2,514 matches
-
absolută”, „începutul și sfârșitul luminii/ și-împărăția cerului”), cu un soi de potolită și cuminte exaltare patriotică. Oarecum în aceeași notă se trasează linia interioară a celorlalte poeme, autoarea uzând de aceleași figuri cărora nu le lipsește un anume filigran metaforic, fie că e vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
nemachiate” lansate în „ploaia de măști grave sau grotești” din lirica momentului, O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
își descoperise tema principală, ce va rămâne aceeași în toate scrierile ficționale: tema responsabilității morale și a ecourilor afective ale șocului etic. O ingenuitate bine temperată alterna cu un gust polemic și ironic inclus în text și etala o spontaneitate metaforică devenită cu timpul o caracteristică a scriitoarei: „De ce atâta tăcere, surâs vinovat și umil,/ De ce nu mă priviți drept în față? / În sufletul vostru nu-i nici un copil?.../ Cercetați dacă mai sunteți în viață.” Se păstrează tot timpul o căldură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
a fi complet dezorientați și năuciți. Deși există cititori care sunt obișnuiți să-si reprezinte imagini și deși în literatură există pasaje în. care un astfel de exercițiu pare cerut de text, problema psihologică nu trebuie confundată cu analiza mijloacelor metaforice ale poetului. Aceste mijloace reprezintă în mare măsură organizarea unor procese mintale care au loc și în afara literaturii. Astfel metafora este latentă într-o mare parte din limbajul nostru de fiecare zi și evidentă în argou și în proverbe. Termenii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
din limbajul nostru de fiecare zi și evidentă în argou și în proverbe. Termenii cei mai abstracți derivă, în ultimă instanță, prin transfer metaforic din relații fizice (a cuprinde, a defini, a elimina, substanță, subiect, ipoteză). Poezia reînvie acest caracter metaforic al limbii și ne face să fim conștienți de el, exact în același mod în care utilizează simbolurile și miturile civilizațiilor clasice, teutonice, celtice și creștine. Toate aceste deosebiri dintre ceea ce e și ceea ce nu e literatură, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce sfârșitul visării. Temele, motivele se înlănțuie parcă fără logică, într-o continuă fulgurație metaforică; versul liber strălucește semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
1890, sculptorul academist Ion Georgescu (1856-1898) nu ocolea în reprezentarea sa vârsta poetului. În 1891, la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trei componente fundamentale, Într-o ordine coerentă din punct de vedere logic:mesajul testamentar al poetului către urmașul său, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual Încredințat; - dezvăluirea procesului de creație și a ipostazelor lui contradictorii; - Împletirea detaliilor cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei. Prima parte a monologului cuprinde primele douăsprezece versuri și conține mesajul propriu zis. Singurul bun al poetului rămas după moarte este: „un nume adunat pe-o carte”, cunoscut și răspândit În universul uman
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur În cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb.” George BACOVIA LUCIAN BLAGA: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” Pentru a deschide un orizont către Înțelegerea sensurilor metaforice și filosofice ale poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este necesară sondarea câtorva elemente privitoare la teoria filosofică blagiană. Reperele acestei teorii sunt demonstrate de către filosof În studiile sale pe tema teoriei cunoașterii, domeniu În care aduce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la un anumit tip de cunoaștere a „minunilor lumii”, fără intenția de a ucide, ori a strivi tainele aflate dincolo de „cenzura transcendentă”, guvernată de forța demiurgică a „Marelui Anonim”. Două negații absolute dau sens fundamental primei fraze poetice, dezvăluind spiritul metaforic: „nu strivesc”, „nu ucid”. În ele rațiunea se abandonează total subconștientului abisal. Mintea poate (ipotetic) strivi, ori ucide tainele ce se Întâlnesc „În flori, În ochi, pe buze ori morminte”, dar o asemenea cunoaștere (cea paradisiacă) nu oferă omului decât
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
altora sugrumă vraja... dar eu.../ ...sporesc a lumii taină - / ... / căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte.” Versificația este liberă, are o muzicalitate interioară și un ritm menit să corespundă gândirii În imagini concret senzoriale, dar și metaforice. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o excepțională izbândă lirică a lui Lucian Blaga. Se pare că ea a luminat drumul creației sale, egal pe Întreaga lui traiectorie. „Atâta liniște-i În jur de-mi pare că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
frază poetică este și cea mai Întinsă, dar și mai Încărcată de sugestii și semnificații. Între „O, cine știe?” și „gorunule din margine de codru”, este Întins un arc poetic cu o bogată amplitudine. Poemul, prin imaginile proiectate, dezvăluie gândirea metaforică și mitică a lui Lucian Blaga. Gândirea mitică este prezentă nu numai În poezie, ci și În concepția filosofică blagiană. În volumul „Geneza metaforei și sensul culturii”, publicat În 1937, Într-un capitol intitulat „Despre mituri”, unde se face o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vii.” În același timp, Luceafărul este un „Înger” justificând apariția lui În chipul zeului mării, Neptun. Metafora În poemul „Luceafărul” există niste metafore simbol, repetate În diferite contexte. Acestea sunt: „codru”, metaforă a vieții și „marea” metaforă a morții. Câmpul metaforic din final este larg, cuprinzător; „norocul” evoluează metaforic de la „favoarea sorții”, ori de la „iubire” la noțiunea de „petrecere”, În sensul fericirii efemere, conducând spre moarte. Nemurirea („nemuritor”) de care se bucură astrul nu mai este voluptate, ci e sinonimă cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu lumea de dincolo de moarte. 4.În strofa: „Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul are origine mitică, este fiu al cerului și al mării, metafore ale elementelor primordiale; aerul și apa la greci. 6. Cea de a doua metamorfozare a Luceafărului oferă alte sugestii metaforice. S-a afirmat că În această ipostază el aparține orizontului plutonic. Ca metaforă a zeității supreme infernale, privirile Îi sunt aprinse de o patimă arzătoare, În calitatea de stăpân peste infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa stranie, ca și Înaintarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să-și consume existența: „Trăind În cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu În lumea mea mă simt / Nemuritor și rece.” 10. În vreme ce Demiurgul corespunde metaforic vorbind gândirii creatoare, logosul devine lume El reprezintă În poem, tot la nivel metaforic, gândirea rece, lucidă. Demiurgul dezvăluie adevărata esență a lui Hiperion. oooOOOooo „Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stelePărea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
au pus viața în slujba înfăptuirii acestui ideal este grefată pe țesutul naționalismului (el însuși aspirând în structura sa ideologică din suflul religios al creștinismului). Studiul ce așteaptă a se desfășura pe paginile ce urmează poate fi luat, în cheie metaforică, drept cartea facerii, prefacerii și desfacerii naționale prin cuvânt. Suntem, neîndoielnic, departe de a ne situa pe pozițiile unui creaționism lingvistic în privința facerii națiunii. Un descriptor mai adecvat pentru poziția noastră ar fi cel de construcționism discursiv. Chiar dacă națiunea nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
diferențialul puterii pentru români. Marii perdanți ai acestei afaceri ecleziale cu masive ramificații politice erau, neîndoielnic, "națiunile politice" consacrate de sistemul Unio Trium Nationum. Termenii contractului (căci despre așa ceva a fost vorba, în acest caz limbajul contractualist pierzându-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorie pot fi luate ca alcătuind cărămizile constitutive ale memoriei naționale. Capitolul 2 Chestiuni de metodă: hermeneutica discursivă 2.1. Analiza discursivă a manualelor de istorie ca vectori ai memoriei naționale Limbajul uman face proba plasticității sale expresive prin abundența metaforică prin care poate fi descris manualul de istorie. Privit prin prisma ideii machiavelliene, cartea școlară este un instrumentum regni, angajat de autoritățile statale ca o "armă de instrucție în masă". Schimbând unghiul de analiză cu câteva grade hermeneutice, manualul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o triplă ipostază: ea este "oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este tripticul metaforic al istoriei patriei în care se sunt reperabile reflexiile trecutului, călăuza prezentului și cheia viitorului. În istoria patriei, "ca într-un hrisov sigur sunt scrise cu slove de aur drepturile unei nații pentru începutul, numele și pământul său" (Aaron, 1835
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de-al Doilea Război Mondial act al dictaturii militare a lui Ion Antonescu. Aceste efemere experimente autoritare care au testat empiric conceptul politicii dictatoriale au fost înlocuite cu totalitarismul comunist care a durat jumătate de secol. Într-un seducător limbaj metaforic, care avea și funcția de a obscura violența discursivă în spatele esteticii stilistice, O. Goga asemuiește agitația naționalistă făcută de generația extremistă a interbelicului românesc cu "mustul care fierbe". Profetic, într-un limbaj ce evocă Fericirile biblice (Matei, 5:3-11), poetul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
purității. Întemeierea statalității în secolul al XIII-lea de către figura mitică a lui "Radu I. Negru", creditat a fi capul dinastic al basarabilor, simbolizează epoca istorică etichetată drept "România pură" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 198). La lucru este puternicul dispozitiv metaforic depictând istoria ca alambic identitar. În lumina acestei metafore, timpul istoric este boilerul înlăuntrul căruia identitatea românească se distilează progresiv, filtrându-se de componentele străine care și-au făcut loc în ființa națională. Secolul al XIX-lea a fost adesea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice a trecutului românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice a trecutului românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile școlare în general și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile școlare în general și manualele de istorie în special pot fi luate ca fiind "arme de instrucție în masă" (Ingrao, 2009) prin intermediul cărora autoritățile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]