3,996 matches
-
prozatorii l-au atras în ipostază de istoric literar, atunci când se referă la clasici, mai puțin în calitatea lui de cronicar. Totuși, a scris substanțial și despre câțiva mari contemporani. Deși nu a încetat să îl elogieze pe criticul și mentorul E. Lovinescu, romanele acestuia (Mite și Bălăuca) nu îi fac o impresie prea bună. Destul de rezervat se arată și față de Memorii (volumul III), unde apreciază scrisul artistic și portretistica, ironia, umorul, nu și intențiile caricaturale, procedeul simplificării, disprețul față de contemporani
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
scris S. despre critici. Ca unul ce aparținea celei de-a treia generații postmaioresciene, a revenit adesea asupra lui Titu Maiorescu în studii strânse mai ales în volumul Clasicii noștri. Ideea autonomiei esteticului relevă „exemplaritatea unui spirit limpede și disociativ”; mentorul Junimii a stabilit rolul activ al criticii în combaterea mediocrității mai ales în perioadele de început și de tranziție, actul critic păstrându-și o funcție permanentă, însă cu ipostaze adecvate fiecărei epoci. S. polemizează cu aceia care l-au calificat
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
de la maestru „scrupulul critic de a desprinde opera scriitorului de orice servitute istorică și etică” și a elaborat prima doctrină estetică la noi (Știința literaturii). A doua vârstă maioresciană a stilului critic românesc o reprezintă E. Lovinescu. Pentru epoca 1920-1940 mentorul „Sburătorului” îi apare lui S. ca principalul factor de progres al literaturii române prin „orientarea către formele literare noi, critica de analiză de cel mai înalt nivel intelectual, prin exemplul fără pereche al stilului”, Lovinescu fiind „maestrul criticii dintre cele
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
6.V.1929, Cilibia, j. Buzău), editoare. Este fiica Alexandrinei (n. Vânt) și a lui Nicolae Enache, militar. Urmează Liceul „Doamna Stanca” din Făgăraș (1940-1948) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română (1948-1952), unde mentor i-a fost J. Byck. Funcționează ca profesoară la Școala Generală din Jilavele, județul Ialomița (1952-1955), apoi e angajată la Institutul de Lingvistică din București, ca membră a redacției revistei „Limba română” (1957-1959). Revine la Institut în 1963, în colectivul
TOMA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
Ion Munteanu și Încă vreo câțiva. Chirică Balanișcu mai știți cât a luat? Nu. Eu am stat cu el În celulă la Cluj și, dacă nu mă-nșel, și la Pitești, În prima perioadă, Înainte de proces. El era, de fapt, mentorul puștiului lui Ladea, el Îl recrutase pe copilul lui Ladea. Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Eu am luat doi ani doar. S-o fi ținut cont și că fusesem În brigadă voluntară, probabil, știu eu? Și probabil că nici nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu Lucian Raicu. Îl considera cel mai bun critic. Adăugase chiar - Îmi amintesc - „singurul, singurul”. Știam că trimitea, din când În când, lui Raicu texte ale sale și ale altora, avea totală Încredere În el. * Nu rămăsesem, de fapt, În legătură cu „mentorul” nici după primirea faimoasei cărți poștale, nici după debutul editorial prefațat de el. Nu făceam parte din cortegiul „oniricilor” care Îl Înconjurau, nici prea sociabil nu eram, nici timp, după cele 12 ore de silnică inginerie zilnică, nu aveam. Când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi și titlul spectacolului din afara spectacolului, ca și salutul-parolă al participanților. Evenimentul marca Însă și ieșirea În lume a novicilor debutați la Povestea vorbii... suspecți nu doar pentru supraveghetorii care suspectau pe oricine, dar și pentru onorabilii Uniunii Scriitorilor. Situația Mentorului nu se prea deosebea - În ciuda trecutului său de comunist ilegalist - de a noastră. Spre deosebire de boemii din jurul său, atât eu, cât și Radu Petrescu eram niște „scriitori de duminică”. Radu lucra ca „arhivar” la nu știu ce institut de cercetări sau proiectări legumicole
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
solicitarea de a scrie despre Rebreanu, În volumul comemorativ pe care l-a Îngrijit. Am și făcut-o, nu știu cât de bine, mai mult de dragul lui. Admiram grupul echinoxist pe care Îl tutelase cu o superioară grijă pedagogică, rolul său de mentor al unor tineri cărturari și artiști cu o lucidă conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
România de toate relele. N-au lipsit nici efectele colaterale, deloc minore. După publicarea În 22 a textului și a răspunsului meu către directorul României literare, cititorii aveau să constate dispariția, peste noapte, din caseta revistei, a unui cuplu de mentori parizieni. Alt protest, firește. Este adevărat că, de data asta, redactora-șefă intervenise printr-un editorial intitulat, semnificativ, „Eficiența vechilor procedee”, model de jurnalism onest, demontând, calm și la obiect, noul linșaj de presă și reamintind cititorului tristele practici ale trecutului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale trecutului comunist abia trecut, Încă vii În mintea și obiceiul multora, inclusiv ale unor fervenți anticomuniști, iradiați de metehnele adversarilor. Deloc Întâmplător, revista a găzduit, și ulterior, pe toți cei care o criticaseră, ca și pe foștii și permanenții mentori parizieni, firește, ca și pe aliații lor, care erau și aliații revistei. A găzduit, Însă, periodic, și huliganul exilat la New York... Printre textele pe care aveam să le public În anii următori În 22 se află și un interviu din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
armata Kakaniei Imperiale Austro-Ungare, când lucrase ca redactor la Neue Rundschau a lui S. Fischer și Îi rămânea destul timp și pentru preocupările sale literare. Acum, curajul Îi venea dinspre Ernst Rowohlt... Într-adevăr, peste câțiva ani, În 1919, temerarul mentor al atâtor scriitori ce aveau să devină mari nume literare urma să-și deschidă, În cele doar două mici camere de la etajul imobilului de pe Potsdamerstaße, la nr. 123 B (azi, nr. 39), Între Landwehrcanal și Posdamer Brücke, cea de-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care provoacă o Întâlnire de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre Antonio Tabucchi și virtualul său mentor portughez părea inevitabilă... În Întâlnirea dintre narator și misteriosul invitat care Îl personifică pe Pessõa În Recviem, poemul Autopsihografie este menționat de două ori, ca o cheie spre enigma poetului. Naratorul care și-a petrecut ziua În tovărășia spectrelor trecutului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani închisoare sau chiar pe viață. „Un lucru se poate deduce din acest proces”, spune Bela Medgyesi, „că acest Max Ausschnitt trebuie să fie o personalitate de mare anvergură, de mare capacitate economică și financiară, dacă a fost nu numai mentorul marii industrii de oțel din România, ci deținea și firele unor mari consorții financiare și industriale din America și Anglia.” „De așa o personalitate să-ți bați joc?!!” O alta notă din 30 octombrie 1948 (DS F.P. 14.900 vol
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
văr al lui Lucrețiu Pătrășcanu. Din victimă, prin metodele ce i se aplicaseră devenise călău. A avut misiunea de a aplica „reeducarea” la spitalul TBC din Tg. Ocna, asupra celor bolnavi. S-a achitat de sarcina primită depășindu-și chiar mentorii. Acest lucru i-a adus condamnarea la moarte în primul proces al lui Țurcanu. A fost martor al acuzării în procesul al doilea și se pare, așa cum relatează Popa Aurel, că începuse, datorită discuțiilor purtate cu Nicolae Petrașcu să se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
stimat de părinții acestora, a făcut ca la reapariția sa în lumea pe care o părăsise cu 24 de ani înainte, să devină un foarte respectat punct de referință, al oamenilor până în 50 de ani, care îl avuseseră cândva ca mentor, în anii lor de formare intelectuală. Se adaugă la aceasta antipatia crescândă, de care se bucura regimul represiv din țară, care se reflecta sub formă de simpatie și admirație pentru cei care avuseseră cândva curajul să i se opună. El
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sfârșind cu venirea împreună la căminul familiei din str. Croitorilor nr. 8 și cu despărțirea definitivă când îl găsește ucis de mâna securității în 1968. Ing. Florica Socol, o distinsă doamnă pe care, în copilăria ei, am ajutat-o ca mentor la matematică și fizică, despre care nu am știut că este nepoata unui legionar întreg al Vrancei, Simion Ghinea și pe care am întâlnit-o în mod providențial, după mai bine de 20 ani, tocmai când căutam pe cineva care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de o carieră politică (și, implicit, profesională) fulminantă, dar, dominat de nehotărâre și rigiditate, pierde această poziție, fiind retrogradat ca responsabil al „compartimentului sociologie de la un institut de cercetare. Într-o lume anormală, Liviu - incapabil să aprofundeze lecțiile predate de mentorul său, versatilul și experimentatul Cociuba, înotător abil în apele tulburi ale anilor ’40-’50 -, va cunoaște și eșecul familial. Apăsat de mentalitatea în care a fost format, el va alege (spre deosebire de soția sa, Aurelia) să se întoarcă în țară dintr-
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
Este fiul Măriuței și al lui Ioan C. Diaconu, notar și dascăl de biserică. După studii liceale la Focșani (1915-1923), face studii la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1923-1926), unde îi sunt profesori Ovid Densusianu, care îi devine mentor, N. Cartojan și Charles Drouhet. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Focșani (1929-1963). Aici înființează și conduce Muzeul de Etnografie și Istorie, este secretar al subsecției de conferințe Focșani a Fundației Culturale Regale (1934-1940), timp în care
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”din București, ca profesor titular la Catedră de literatură universală, al cărei șef va deveni (1962-1968). În paralel, între 1962 și 1968, conferențiază și la Universitate, la catedră condusă de Ț. Vianu. Cei trei mentori spirituali recunoscuți, Lucian Blaga, Tudor Vianu și D. Popovici, vor lăsa amprente vizibile în formația istoricului literar. Din 1968 până în 1979 este detașat în Italia ca șef al Catedrei de limbă și literatura română de la Universitatea din Torino, predând și
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
la capitolul “experimente formaliste” și, În legătură cu consacrarea lui rapidă, este aminitită editura Minuit, cea care i-a susținut reprezentanții (Viart numește această consacrare “efect de grup”, efect manifestat cu succes și la noi). Micul istoric al grupului Îl menționează ca mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing puternic motivat estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dilema”: examinând critic exagerările „demitizării” și riposta dată acesteia de pe poziții naționalist-idolatre, i-a ridiculizat deopotrivă pe reprezentanții ambelor „tabere”, spre, bineînțeles, consternarea generală a celor care resping nuanțarea. Criticul a avut, firește, în decursul acceleratei sale formări și maturizări, mentori ori modele, atât din rândul „clasicilor” criticii literare, cât și dintre contemporanii mai vârstnici (pe Eugen Simion, în ale cărui principii literare și intelectuale se regăsește, pe Valeriu Cristea, care, fiindu-i părinte, nu a intervenit prin demersuri autoritar-pedagogice în
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
și proză, se află la Paris, susținut financiar de sora tatălui, după ce proiectul de a intra ca bariton la Capela română de aici eșuase. Audiază, la Sorbona, prelegerile de istorie și critică literară ale lui Gabriel Seailles, ce fusese și mentorul Iuliei Hasdeu, zăbovește în muzee, în biblioteci, în cafenelele literare. În primul război mondial, ca voluntar, participă la atacul de la Turtucaia și se pregătește pentru a fi trăgător aerian. Îmbolnăvindu-se de tifos, nu-și realizează visul de a zbura
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Situându-se decis pe pozițiile tradiționalismului, nu este de mirare că se numără printre întemeietorii mișcării sămănătoriste. După o perioadă de atașament fără rezerve față de N. Iorga, își temperează entuziasmul, adoptând o atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de poporanism. Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă. Perspectiva tradiționalistă i-a întreținut interesul pentru chestiunea specificului național
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
1 martie 1867 și până în 1885 la Iași, ca bilunar, iar apoi lunar, la București), au contribuit la răspândirea ideilor și valorilor junimiste, articulate într-un program coerent și consecvent. C.l. înființat de Alexandru Macedonski poartă amprenta insolitei personalități a mentorului său. Nutrit din același spirit de bellum contra omnes, din aceleași manifestări de frondă, narcisism și critică antijunimistă ale șefului de școală simbolistă, c.l. închegat în jurul lui Alexandru Macedonski și al revistei „Literatorul” - apărută la București, cu mari întreruperi
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
conceptului de postmodernism. Creație a unui grup solidar de tineri cultivați (de unde și imaginea omogenă a unei generații, în fond, contradictorie și plină de variații) și conectați la gândirea occidentală a anilor ’60-’80, sprijiniți de critici de marcă - printre mentorii optzeciștilor se numără și Florin Manolescu, Marian Papahagi, Ion Pop -, acest val de scriitori afirmă o nouă sensibilitate și o nouă paradigmă literară. Demonstrând un remarcabil gust pentru teoretizare (susținut în și de reviste cum ar fi „Echinox” din Cluj
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]