16,589 matches
-
de jos. Rămân Încă multe documente și arhive de studiat, o adevărată provocare pentru istoricii și filologii români, care vor aduce confirmarea sau infirmarea unora din teoriile care sunt În prezent În dezbatere. Vom aminti doar câteva dintre aceste documente: Manuscrisele de la Marea Moartă, care nu sunt publicate Încă În totalitate; Biblioteca Vaticanului probabil cea mai mare colecție de manuscrise vechi ținute sub obroc din diferite motive; Biblia Bessică, o traducere În limba tracă a Bibliei din secolele V-VI, după
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
vor aduce confirmarea sau infirmarea unora din teoriile care sunt În prezent În dezbatere. Vom aminti doar câteva dintre aceste documente: Manuscrisele de la Marea Moartă, care nu sunt publicate Încă În totalitate; Biblioteca Vaticanului probabil cea mai mare colecție de manuscrise vechi ținute sub obroc din diferite motive; Biblia Bessică, o traducere În limba tracă a Bibliei din secolele V-VI, după care s-a slujit pe Muntele Sinai În primele veacuri creștine și care se pare că se găsește pe
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Lucrarea „Cosmographie”, scrisă În limba română cu alfabet propriu, de inspirație geto-dacă, de către Aeticus Istrius (Dunăreanu), ilustru cărturar și explorator român din sec. al IV-lea (ibid.); Arhivele mănăstirilor din Europa și Asia unde se descoperă an de an noi manuscrise, unele conside rate pierdute, alte absolut inedite și multe multe altele... Această lucrare nu se vrea o cronică istorică completă, ci doar o inventariere a știrilor referitoare la etnonimul strămoșilor noștri. Din lipsă de spațiu și timp ne-am referit
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
e probabil că vă voi tulbura și altă dată, poate în vara anului viitor, cu asemenea cereri. Proiectez, de pildă, ca în drumul prin Italia la întoarcerea spre țară să mă abat pe la Pesaro, unde am găsit citate, într-un manuscris pe care îl cred necunoscut cercetătorilor noștri, următoarele texte: Battaglia reginta fra Sig. Battori e Sinam Bascia, a di 28 di ottobre nel 1595 in Valachio al fiume istro (16 ff); Idem, fra Andrea Battori e Michele Voivoda (16 ff
Noi contribuții la bibliografia lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5149_a_6474]
-
izbutit să-l duceți la bun sfârșit. Ceea ce mai este de făcut, după cum spuneți în prefață, ar fi doar o acoladă de finisaj arhitectonic, muncă pe care bănuiesc că d[umneavoa] stră ați și terminat-o și își așteaptă în manuscris tiparul. Eu vă doresc cu tot sufletul și cu toate gândurile de bine să vedeți tipărit și ultimul volum ca să aveți bucuria deplină a muncii d[umneavoa]stră, bucuria operei realizate, căreia i-ați dăruit cu abnegație erudiția și munca
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
Mihai Eminescu - Literatura populară. șVolumulțVI. Introducere. Poeme originale de inspirație folclorică. Lirică populară. Balade. Dramatice. Basme în proză. Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții și Moloz. Caietul anonim. Bibliografie. Indices. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2 Perpessicius - Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară, 13, nr. 26 (712), joi, 30 iunie 1966, p. 1 și 3 și Lecturi intermitente (VI) în Gazeta literară, 13, nr. 28
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
stilul admirabil... în neglijența și naivitatea rustică și primitivă a omului de la țară”. Conchide: „Un valoros și demn cetățean, un institutor conștiincios și un bun pedagog, un om de talent original...” Tot Bogdan revine și informează cititorii ziarului „Lupta” despre manuscrisele găsite și despre inițiativa fiului, Constantin Creangă, de a finanța editarea scrierilor tatălui său. IACOB NEGRUZZI, în necrologul din „Convorbiri literare”, 1 febr. 1890, observă un Creangă „original în apucături și iubitor de inovații”, cu referire la „răspopirea” sa, de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Porta. Reeditările și traducerile acestor opere vor duce renumele lui Zamolxis până în Iluminism, de unde Epistolarul lui Vossius (1690), sau dizertația lui Lundius: Zamolxis primul legislator al geților (1687), ca și proiectul lui Newton (c. 1684) despre teologia popoarelor, rămasă în manuscris, vor duce renumele lui Zamolxis până în „marea renaștere” a filosofiei oculte din secolul al XIX-lea, cănd ocultiști de vază ai momentului, precum Fabre d’Olivet sau Saint-Yves d’Alveydre, vor resuscita în Occident venerarea pioasa a magului get. Renumele
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
ouăle și parizerul luate de ea ca să ne țină o săptămână? În fine. Ce era violent-altfel atunci era calitatea strălucitoare, pasională, a discuțiilor culturale. După ce prefiram rapid bârfele zilei - ce puroaie a mai etalat Eugen Barbu în „Săptămîna”, la ce manuscrise au mai „dat drumul” Magdalena Bedrosian, Gabriela Negreanu, Geta Dimisianu, Sorin Mărculescu, „pe cine a citat Ierunca azi-noapte” și „dacă vine Croitoru în locul lui Dulea” - începeau ceasurile de polemici, la votcă, și apoi de taifas, la cafea. Nimic din înariparea
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
fie și celei mai infime coerciții, mi s-ar dărâma toată șandramaua. Păi când mă gândesc la soarta amicilor pe carei am în sistemul universitar, în edituri și tot soiul de redacții, mă cutremur. Să citesc la metru sute de manuscrise, nu contează cât de bune sau de proaste, de vreme ce toate îmi golesc mie creierul, mi se pare curată sinucidere. Să-mi pregătesc cursurile, să compun bibliografia pentru seminar, să corespondez cu studenții, să particip la ședințele de catedră, să completez
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
vârstnici, membrilor familiei, persoanelor oficiale si admiratorilor operei sale. Un caz unic, în literatura română, îl constituie, cred, G. Topîrceanu, care, cu devoțiunea, pasiunea si încrederea, pe care le acorda debutanților, a citit, a recitit si, uneori, a rescris, numeroase manuscrise. O confesiune a sa, pe care nici un moment nu o pun la îndoială, e cu adevărat surprinzătoare: „Pot să-ți mărturisesc (ceea ce, astăzi, câțiva oameni stiu vag, dar istoria literară va ignora complet) că literatura românească îmi datoreste aproape pe
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
e de reținut. Iași, 7 mai 1934, Str[ada] Ralet, nr. 7 Mult stimată doamnă, Am lipsit din Iași vreo 10 zile; am fost la București, de unde m-am întors bolnav de osteneală, nopți nedormite, prieteni, etc. Am găsit aici manuscrisul romanului d[umnea]v[oastră] Căi lăturalnice într-un plic mare, rupt ferfeniță de mult ce-l purtase factorul cu el, nevrând să-l predea decât contra semnăturii mele. Am găsit și amabila d[um-nea]v[oastră] scrisoare din 30
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
ferfeniță de mult ce-l purtase factorul cu el, nevrând să-l predea decât contra semnăturii mele. Am găsit și amabila d[um-nea]v[oastră] scrisoare din 30 april[ie], la care mă grăbesc a răspunde. Voi citi cu atenție manuscrisul și am să vă comunic la vreme impresiile, numai să aveți răbdare, să nu mă grăbiți prea tare, că am foarte multe pe cap și nici nu știu dacă voi mai ajunge să le dau gata pe toate. La literatura
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
romane, ci numai bucăți scurte. Trimiteți-mi o schiță, o nuveletă, ceva substanțial, concret, cu fapte, cu deznodământ tragic sau cu „pointe" - sau povestirea unei întâmplări extraordinare, că ăsta li-i gustul. Și când mă duc iar la București, iau manuscrisul cu mine și-l recomand fierbinte lui Sevastos. Ne-am înțeles? Scrisoarea d[umnea]v[oastră] mi-a făcut gust de mare și de Constanța. Voi veni în curând pe acolo incognito și voi pleca, fără să știți c-am
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
La vară mă duc probabil la Budachi sau la Bugaz, unde voi face tot posibilul să mă înec și să fiu salvat de niște pescari, pentru reclamă. Mi se pare că am temperatură. Se cunoaște? Esențialul e că am primit manuscrisul în bună stare și asta am vrut să vă scriu deocamdată. Rugându-vă să primiți expresia celor mai alese sentimente și o sărutare de mână colegială, rămân al d[umnea]v[oastră] devotat, G. Topîrceanu [Doamnei Tanța Cotovu la Direcția
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
ce trist e! De ce nu mi-ai scris la vreme despre revista de mode cu poezia mea? Ca să-mi reproducă versurile, trebuia să-mi ceară voie. Îți scriu cu acceleratul, ca să nu se închidă la Poștă, să pot expedia astă-seară manuscrisul, să aibă șanse de a apărea mai curând. N-ai nevoie să-mi păstrezi pagina din manuscris cu reflecții de-ale mele despre roman și povestire. Am scris eu altele, de atunci, mai clare. E nevoie numai să nu arăți
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Ca să-mi reproducă versurile, trebuia să-mi ceară voie. Îți scriu cu acceleratul, ca să nu se închidă la Poștă, să pot expedia astă-seară manuscrisul, să aibă șanse de a apărea mai curând. N-ai nevoie să-mi păstrezi pagina din manuscris cu reflecții de-ale mele despre roman și povestire. Am scris eu altele, de atunci, mai clare. E nevoie numai să nu arăți la nimeni însemnări de-ale mele, făcute așa în fugă, și nici să păstrezi toate scrisorile mele
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
Bond). Editura Litera a publicat anul trecut Amprenta omului și O săptămână în decembrie, efort admirabil de a-i pune în valoare cărțile semnificative. Romanul gotic ca răsfăț postmodern Romanul Sărmane creaturi cuprinde trei părți: o „Introducere” ce reinventează convenția manuscrisului găsit, narațiunea amplă intitulată „Episoade din tinerețea unui funcționar scoțian în domeniul sănătății” și „O scrisoare adresată de soția acestuia celui mai vârstnic urmaș supraviețuitor din anul 1974 prin care se corectează ce ea consideră că este eronat în cartea
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
și arhetipurile ce-au înflorit în ultimele două secole în literatura engleză: călătorii iluministe și aventura lui Frankenstein, savantul nebun și jocul de-a creația, consacrat de romantism, delirul și introspecția prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate în manuscrisul găsit și etalat spectaculos în ilustrații și chenare ce reflectă codul romanului gotic și inventivitatea autorului, ieșită din comun. Cu alte cuvinte, răsfăț postmodern ce traversează vârstele ficțiunii, într- un zigzag amețitor. Nașterea psihanalizei în cheie realistă Acțiunea din Amprenta
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
gata de cea mai exotică aventură (bourlingueur, cum îi spun francezii, cu un cuvânt inventat chiar de el!). Fondator al poeziei moderne, ca și Apollinaire, a început prin a se certa cu acesta, căruia i-a trimis în 1912 un manuscris cu solicitarea publicării, manuscris care i-a fost restituit fără nici o explicație două luni mai târziu, ceea ce îi va determina pe iubitorii lui Cendrars să caute în Zone, la care Apollinaire tocmai lucra, pasaje... furate de la zeul lor. Astăzi a
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
exotică aventură (bourlingueur, cum îi spun francezii, cu un cuvânt inventat chiar de el!). Fondator al poeziei moderne, ca și Apollinaire, a început prin a se certa cu acesta, căruia i-a trimis în 1912 un manuscris cu solicitarea publicării, manuscris care i-a fost restituit fără nici o explicație două luni mai târziu, ceea ce îi va determina pe iubitorii lui Cendrars să caute în Zone, la care Apollinaire tocmai lucra, pasaje... furate de la zeul lor. Astăzi a fost dată uitării această
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
mai mici cu necazurile școlare. Cumnata îmi spune că are la masă 14 guri! Aștept dar să treacă și acest val, ca să mă pregătesc apoi pentru plecarea la București. La Iași am avut norocul să pun mâna și să fotografiez manuscrisul poveștii Făt-Frumos fiul iepei de Ion Creangă. Am astfel dovezi de felul cum s-a publicat în Convorbiri literare această poveste (multe schimbări și lipsuri) și material prețios pentru respectarea textului lui Creangă într-o nouă ediție. Acest m[anuscri
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
prieten, G.T. Kirileanu [Domniei sale domnului profesor Demostene Russo, Strada Lucaci, nr. 128, București, IV]. * Vâlcov, 11 iunie 1938 Iubite domnule Russo, +ζβΔ4ι∀! (iartă de voi fi scris greșit!). Am avut norocul să găsesc la Biblioteca V.A. Urechia din Galați manuscrisul lui Ion Creangă cu Moș Ion Roată și Unirea. L-am și dat la fotograf - și pân-a fi gata, am luat-o spre Vâlcov noaptea pe lună, iar răsăritul soarelui a fost pe la mijlocul drumului. Am căscat ochii ceasuri întregi
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
viață, când l-am avut șef de catedră la Facultate și conducător al tezei de doctorat, al cărei proiect i l-am prezentat în biroul său de director al Bibliotecii Academiei Române. La bătrânețe, știa ca nimeni altcineva să umble cu manuscrise și cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic câteva ore la BAR, chiar și când nu mai era director, și de a, vorba lui, scotoci. Urmărea ce se tipărea (aproape toate articolele sale porneau de la o apariție recentă
„Un vestigiu prețios din vremea criticii normale“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3479_a_4804]