10,420 matches
-
TĂCEREA CARE SE AUDE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1265 din 18 iunie 2014. și ai depărtat gratiile dar te-ai oprit la jumătatea cuvântului de parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesă mângâindu-l el scâncea în geamătul rece al fiecărei respirații și stătea să sară și aerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bun ciopleai altul cu ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
publicat în Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014. pentru că ai plecat am acoperit cu palmele jumătatea goală a oglinzii mă amenința cu pumnul avea imprimate în memorie alfabetare A îl trăgea pe B care îl trăgea pe Dor care mângâia precum un proiectil pe Tare lumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
o gamelă alerga în urma pașilor să culeagă ultima picătură ... Citește mai mult pentru că ai plecatam acoperit cu palmele jumătatea goală a oglinziimă amenința cu pumnul avea imprimate în memorie alfabetareA îl trăgea pe B care îl trăgea pe Dor care mângâia precum un proiectil pe Tarelumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioarețipetepe tine cu mâinile murdare de mineam acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buzecu setea ascuțită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
pasăre mică printre păsările mari să poată să se așeze pe streașina aspră a zilei și să privească trupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai mică printre pietrele mai mari să aibă ploaia ce mângâia înainte să ningă i-a rămas doar rugina rugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină de pământul din ce în ce mai aproape ... Citește mai mult în fiecare dimineață bunica se trezește precum o ideede fier vechipentru ea dimineața este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
rugină și s-a făcut o pasăre micăprintre păsările marisă poată să se așeze pe streașina aspră a zileiși să priveascătrupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai micăprintre pietrele mai marisă aibă ploaia ce mângâia înaintesă ningăi-a rămas doar ruginarugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină de pământuldin ce în ce mai aproape... XXV. ÎNCLINAREA FLORII DE CIREȘ, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1184 din 29 martie 2014. ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
războice sărbătorea onomasticaultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămiziși să participecu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzecicovorul și-a cârpit ochiul de șoarecși s-a așezat în poală ca o fetițăpregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbăiar pereților de emoțiele-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloniși cu flori de mucegais-au luat de amintiricu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viațăși au deschis ochii ce stăteau în fotoliuvedeau șitoți dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci al imensei distanțe sufletești chiar și în unirea lor.” Venere și Madonă: „Am fost «divinizarea frumuseții de femeie», am fost pictată pe o pânză purtând «diademă de stele». Am fost femeie
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
nespuse. Nesecată fântână cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie dreaptă, topește totul în jur. A înțelege, a ierta... Iubirea e cheia, e sărbătoarea vieții, miraculoasă lumină, azimă de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
un nebun să o iubești! Să vrei să-i simți vibrația cu-a ta cum se unește, devenind una singură, minunată! Să-i simți tremurul sânilor cum se zbat sub săruturile, sub mâinile și-atingerile tale, într-una să o mângâi, s-o guști, s-o muști ușor, ușor, să o cunoști, s-o recunoști și să rămână pururea cu tine, în tine, în mintea și-n inima ta atât de dornică de ea. Să vrei s-o simți pe tine
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
suntem viața, noi suntem apa vie cu tainele luminii în aventura cunoașterii, lutul facerii fericit în roua iubirii! BLACK OPIUM Între timp și netimp un strigăt, o durere, o speranță. Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc să-ți mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauți cheia în unica călătorie a vieții. Plouă ca în vechile mele poeme - un fulger a sfâșiat cearșaful cerului... Tăcerea curge din
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
dăruit și ai primit mereu câte ceva. Ai citit, ai gândit și călătorit mult, dar, mai presus de toate ești recunoscător pentru privilegiul aventurii fascinante numită viață, trăită intens, pasionant, tumultuos, cu sensibilitate. Acum toate astea sunt păpădiile din zâmbetul ei, mângâiate de invizibilul dans al vieții, cutreierând cerul primăverii prin fiecare trecere. Ca visul din vis inspiri adânc sărutul ei prin tăceri. Suntem lumina, suntem pacea, suntem uimirea plăcută a zâmbetului de dinainte sau de după înțelegere, suntem ce ne-am dorit
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
undă acordați.Și totuși, instinctiv, cu cât mă simțeam mai bine cu el îmi impuneam a nu deveni total dependentă de el. Știam că seducția este o artă, aveam o din ce în ce mai mare poftă de viață, el știa cum să mă mângâie, sărute și îmbrățișeze și apoi totul decurgea normal, de la sine, ca și când ne iubeam și trăiam împreună de când lumea.De altfel știind că timpul ne este limitat ardeam total spre a ne încadra în el. Eu știam că mă dăruiesc dar
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Timp de-amintire, timp de uitare... Era un timp când alergam spre tine, un timp dilatat ce ne îmbrățișa în secundele sale, Era un timp când doar lumina din
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
perioadă de vară ce va veni, când își vor petrece acolo concediile și aventurile. Excursia de două-trei zile la mare, în perioada de repaus oferită de „ziua oamenilor muncii”, se poate asemăna cu acel buchețel de cireșe primavăratice, care ne mângâiau dulce cerul gurii, sau care ne împodobeau urechile cu cerceii fanteziști ai copilăriei. Și eu, ca orice bucureștean care se respecta, făceam tot posibilul, ca de 1 Mai, să dau o fugă la mare. De obicei trăgeam la Mamaia. Îmi
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM INDECENT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el, îmi mângâie fruntea și ochii și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
oameni și gîndindu-mă: oare cîți dintre ei mi-au citit o carte și cum anume le-a influențat viața? Am mai avut o întîmplare care m-a marcat, făcîndu-mă să înțeleg că oamenii care mă citesc se așteaptă să le mîngîi sufletele și să-i fac să se regăsească pe ei înșiși în personajele mele imaginare. Adevărul e că uneori realitatea întrece imaginația creatoare a scriitorului. Chiar am scris fraza asta, în “Informația”, prin anii optzeci. Al. Clenciu mi-a făcut
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
nuci doar că uneori fructele mele cad încă necoapte iar alteori oamenii le scuipa printre dinți păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care ma macină musca din mine uneori mă lătra alteori mă mângâie uneori mă poartă pe palme alteori mă calcă în picioare dar eu mă ridic, mă îndrept și mă scutur cred că am ajuns un bolnav dependent de propia lui boală. m-am îmbolnăvit de poezie precum păsările de cântec precum
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
timpul trece, Cântecul se ridică la cer; Îți înflorește sufletul. Când te învechești, Îngeri se-adună pe corzi, Dar ce păcat... Vei fi scoasă la licitație, Adjudecată de-un ramolit bogat Și te va păstra într-un ungher, Să te mângâie din când în când, Gelos pe acei virtuozi Care ți-au dat strălucire, Să se laude la prieteni, La jocul de cărți, Câți bani a dat Pe tine. Maestrul Lovind cu ciocănelul de lemn, licitatorul se gândi că nu prea
EŞTI CA O VIOARĂ, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360794_a_362123]
-
și Cleopa, sunt abătuți în urma experienței din Ierusalim. Plini de întrebări fără răspuns și tristețe, aproape că nu observă prezența străinului de lângă ei, care îi mustră pentru că nu înțeleg Scripturile care vorbeau despre patimile și jertfa Învățătorului lor. Cuvântul îi mângâia, le arăta lucruri pe care ei nu le înțelegeau pe deplin, însă nu era suficient pentru a le oferi cunoașterea adevărată, comuniunea adevărată. Odată ce Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează și frânge pâinea pe care le-o dă apoi ucenicilor, ochii acestora
SEMNAL PUBLICISTIC SI EDITORIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360757_a_362086]
-
cât putu de tare: „A zis tata că nu este acasă!" Pe moment nu înțelese de ce musafirii înaintau și, mai ales, de ce râdeau cu așa poftă. Când cei doi musafiri s-au apropiat de ea, bărbatul roșcovan și creț a mângâiat-o părintește pe cap și, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei, pe care femeia, soața acestuia, i-a înmânat-o fetei zicându-i în timp ce o ținea drăgăstos de umeri:” Să-ți iei caiete, isteațo!'' Văzându
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
ploaia ne cântă s-adormim În tril de picuri mari lovindu-ne tăcerea, Ascunsă-n glasul ei se-aude adierea Din valurile mării, pe voci de pantomim. Acolo unde toamna e darnică cu noi Și câmpul plin de rod ne mângâie privirea, E ca un loc în care s-a zămislit sfințirea În darul vieții noastre, din fulgere și ploi. Acolo unde munții privesc de sus câmpia Și lacrimile-și curg, din susur de izvoare, Ducându-și parcă dorul în nesecata
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
își are plăcerile sale. De cum se desprimăvărează și până-n iarnă, natura se înfățișează în atâtea minunate chipuri, își schimbă mereu podoabele, ferindu-ne de plictiseala și de monotonia vieții de oraș. Primăvara, soarele prietenos își revarsă razele prin aerul curat, mângâindu-ne domol privirile, aducând din nou viață în crângurile din Plaiuri, din deal la Ică, din Podul Lepii sau al lui Curcă. „Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păsările-și dreg glasul prin buceacul de sub luncă. Iar
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
gândăceii zmălțuiți, Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți”. Începe munca câmpului, „sfânta muncă de la țară”. Dis-de-dimineață, când roua stă aninată pe firele de iarbă, țăranii domnișani, plugari din tată în fiu, pornesc la aratul Țarinei și Muscelului. Vântul ușor le mângâie obrazul, pe când cântecul ciocârliei răsună în aer. Brăzdarele plugurilor se înșiră pe pământul reavăn, îngrășat de cu toamna. „Boi plăvani, în câte șase, trag, se opintesc în juguri, brațul gol apasă-n coarne, fierul trage brazde lungi (...) Semănătorii harnici, cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]