18,914 matches
-
în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit, se deslușea iertarea. Era limpede, ca bun părinte simțise mereu că poartă pe suflet o greutate de care nu se putuse elibera. Mărturisise că atunci când tăiase cireșul făptuise o mare nelegiuire. Nu mai scosese rădăcina cireșului din care se ivise o nuielușă firavă. Îi lăsase mlădița aceea ca testament, sperând ca de viitorul cireș să se bucure nepotul lui pe care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
urla, neiertându-și nici o clipă cele întâmplate. În cele din urmă, cineva din mulțime o anunță pe Simona că fiul ei fusese antrenat într-un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o oferea cazul Simonei. Deși Simona era mulțumită de îngrijirile ce i se acordau, se întreba în sinea ei deseori: ,, Cât va mai suporta aceste ziduri în care se simte ca o pasăre în colivie?" Nu avea însă tăria să mărturisească cu glas tare acest gând. Era posibil ca dincolo de porțile spitalului, situația ei să se amelioreze în mod simțitor deși deocamdată întoarcerea la catedră nu era încă posibilă. Se hotărî totuși externarea. La aflarea veștii Simona se bucură nespus. Primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca asta! Până acum, cu toată convingerea mea credeam că sufletul tău se simte bine. Totuși, nu-i deloc așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe lume. Trebuie să le dau eu cumva de capăt. La muncă!” Lucra mult, dar, totodată, era și o femeie mondenă, informată și bine pusă la punct cu cele mai multe dintre ideile contemporane, care circulau. Acum, cred, a venit momentul să mărturisesc că nici nu știu și nici, de închipuit, nu-mi pot închipui defel cine anume, mai exact, a fost cel care și-a dat el cu părerea despre asemănarea izbitoare (și aproape obligatorie, dacă stai să constați) dintre mamă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am spus, mai demult și în mai multe rânduri, numai mamei ce anume mă supără, dar îmi amintesc prea bine că ea a râs de mine mai întâi, iar acum nici nu mă mai ia în seamă. Le-am mai mărturisit și altora despre boala mea, cu nădejdea că o să mă creadă; bineînțeles, însă, lucrurile nu s-au petrecut deloc diferit (de altfel, trebuia să mă aștept). Absolut toți, fără nicio excepție, mă cred doar un bolnav închipuit, un prefăcut și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am să-ți fiu din nou pe placul inimii tale, ca în vremurile bune, ca în vremurile de demult. Știu că le ții minte. Acum, cred în miracole, mamă, îți jur!, mai spuse el, înecându-se în propriile-i lacrimi. Mărturisește-mi că nu mă urăști - așa cum mi-ai spus mai devreme - și că mă ierți pentru isprava cu drogurile; a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
până la uitare În brațele celui Îndrăgit. Și doar m-a „avertizat” și mi-a lăsat suficient timp pentru a lua o hotărâre: „Vrem cu adevărat să fim Împreună?”. M am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase. „Ai curajul și mărturisește, că această femeie ți a sucit mințile!” Nu Încerca să te eschivezi. „Ce să mărturisesc!” A fost mai convingătoare și mai hotărâtă decât tine. Este o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suficient timp pentru a lua o hotărâre: „Vrem cu adevărat să fim Împreună?”. M am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase. „Ai curajul și mărturisește, că această femeie ți a sucit mințile!” Nu Încerca să te eschivezi. „Ce să mărturisesc!” A fost mai convingătoare și mai hotărâtă decât tine. Este o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
patos... „Sunt aici!” și m-am lăsat purtat de fiecare cuvânt... prin toamna colorată a gândurilor tale. O toamnă atât de minunată că nu am putut să-mi opresc lacrima ascunsă de atâta vreme... Mi se pare, că ți-am mărturisit, cât de mult iubesc toamna cu Încărcătura ei de taine, de bogății, de chemări În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era un dar. Consideram că merităm amândoi acest nesperat dar, aceste clipe frumoase. Mărturisesc că nu m-a atras În mod deosebit de la Început. Cu timpul, m-a fascinat liniștea și pacea pe care o răspândea În jur. Aveam atâta nevoie de ea. Privindu-l cu mai multă atenție... am hotârât să mi deschid
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
realități crude, care nu putea să fie realitate. Oct. 2004 Destin (scrisoare către A.S.) M-ați rugat să vă spun câte ceva despre mine. Nu știu cum să Încep dar mă voi strădui. Îmi voi imagina un interviu. Mai Întâi doresc să vă mărturisesc că am citit despre d-voastră pe internet și am fost impresionată de cele aflate,dar și zdrobită În același timp. Apoi am revenit și mi-am spus: "cum poate fi zdrobit cineva care...demult a murit..." Care sunt studiile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?” „Mărturisesc că am avut mereu o teamă, gândindu-mă la punct. E tot ce rămâne! Un singur punct În univers. Desigur, am planuri, idealuri... Câte din ele se vor Împlini, nu știu. Fiecare ne dorim o oază luminoasă la jumătatea drumului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu propria-mi conștiință. „Un crez al sufletului?” „Sufletul este cel care m-a pus la grele Încercări. Poate ar trebui să fiu mai atentă la mesajele trimise. Să Încerc să fiu mai deschisă cu cei apropiați și să le mărturisesc cât de importanți sunt pentru mine? Poate.” „Un crez al scriitorului?” „Scriitorul se așează la masa de scris cu gândul că ceva rămâne În urma sa, măcar un semn al trecerii prin această existență. Sper că va veni un timp când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vrut s-o Înțeleg și n-am avut adevărata Înțelepciune pe care poate numai ea a avut-o. Și de aici... zbuciumul meu Întreg. Și iată cum sufletul meu Începe mărturisirea fără să mai analizeze până la sânge orice detaliu. Îți mărturisesc că simt nevoia să trăiesc În umbra celui pe care Îl admir. Nu m-am gândit nicio clipă ca prezența mea să-ți influiențeze drumul pe care ți l-ai ales demult și căruia te-ai dăruit cu pasiune. Îmi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o primăvară În care ceasurile să aibă un sens, chipurile oamenilor să mi se pară mai luminoase și mai pline de iubire. Și tu mă eviți! N-aș fi crezut că ești capabil de un asemenea rafinament de cruzime. Îți mărturisesc că aș vrea să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, labirint În care să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Înfășurată În vălul singurătății și atât de departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă inima ți-ar fi plină de iubire și strălucire, așa cum o simt eu acum. Te Îndrăgesc și te admir chiar dacă aceste trăiri ale mele nu vor fi Împărtășite niciodată. Îți MĂRTURISESC... chiar dacă ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș dori să mă pierd În ființa ta, ca Într-un labirint al dragostei, În care aș vrea să rătăcesc până la sfârșitul zilelor mele. Departe de tine, mă simt despuiată de toate comorile lumii. Visez la o primăvară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]