenumărați Ashura, duhuri împreună cu care, înainte să dispară, fantoma va trebui să execute un dans războinic. Astfel, fiul nu numai că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un dans războinic. Astfel, fiul nu numai că intuiește chinurile tatălui, dar le și vede. Așadar, a avut loc nu numai o întâlnire, ci și o reală întrevedere, un dialog și un contact între fiul viu și tatăl mort. Oare mânecile lor s-au apropiat doar în vis? Oare omul viu nu a fost martorul zbuciumului secret al omului mort? Oare l-a atins cu adevărat pe acesta? În ce fel? Piesa nu ne dă un răspuns definitiv. Nu încape îndoială
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îndoială că o piesă precum Matsukaze constituie unul dintre exemplele cele mai elocvente în acest sens. Pe țărmul de la Suma al mării rătăcesc plângând două pescărițe, fantomele lui Matsukaze și Murasame: lacrimile care mă leagă de cele lumești din nou mâneca-mi udă. Două fantome nostalgice și condamnate la singurătate, căci: de noi nu-ntreabă nimeni urmele noastre pierdute pe țărm la Suma, două fantome incapabile să se îndepărteze de pinul care, veritabil simbol mnemonic, figurează amintirea timpului pierdut, rămas în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]