5,446 matches
-
Uite ce se întâmplă, dumneata știi?". S.B.: Cum erau tratați studenții ce aparțineau altor culte și confesiuni? D.T.: Nu erau agresați, dar probabil erau chemați la partid. Nu erau dați afară din facultăți. Eu, de exemplu, am fost invitat de maiorul Roznovăț, care răspundea din partea Securității de Politehnică (era public, îl știa toată lumea), acolo unde este acum rectoratul și unde avea și el o cameră: "Vedeți că acolo aveți o problemă. Tovarășul Tompea, vedeți că aveți în grupa x un student
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a stins lumina în cămin". Este de acord cu votul de blam, dar îl întreabă dacă este de acord cu politica partidului și a statului. Studentul răspunde că s-a alăturat grupului "prin locul din coloană unde era un tovarăș maior, iar în față un tovarăș profesor de la Universitate". Barbu și Cora confirmă. Merticaru îl întreabă de ce nu s-a oprit pe drum. Studentul răspunde: "Eram curios să văd ce se va întâmpla; nu toți cei din grup erau rău intenționați
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a Securității de a racola elitele vremii. Am făcut armata acolo timp de șase luni, după absolvire, când eram profesor de liceu. Apoi m-am întors la Iași și am intrat ca asistent la Politehnică. Am fost contactat de un maior, care mi-a spus că, în virtutea angajamentului semnat la intrarea în armată... Am semnat mai multe acte, dar nu știam că am semnat și un angajament. Am semnat tot ceea ce le-au dat să semneze tuturor militarilor în termen de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
făcut o alegere. Eu doar mi-am făcut obligația față de statul român, după care mi-am continuat cariera de cadru didactic. S.B.: Era jurământul față de comandantul suprem, față de țară, pe care-l semna orice militar în termen. D.T.: Da, dar maiorul mi-a spus că, odată revenit în civilie, eram ofițer în rezervă și că trebuia să colaborez cu ei, că mă aveau în vedere ca rezervist. L-am întrebat ce presupunea asta. Mi-a răspuns că mă va căuta el
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mâncam și beam un pahar de vin. Bobică era implicat în structuri, Gică Botiș era propagandist, dar nu era prins prea tare, pentru că a avut un dosar prost. Ne întâlneam, discutam, bârfeam. Era notorie prietenia noastră. Într-o zi, vine maiorul de la Politehnică: "Tovarășul Tompea, tovarășul Tompea, e o chestiune mai delicată, nu mi-o luați în nume de rău, eu îmi fac datoria să informez!". "Ce s-a întâmplat?" "Tovarășul Bobică... vedeți c-a încălcat legea, că are rude în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
că se schimbă șefii de la Ministerul de Interne și că mă trezesc că mă înregimentează în noile structuri, că îmi mai dau și un grad pe deasupra. Nu știu de ce aveam eu în mintea mea că ar fi trebuit să fiu maior. Cam așa mă gândeam la ce grad ar fi trebuit să am după acele instruiri cu rezerviștii de la sediul Securității din Iași. Și am scăpat! Nu am fost nici chemat în stare de alertă, de intervenție. Scria acolo să fim
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Astfel, la 9 ianuarie 1879, pe stil vechi, Grigore Basarab Brânceanu a primit misiunea de a informa pe regii Suediei, Norvegiei, precum și regele Danemarcei despre proclamarea independenței de stat a României în anul 1877; din misiune a făcut parte și maiorul Bărcănescu, atașat al misiunii diplomatice române în Suedia, la data de 17 martie 1878. Vizita în România a prințului moștenitor al Suediei și Norvegiei în aprilie 1879 și sosirea la București a misiunii speciale a regelui Oscar, ca răspuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
București a misiunii speciale a regelui Oscar, ca răspuns la misiunea lui Grigore Basarab Brânceanu, au constituit evenimente importante în relațiile româno-suedeze; sosită la 7 mai 1879, misiunea avea în componență pe baronul de Essen, ministrul suedez la Viena, și maiorul Conte de Frolich. În audiența la rege a fost prezentată scrisoarea de mulțumire din partea regelui Suediei și Norvegiei pentru primirea călduroasă făcută fiului său în România și pentru notificarea independenței României, la 15 mai 1879; trimișii suedezi au plecat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Z. A. Bhutto și a preveni evenimentele politice, eventual și militare; îl cunoscusem pe Zia Ul Haq într-un oraș de provincie din Pakistan, unde avea funcția de șef al armatei în zona respectivă; pe atunci, acesta avea gradul de maior; cu prilejul deplasărilor acestuia în capitala țării pentru probleme profesionale, am avut posibilitatea de a-l cunoaște bine; Zia Ul Haq obișnuia ca la acțiunile diplomatice, oferite de ambasade cu prilejul zilelor naționale, să se întrețină cu mine, întrucât relațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
armată am mai simțit furia acestuia. Făceam armata la artilerie și mînuiam tunuri-obuziere de 152 milimetri. Avea două fălcele imense care trebuiau săltate pe umeri și crăcănate, pentru poziția de luptă. Apoi trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să ne tragem sufletul auzeam: Pentru mișcare! Opinteli, care ne provocau dureri prin tot felul de chestii ale bărbăției, ne storceau de orice urmă de vlagă. În ureche auzeam vocea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pentru mișcare! Opinteli, care ne provocau dureri prin tot felul de chestii ale bărbăției, ne storceau de orice urmă de vlagă. În ureche auzeam vocea unui om bine hrănit: Pentru luptă! Pentru mișcare! Pentru luptă! Pentru mișcare! Venea pauza și maiorul ne ținea lecția politică: Voi știți, mă, cît cheltuie poporul cu voi? Un obuz costă două mii de lei. Salariul unui profesor este de o mie de lei. Fiecare dintre voi va trage 10-15 obuze. Vedeți cît cheltuie poporul? Poporul sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
obuz costă două mii de lei. Salariul unui profesor este de o mie de lei. Fiecare dintre voi va trage 10-15 obuze. Vedeți cît cheltuie poporul? Poporul sîntem noi, mormăi ciudos. Avansasem în cunoștințele ideologice datorită celor trei ani de facultate. Maiorul sare ca ars. Vorbești prostii. Nu voi sînteți poporul! Dar cine? Poporul sînt eu, părinții voștri, muncitorii și țăranii. Și noi ce sîntem atunci? Voi trăiți și sugeți din sudoarea poporului. Poporul muncește și vă întreține. Deci, încă nu învățasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Grigore al III-lea Ghica voievod și de un mic corp auxiliar, s-a întâlnit la 13 septembrie 1775 la Baia cu comisarul austriac generalul von Barco, însoțit de renumitul orientalist și secretar al Curții, Bernhard von Jenisch 42, de maiorul Mieg, precum și de mai mulți ofițeri imperiali, cu trupa lor. Cu acest prilej, s-a procedat la schimbarea scrisorilor de acreditare a celor doi comisari și s-a căzut de comun acord asupra punctului de la care să înceapă operațiunile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rânduri, în anii 1783 și 1785, fabricile din Viena, cumpărând de acolo mărfuri, contra plății în numerar, în valoare de 6.000 de florini. Banii au fost obținuți contra unor cambii garantate chiar de șeful Administrației militare a Bucovinei, generalul maior Karol baron von Enzenberg. Pe timpul șederii lor în capitala imperiului, acești negustori au intrat în relații comerciale cu negustorul vienez Johann Peter Leth, participând totodată și la târgul anual de la Viena 174. Alți negustori din Bucovina ajungeau, purtați de aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ci printr-un consum cât mai mare de arme de foc, punând la dispoziția acestor arme, cât mai multă carne de tun. Eroii satului nostru, căzuți pe câmpurile de bătaie în cel de-al doilea război mondial 1.Hălmăgean Teodor, maior, n. În Oprea Cîrțișoara, fiul lui Nicolae și Marta Hălmăgeanu, căzut în luptele dela Beketovka, Rusia în 20.11.1942. A fost distins cu: Medalia Ferdinand I cu spade pe panglică», în 25.05.1936, cînd era căpitan în Regimentul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Solomon Maria, învățătoare la Făgăraș, pensionară. Șari Paulina, n. 1948, medic stomatolog la Brașov, căstorită cu Iova Milu, stabilită în S.U.A. din 1983. Cânduleț Silvia, n.1946, profesoară la Școala din Cârțișoara. Pensionară. Oana Ioan, fiul lui Nicodim și Victoria, maior M.F.A., absolvent al Academiei Militare, pensionar. Cânduleț Gheorghe, n. 1948, profesor de Fizică la Orașul Victoria. Cânduleț Olimpia, n. 1949, profesoară de Limba Română și Limba Franceză, căsătorită în 1973 în Franța cu Daniel Bruley. Cânduleț Valerica, n.1952, inginer
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin exactitatea evidenței tuturor bunurilor sale, prin păstrarea actelor doveditoare cumpără Cucorănii, Loieștii și a cincea parte din Ipotești. Tot boierul Anastasie Bașotă pune să se copieze în cancelaria sa toate documentele vechi și nouă, pe care le preia de la maiorul Săvel Manu, vânzătorul moșiilor amintite. Primul dintre cele 17 documente privitoare la partea de moșie din Ipotești poartă data de 12 aprilie 1620. Important este faptul că în aceste acte sunt pomenite nume de vechi familii de răzăși între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
său, stolnicul Iordache Murguleț 7. Din nota pomenită reiese că logofătul Anastasie Bașotă, proprietarul Pomârlei (de numele căreia va fi legat și Eminescu), cumpără în 1854, cu 18.300 galbeni, moșiile Cucorănii, Loieștii și a cincea parte din Ipotești, de la maiorul Săvel Manu. Acesta predă, odată cu moșia, toate documentele ei pe care le avea în posesie, iar Bașotă pune să fie transcrise în condică cele 123 documente privitoare la primele două moșii, precum și cele 17 referitoare la partea din Ipotești, începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soldatul Bucureșteanu Petru ("a murit, ei și ce, salutare și noroc!") N-a scăpat turnătorilor nici soldatul Stan Gheorghe, deși, bietul, nu și-a exprimat decât o simplă îngrijorare: "dacă a murit tov. Stalin, precis că se va face război." Maiorul de grăniceri Bubulac Const. a fost trecut în rezervă (scăpând ușor!) fiindcă "a chefuit în ziua de 8 martie, ajunul funeraliilor tov. Stalin." Delațiunile nu i-au ocolit nici pe generali: Aurel Ionescu a fost degradat și trimis la trupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Aurel Ionescu a fost degradat și trimis la trupă deoarece "a făcut o glumă trivială și dușmănoasă" privindu-l pe Stalin (din pudoare și obediență, bancul n-a fost consemnat în documente). În ziua funeraliilor, s-a comportat total necorespunzător maiorul Ancuța Gheorghe, care "a petrecut toată noaptea cu o femeie de moravuri ușoare" ceea ce este, evident, impardonabil politicește. Soția ofițerului Cănănău (ce cuib de reacționari în această familie!) a plecat înainte de începerea mitingului de doliu ("a fost pusă sub supraveghere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
necesară pavoazării clubului, căpitanul Simionescu n-a catadixit să contribuie (precizarea anchetatorilor arată că nu-i vorba de o reacție întâmplătoare: căpitanul este fără de partid și a fost coleg de școală cu regele Mihai!) Sunt înfierați și lt. col. Tobolcea și maiorul Stănescu: ambii n-au venit la club, să asculte necrologul difuzat la radio, iar soldatul Cherecheș s-a găsit să întrebe "dacă tov. Stalin va fi înmormântat cu preoți." Nici sold. Molnar n-a fost mai breaz: și-a permis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ecou formidabil, grupând partizanii unei ipoteze ori ai celeilalte în tabere agresive și hotărâte. De fapt, conflictul luării flamurii verzi îi folosea pe cei doi Grigore drept simpli pioni într-o partidă al cărei "rege" asediat nu era altul decât maiorul (apoi, colonel și general) Candiano Popescu, personaj desprins parcă din galeria eroilor lui Shakespeare. Cumplit ridiculizat de Caragiale (vezi "Conu Leonida față cu reacțiunea" și, mai ales, schița "Boborul") capul "revoluțiunii" de la Ploiești ar avea, dacă judecăm fără patimă, măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
după ce a intrat în Grivița, Candiano va trebui să înceapă lupta pentru... recucerirea redutei, iar Grigore Ioan, care habar n-avea de subterfugiile, chichițele avocățești și sforăriile politicalelor, să-ncerce să-și recapete steagul ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt egale cu meritele lui Grigore Ioan, care avea o bortă de gloanțe în pălărie adică parodia colosală și a lui Candiano, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Grigore Ioan, care habar n-avea de subterfugiile, chichițele avocățești și sforăriile politicalelor, să-ncerce să-și recapete steagul ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele domnului maior Candiano, ele sunt egale cu meritele lui Grigore Ioan, care avea o bortă de gloanțe în pălărie adică parodia colosală și a lui Candiano, și a lui Grigore Ioan" (aplauze). Cam același lucru îl va susține și deputatul de tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]