5,440 matches
-
ei ardeau de-a binelea. ― Nu se poate să nu mai fie o cale... ziceai ceva de două evenimente. Maria zâmbi trist. ― Păi sunt două: nașterea și moartea micuțului pentru salvarea voastră. Lasă, nu te amărî, poate că asta este menirea lui, poate că așa a lăsat Dumnezeu. Acum, Doamne, dă-i gândul cel bun! ― Nu se poate. Trebuie să mai fie o cale! scrâșni Stin din dinți. Maria își ridică ochii spre acoperișul colibei, de parcă ar fi mulțumit cerului. ― Ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care se afla, Abatele găsi că imaginea aceea putea ilustra însăși menirea Abației, reunind păcatul, crima, dar și credința care le va birui pe amândouă. Își chemă gărzile, care priviră stupefiate la trupul lui Aloim. ― A încercat să mă omoare, spuse Radoslav simplu, răspunzând întrebărilor lor mute. Luați-l de-aici și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
demascase mai apoi pe primul lor șef ca fiind agent al Vaticanului. Cât de mult ți-ai dori să afli destinul celorlalți! E limpede că există o forță imensă care a plănuit trezirea voastră și care v-a rezervat o menire importantă. Care să fie oare? Sau nu. De fapt, știi că nimeni nu și-ar fi dat atâta osteneală dacă nu ar fi vrut să vă pună să faceți ceea ce știți cel mai bine: să luptați împotriva lui Dumnezeu. Te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un nou conducător, pentru o altă legiune a Domnului Dumnezeului nostru. ― Să apară! incantară din nou călugării. ― Și mai dă-ne și puterea de a străbate genunea pentru a ne împlini menirea, ca să-l salvăm pe Domnul Dumnezeul nostru de propria-I nemărginire. ― Să-l salvăm, veni răspunsul celorlalți, încheind invocarea grației divine. Ritualul acela scurt îl bine dispuse pe Abate care, întor-cîndu-se spre ceilalți, zise scurt: ― Mare prostie... ― Ce anume? întrebă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aceleași amintiri. La o primă vedere, s-ar putea crede că propria persoană îți este, dacă nu cel mai bun prieten, atunci măcar un aliat de nădejde. Nimic mai fals! E greu de spus în aceste condiții care este adevărata menire a Regulamentului canonic: ascunderea acestui fapt sau îmbărbătarea noastră în fața perspectivei că, la un moment dat, o să fim confruntați cu o conștiință cu adevărat colectivă, de genul celei preconizate de Sfântul Augustin cel Nou." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Jorlee privind pe rând la mulțimea de fețe care îl înconjura. Nu vă osteniți, continuă imediat tânărul. Știu din rand, din serile în care luptam și mi-ați arătat mințile voastre, că nici unul dintre voi nu are habar care e menirea tribului nostru. Ne ducem cu toții viețile, trăim și murim apărîndu-ne fără să așteptăm nimic. Eu însă refuz să cred că destinul nostru, al tuturor, e unul atât de lipsit de strălucire, că viețile noastre se înscriu într-un cerc al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
face cu cei neajutorați. Trăim fiindcă stăm uniți și ne apărăm. - Și peste o mie de ani unde vom fi? Nu cumva vom sta tot aici, omorîndu-ne copii care nu se pot lupta cu policornii? - E foarte posibil și e menirea mea să veghez ca lucrul ăsta să se întîmple, încuviință Preotul. - Și dacă ei se vor lupta la rândul lor și nu vor avea o viață mai bună, noi de ce am mai trăit? Vocea ly se diminuă din nou. Toată lumea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se diminuă din nou. Toată lumea aștepta replica Preotului. Și Jorlee simți nu numai curiozitate, ci și o dorință ca bărbatul acela, despre care toată lumea credea că e cel mai înțelept dintre ei, să răspundă la întrebarea aceea răscolitoare: care era menirea lor în veac? De ce trăiau și ce sens avea comunitatea lor? - Pui întrebări la care știi că nu există răspuns! De ce ar trebui ca tribul nostru să aibă o menire peste timp? La fel de bine s-ar putea să n-aibă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre ei, să răspundă la întrebarea aceea răscolitoare: care era menirea lor în veac? De ce trăiau și ce sens avea comunitatea lor? - Pui întrebări la care știi că nu există răspuns! De ce ar trebui ca tribul nostru să aibă o menire peste timp? La fel de bine s-ar putea să n-aibă și... - Atunci, dacă tot suntem liberi să alegem, de ce să nu alegem să ne facem visuri, de ce să nu încercăm să devenim cei mai puternici? Ne-am putea uni cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Toți se străduiau însă să nege amestecul lor în moartea fetei. - Ba da! Voi ați omorît-o! Nu vă port pică. Știa ce o așteaptă și de aceea, cu o seară înainte de a muri, mi-a spus că e convinsă că menirea ei în viață a fost aceea de a demonstra că putem să fim altfel: mai ambițioși și mai blânzi. Ea și-a împlinit destinul și probabil că sufletul ei fără pereche există încă undeva. E mai important însă ca și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nebun? Iată că la zece ani de la sublima, dar zadarnica, moarte a corpului expediționar cunoscut sub numele de cei O Mie de Voluntari, ziarul nostru a descoperit un discipol izolat undeva în munți, care încearcă să le ducă mai departe menirea. El se numește Augustin Bloose și se pare că a fost frizerul detașamentului. E un om simplu, fără prea multă carte, care din cauza singurătății, leagă destul de greu propoziții. Lucrează la o invenție tainică pe care o numește Alambicul de Dumnezei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se va topi în nemărginire, când El nu va mai fi, e nevoie de cineva care să-i ia locul. Și atunci spiritul celor O Mie de Voluntari, în care am crescut și eu, va fi acolo să împlinească această menire. - Nu am pretenția că înțeleg exact ce vreți să spuneți și de aceea vreau să vă întreb totuși de ce nu negați existența lui Dumnezeu. - Fiindcă El există. Încă există. Cum altfel ne-am putea noi pregăti să-i stăm la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Augustin Bloose ar fî înțeles că nemărginirea de care se temea Dumnezeu se referea la propria moarte. Era evident acum că primii discipoli veniseră spre Augustin tocmai în urma acelui articol de ziar, seduși de sintagma care născuse ordinul augustinian: menirea ultimă a omului este aceea de a-L salva pe Dumnezeu de propria nemărginire. Făcând asta însă, Abația sfârșise prin a-I da lovitura de moarte. Știa că Dumnezeu nu se poate să lase lucrurile așa. Era convins că parcurgeau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
străin încît să-l facă până și pe Dumnezeul lor să-și atingă nemărginirea, fără să știe că însăși Abația a prăsit și ocrotește această stranietate. Încercând inconștient să ne ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea noastră mai bună decât delăsarea călugărilor? Răspunsul meu îl știți deja." Oksana Bint Laesia - Introducere
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cine este acest Dumnezeu, că bănuim doar, și, mai mult, că nu avem cu cine să ne luptăm... - O, ba da, zâmbi Xtyn. Policornii sunt necredincioși. Și florile cântătoare sunt necredincioase, și lentilele... Astea toate sunt necredincioase și e deci menirea noastră să ne apărăm. Arrus începea să întrevadă intenția tânărului. - Nu-mi place felul în care gândești. Asta ar fi o înșelătorie. Xtyn se mișcă în felul acela care scăpa ochilor omenești și ajunse instantaneu în fața lui Arrus, privindu-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mișcare, fiecare gest fără a-i pă-trunde în minte. În felul ăsta toate greșelile devin intenționate. - Vorbești în șarade, nu înțeleg ce vrei să zici. Vorbele mele nu au alt sens decât acela de a te face să-ți împlinești menirea. - Îmi tot repeți asta. Nu sunt sigur însă că știu care e menirea mea. Nimeni nu știe... - Și atunci cu ce drept pretinzi că știi ce trebuie să fac? Destinul tău, Xtyn, va fi mai important decât pot eu să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greșelile devin intenționate. - Vorbești în șarade, nu înțeleg ce vrei să zici. Vorbele mele nu au alt sens decât acela de a te face să-ți împlinești menirea. - Îmi tot repeți asta. Nu sunt sigur însă că știu care e menirea mea. Nimeni nu știe... - Și atunci cu ce drept pretinzi că știi ce trebuie să fac? Destinul tău, Xtyn, va fi mai important decât pot eu să-mi imaginez. Sunt ca un om care stă într-o vale adâncă și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate vedea vărsarea. Nici eu nu pot vedea ce vei deveni, dar știu în ce direcție trebuie să te miști. Și sunt convinsă că ești pe calea cea bună. - Ce e un râu, Alaana? Ceva care, la fel ca și menirea ta și a semenilor tăi, nu se găsește în logica Kyrallului. Pumnalul ritual reteză o șuviță din părul fetei. Fața îngrozită a tinerei se distingea clar, deși se afla la distanță mare de Xtyn. Ciocnindu-se aproape cu primul cuțit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o senzație stranie. O uită însă imediat, grăbindu-se să îi ajute pe cei doi care se apucaseră deja să dezgroape rădăcinile. Abandonată pentru moment, inscripția sticlea enigmatic în bătaia astrului care lumina Kyrallul: Sfinte Augustine, ajută-ne să împlinim menirea noastră cea pe de urmă. Ajută-ne să ne apărăm Domnul de propria nemărginire. "Călugării augustinieni pretindeau că, indiferent de ceea ce facem în viață, nu putem păcătui, fiindcă relele noastre au fost prevăzute de Dumnezeu și se încadrează în planul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care o purta strânsă într-o pungă de piele atârnată de gât. - Vreau să mă ascultați cu atenție, zise Abatele ridicîndu-se într-un cot pentru a le putea privi mai bine pe femei. Dacă mi se întîmplă ceva... indiferent ce, menirea Abației vă revine vouă. De altfel, toți anii ăștia care au trecut de la evenimentele de pe Vechea Terra, m-au convins că acel concurs, pe care l-am pornit în Abație și care trebuia să-mi desemneze succesorul, a fost câștigat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
asta? În toată existența noastră ne-am iluzionat că liberul arbitru nu există, ca viețile noastre urmează un curs stabilit, că Dumnezeu ne mântuiește sau nu, ne trimite sfinți pentru ca noi să fim pregătiți să ne ducem la bun sfârșit menirea ultimă. Și în toți anii ăștia |am făcut cam tot ce ne taie capul, fiind convinși că nu ne putem abate de la calea dumnezeiască, indiferent de blestemățiile pe care le comiteam. Și totuși, uite! Suntem acum la o răspântie dumnezeiască
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre noi pentru ca viața să însemne ceva. Eu vă cârmuiesc spre dreapta înțelepciune și am decis că hoțul trebuie să moară. - Nimeni nu trebuie să moară, rosti încăpățînat Vartil. - Ba da. Conducerile nelegiuite, care te fac să te îndoiești de menirea noastră, care te condamnă la sclavia față de toate relele locului ăstuia... Xtyn nu mai apucă să termine ceea ce avea de zis. În vocea ly se auzi strigătul de luptă al căpeteniei din rand. Erau atacați. Porniră cu toții într-un suflet
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
N'Gai Loon își mușcă buzele. Realiză brusc faptul că nu făcea altceva decât să îi argumenteze lui Zuul ideile Sfântului Augustin din Hippona, pe care îl studiase demult, pe vremea când încerca să înțeleagă Abația. Progresul, văzut ca o menire a omenirii de a înainta în permanență spre o ordine desăvârșită a cetății pământești, în așteptarea accederii în cea cerească, era fără îndoială o idee augustiniană. Brusc nu se mai simți chiar în largul său. - Auzi, stai că acum nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tot respectul pe care îl purtăm casei Boszt, credem că ordinul nostru este mai important. - Așa! Lasă-mă la greu! strigă Bella al cărui chip devenise aproape stacojiu. - Nu, Sire. Quinții te vor sluji și vor ataca împreună cu voi. E menirea lor. Eu însă... - Da, desigur. Tu vei rămâne aici pe Z să te arunci printre femei și copii și să te joci cu talismanele alea ale tale încercînd să te asiguri că vei putea să mai faci și alți soldați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
însemna ceva pentru binele urmașilor. Dar îi întreb pe cei mai bătrâni din Omenori, pe aceia care se ascund astăzi în spatele vocii ly, de ce nu i-au spus despre adevărata noastră misiune. De ce, Făurarule Omenori, nu ai explicat Preotului tău menirea sacră pe care o avem? Fu rândul lui Xtyn să se piardă. Uimirea îi fu atât de mare încît viziunea sa pâlpâi pentru o clipă, dezarticulată. Mii de gânduri îi fulgerau prin minte în timp ce căuta disperat să-l izoleze pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]