20,801 matches
-
ei întreba: hai spune de ce râzi și el îi explica în amănunt pasajul, chiar i-l recita, fără să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oară, e ca și cum ai străbate o potecă prin pădure, între timp au mai crescut lăstari, plante noi, dar e ceva care pare cunoscut, sigur, în tot cazul, nu mai înaintezi cu prudență. El o asculta surescitat. Își privea degetele, le mișca. Și ieri? o întrebă de îndată ce femeia termină fraza. Ieri, la serviciu, am avut ședință. Ce s-a discutat? Nu prea știu, am citit în timpul acesta un articolaș dintr-o revistă literară, ceva despre stres sau cum să facem să evităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie decât un pic de înțelepciune ca să știi că a te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El a găsit ceea ce a căutat, o asaltă de cealaltă parte Nina, o hienă ultra pozitivă care să-l ajute să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se mișcau prin fața tablourilor, Carmina înregistra printre vorbe, acolo o stâncă, acolo o vale, un cer nuanțat, dincolo, un capăt de luncă, o șosea, umbra unei prelate care cade pe o masă rotundă din fier forjat, și pe două scaune, un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se alegea cu nimic. Simple generalități rostite cu multă zgârcenie. Dar ea avea nevoie de ceva cert, indubitabil, care să i se dea mură în gură, trebuia să i se explice, uite, așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevoie să-și adecveze figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult succes, auditoriului i se strângea sufletul, pur și simplu Acum își voia chipul lipsit de riduri, dar era cumplit de greu să se abțină, mușchii faciali se mișcau singuri fără nici o comandă, și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te-am mai văzut cu bluza asta, îi spuse Ovidiu în timp ce coborau scările, cu un ton de reproș, prevestitor de furtună. Bătrânica de la etajul întâi se afla la postul de veghe. Părea o statuetă așa cum stătea în cadrul ferestrei, fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei. Era ceva care depășea firescul. Îi urmări cum se apropie amândoi de mașină, cum se instalează tăcuți pe banchetă. Bărbatul porni motorul. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult mai precise, știa de unde să pornească, unde anume să încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar bun de prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
De îndată ce m-am întins pe cearceaf m-am gândit la tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropiere. Într-o joi, s-a auzit scârțâitul unui car prin apropiere. Când am ridicat ochii, am zărit mai întâi o pușcă, apoi un vânător și un câine care-l însoțea. Speriată, le-am spus puișorilor mei să nu se miște din lăstar și am zburat ras cu pământul până în dreptul câinelui care mi-a luat imediat urma. Mă îndepărtam încet-încet de lăstar. Vânătorul ar fi tras, dar îi era frică să nu-și împuște câinele. În vremea asta, puiul cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc ascuțit printre fulgii mișcați de vântul aspru. Se înserează deja. Îmi afund fața în cojocul îmblănit și plâng. Trebuie să ajung neapărat la linia ferată...Cu ultimele eforturi, mă târăsc până acolo, dar nu vine nici un tren... Am rămas singur acolo, în imensitatea albă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a risipit cele dintâi semințe ale sale. Acum, acea unică frunză, doar o frunză din măreața sa armură rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului. Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap, acolo sub căciula lui neagră, că dă barbă ce să mai vorbim... Îl mai și Împingeam, că mă Împingea și pă mine alții, da' iel nimic. Ceva, acolo, pardon, scuzați! Tăcea și zâmbea ca mama când făceam o prostie. Mișca Însă buzele, ce-i drept. Tot așa fac iei și la mânăstiri pă unde i-am văzut Într-o excursie cu atelierul mecanic dă la noi. Cu sindicatu'. Ce au ăștia dă știință În cap, să te ferească Dumnezeu! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând fum. Prin podea, gazele intrau nestingherite În cabină. Înecăcioase dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
garanție a Îndeplinirii cu succes a angajamentului. De oglinda retrovizoare atârna o sticlă de șampanie și o poză la bustul gol al femeii de care buldozeristul tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Învățat-o pe Maria să fotografieze. Mie Îmi revine doar partea de prelucrare. Plătiți impozit? Evaziunile fiscale nu mă atrag. Și filmele cum Îți ies? Bine. Pe ele Însă le salvează textul... Izbucni În râs. Comentariul, domnule, interpretarea... Imaginile se mișcă. Îți trebuie ochi. Noi ne bazăm Însă tot pe urechi... Chestiune de civilizație! Au crescut copiii, zise Flavius-Tiberius, În Încercarea de a schimba subiectul. Cresc repede. Când am dat ultimul examen am fost cu Ioana. Să vadă și ea Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]