4,696 matches
-
În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că răspunsul va fi unul negativ. — Așa, deci, planurile mele te lasă rece. Khayyam răspunde, pocăit, dar ferm: — Visurile tale sunt mărețe și doresc să se Împlinească, dar rolul meu nu poate fi acela pe care mi l-ai propus. Între taine și cei care le dezvăluie, eu sunt de partea tainelor. Cu primul prilej când o iscoadă va veni să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea multă răbdare și ne răspundea cu plăcere, oricând vreunul din noi dorea să afle câte ceva despre luptele glorioase ale strămoșilor noștri împotriva popoarelor migratoare. Dacă respectivul nu mai găsea alte întrebări de pus, prelua ștafeta un altul. Profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o imaginez pe Noga într-o astfel de situație, iar ea îmi spune pe un ton calm, greșești, Naama, un astfel de gând nu poate decât să o elibereze și să o ajute, încă nu ai înțeles cât este de măreață și atotputernică lucrarea compasiunii, îi binecuvântează pe toți aceia care sunt parte din ea, pe toți aceia care o trezesc, pe toți aceia cu ajutorul cărora a căpătat viață, pe toți oamenii care o caută. O privesc din nou suspicioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd zboară, parcă auzi un rîu repede. În orașul În care locuiește tata sînt mai multe palate decît În toată Africa, și-n fața tatălui meu stau patru cai măreți din bronz și toți Își țin un picior ridicat În aer, pentru că se tem de el. În orașul tatălui meu oamenii merg pe jos sau cu bărcile și nici un cal adevărat nu ar intra În oraș de teama tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că el a jonglat prea mult și prea intens, pe marginea prăpastiei paradoxului, până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de însuși Luminăția-Sa, Splendoarea Semilunii, Sultanul Mahomed al II-lea, El-Fatih, Cuceritorul Constantinopolului în bătălia de la Belgrad, considerată într-adevăr, istoricește vorbind, drept Ultima Cruciadă din Europa! lămurește problema Fratele. Războinicul omagiat, pentru biruința sa măreață, de către însuși Papa Calixt al III-lea! Oșteanul pentru care se trag și astăzi clopotele, în bisericile apusene, la vremea prânzului, de Angelus! E-he-hei, ați văzut că se poate, domnilor? ricanează Bursucul. Altă dată, rog insistent să fiu crezut pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei, marii eroi, au fost atrași încoace de momeala armelor unui alt erou, poate la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se va fi prăbușit de cealaltă parte, ca o stâncă, în bazinul Atlanticului, revărsând un alt tsunami năprasnic, cel de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-am făcut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de aer proaspăt. Din locul ei abia putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
recente, acest „Israel” s-ar fi format pur și simplu plecând de la populațiile autohtone care trăiau în regiunea centrală a colinelor. Povestirea biblică doar a transformat procesul lent, și în cea mai mare parte pacific, într-o serie de fapte mărețe epice. Teoria este remarcabilă și merită luată în considerație. Probabil va fi necesar să adauge câteva elemente noi sau câteva nuanțe. De exemplu, legătura dintre populațiile Canaanului cu cele din Transiordania și Negheb, și probabil cu unele componente care ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în sensul ei autentic, trebuie să-și justifice propria rațiune de a fi. De ce filosofia? Ce tip de argumente îi pot justifica astăzi utilitatea și neînlocuirea ei? «Măreția și mizeria filosofiei!», am putea exclama, împrumutând expresia pascaliană. Pentru Pascal, ființa măreață dar și mizeră este doar omul, iar între modul de a concepe omul și natura filosofiei există o legătură destul de strânsă și evidentă. Acest paralelism este sursa unei susțineri ce simplifică și, în același timp complică, discursul pe care ne-
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
umane, manifestă evidente caractere ideologice. A pleca de la gândirea însăși, ca un dat ce se află dincolo de orice justificare și care justifică tot ce este fundamental, pentru faptul că este considerat principiul oricărei deducții posibile, poate fi o experiență teoretică măreață. În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă, a rămâne în acest gând inițial și total, absolut prin definiție, este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
trebuie totuși subliniat că astfel de elemente, dincolo de polemica în care din punct de vedere istoric au fost elaborate, s-au putut concilia și conecta în mod armonios, contribuind astfel la împlinirea unui ideal teoretic și la edificarea cea mai măreață a civilizații grecești. O altă formă clasică de activitate teoretică este cea tipică idealismului transcendental. Teoreticitatea greacă și cea idealist-transcendentală se deosebesc prin obiectul diferit al mirării, și deci prin forma diferită în care este clarificată mirarea. Acțiunea teoretică greacă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
constituie deja într-o cunoscută tradiție apologetică. Rămâne totuși de multe ori o formă de perplexitate, mai ales dacă se consideră filosofia din perspectiva exigenței radicale a propriului fundament, fără nici o garanție exterioară, fie ea chiar și aceea atât de măreață cum este Revelația religioasă. Nu intenționăm să ne oprim asupra problemei în sine, ci doar să aducem o contribuție colaterală, mutând problema de la conținuturi la condiția morală, și chiar spirituală, a omului de credință, angajat în exercitarea filosofiei. În alți
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în fiole subțiri o emulsie albă, în cele din urmă gălbui ca fildeșul, se înălță în fața noastră un schelet aidoma celui din grota noastră de pe câmp, aidoma lui Rolando. Ridicat în picioare, trosnind sub propria greutate, era însă mult mai măreț. Rânjetul său de sub bolți părea o sfidare adresată stelelor nevăzute. A doua a pășit în față Ada, care și-a lipit perla de obraz și și-a rostit dorința. Pe oase, pe suturi, pe apofizele șirei spinării începură să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de micile pietricele, vei învață să treci peste obstacole. Degeaba încerci să pavezi șoselele acestei vieți, cu viciile nu reușești să schimbi ceva. Vreau să-ți mai dau un mic sfat, nu căuta fericirea în lucrurile trecătoare, țintește spre ceva măreț și nu risipi frumusețea trupului tău, nu o vinde acestor "distrugători de personalitate”, în momentul în care ai căzut în jocul lor dai dovadă de un caracter slab, fii sincer cu tine însuți și arată-ți ție în primul rând
Dragă trecător prin viaţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifu Robert Vladimir, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2009]
-
locală are În portofoliu această excursie de o săptămînă, pentru sfîrșitul lui august. El Își trimite fiicele, studente la medicină. E o ocazie să vezi și tu un pic lumea, ți-a zis el, fără să mai facă vorbire despre măreața ratare și despre viitorul sumbru. Maică-ta, ca să-i facă concurență, așa cum s-a Întîmplat mereu de cînd erai copil, avînd un bilet prin sindicat la Eforie Nord pentru sfîrșitul lui iulie, ți-a zis că-ți aranjează să vii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aia pe care ți-o dă statul, stai cu ea cu tot la coadă. O jumătate de pîine de persoană pe zi? Poți să nu o prinzi nici pe aia. Cozile fac parte din peisaj și găsești astfel de realizări mărețe În fața oricărei alimentare, aproape la orice oră... oamenii au la ei sacoșa aia greu Încercată, o pipăie neliniștiți În buzunar, de parcă i-ar fi făcut farmece. Nu e lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
discute cu mine, ăsta-i necazul. Nu-i în stare să facă glume stupide, să vorbească prostii, așa ca toți oamenii. Realmente, nu-i în stare să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acum însă, dintr-o serie variată de motive (pe care unii dintre cei ce dezbat problema la Gazette le găsesc condamnabile), sala este închisă și pe ușa care dă spre Baptisteriu scrie „Intrarea oprită“. Baptisteriul e folosit ca magazie și mărețele uși de bronz, bătute în ținte false, care oferă accesul (așa cum spunem și cum ne imaginăm) la „izvorul în sine“ sunt ferecate pentru toată lumea, cu excepția „personalului autorizat“. Până și a întrezări aceste uși, prin care și pe sub care răzbește întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se vedea pe sine ca o persoană austeră, cu inima pură. Dorea să ducă o viață dreaptă împreună cu soția și cu fiul său, dar lucrul acesta i se părea tot mai greu. Ar mai fi vrut și să realizeze ceva măreț pe lume (Gabriel crezuse sincer în realizarea măreață a lui Brian). Dar acum era limpede că nu va mai realiza nimic. Lucra la Consiliul Municipal din Ennistone, Secția Învățământ. Lui Brian îi venea greu să ducă o viață dreaptă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu inima pură. Dorea să ducă o viață dreaptă împreună cu soția și cu fiul său, dar lucrul acesta i se părea tot mai greu. Ar mai fi vrut și să realizeze ceva măreț pe lume (Gabriel crezuse sincer în realizarea măreață a lui Brian). Dar acum era limpede că nu va mai realiza nimic. Lucra la Consiliul Municipal din Ennistone, Secția Învățământ. Lui Brian îi venea greu să ducă o viață dreaptă din motive foarte simple, dar puternice. Era egoist. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a „populariza“ activitatea lui Rozanov, dar a continuat să-l considere drept mentorul său și, cu un anumit prilej, l-a urmat în America. George și-a păstrat răbojul, în ciuda soartei. Era convins că lui, viața îi datorează ceva: ceva măreț, nu departe de proporțiile mântuirii. De ce se întorcea John Robert la Ennistone? Nu oare pentru el, oaia rătăcită, singurul om just, singurul păcătos justificat? Crezuse întotdeauna în magie și știa că John Robert Rozanov e un magician. — Di, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]