257,135 matches
-
Luminița Marcu Iată o carte care cu siguranță îi va interesa pe imagologi, o carte despre România mijlocului de secol nouăsprezece, văzută de un călător nici pe departe anonim: Hans Christian Andersen. Poate că e totuși mult spus "despre România" și asta din mai multe motive, pe care le voi arăta în continuare, fără a micșora cumva prin
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
de un diametru de vreo trei metri, cablul fiind încă înghețat. Aprind veseli focuri mici ca la ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele pe care unul le aduce gospodărește în brațe călcînd rar pe mijlocul bulevardului cu circulația oprită. Țărani cu neamuri la oraș veniți prima dată în București și care apasă pe butonul liftului venit și nu deschid, iar dacă se întîmplă să deschidă, se sperie, dând îndărăt înaintea unui spațiu atît de strîmt
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
Zafiu Privitul la televizor implică, o dată cu multiplicarea modernă a surselor audio-vizuale, și trecerea de la un canal la altul: acțiune mecanică, dar mai ales mod în care telespectatorul își manifestă libertatea de alegere. Acțiunea - extrem de lesnicioasă de cînd s-au inventat mijloacele electronice potrivite - a produs desigur și inovațiile lexicale corespunzătoare. În română, principalul său reflex este un împrumut relativ recent: a zappa - "filmul pe care tocmai îl nimerise zappînd cu telecomanda" (sublinierea autorului, în "Dilema", 359, 1999, 15). Verbul englezesc to
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
să se încurajeze pînă la extrem, prin care să putem - întrebuințînd o expresiune care place în timpul nostru - degreva cartea bună iar, pe de altă parte, să putem pune bariere, încărcînd-o cu impozite, cărții proaste. Acesta cred că va fi singurul mijloc prin care se va putea lucra cu eficacitate, fără a se stînjeni întru nimic libera gîndire a fiecăruia și liberul talent al fiecăruia". Și adăuga în final: "Profit de această ocazie să aduc salutul meu scriitorilor țării, să le exprim
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
Cristian Teodorescu Între grija pentru procentele de la toamnă și necesitatea de a aduce în față figuri noi, cu care să le poată obține, partidele autohtone au ales, pare-se, calea de mijloc. Aceea a personalităților de închiriat. O rețetă e de a propune unui tehnocrat bine cotat în sondajele de popularitate să intre în tandem cu un politician cu scor mic sau îndoielnic. Alta e de a întrebuința un independent ca vedetă
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților. De unde alungarea, expulzarea, abandonul, plecarea însoțită uneori de o sarcină imposibilă impusă ființei lipsită de mijloace. Mama vitregă ca figură a gazdei (fără legături de sînge) pune problema locului, a legitimității și a uzurpării. Stăpînă a casei, ea ia locul mamei și transformă în oaspete indezirabil copilul care locuia legitim în spațiul familial. Evicția sa finală
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a bea o sorbitură care îi va provoca somnul și va face din el un neputincios eliberator al prințesei. Dar și aici semnele se inversează: ceea ce făcuse nefastă ospitalitatea (pîinea, carnea și vinul care nu se termină niciodată) va deveni mijlocul sigur de salvare: cum din disperare el se tocmi la casa unui uriaș, care vroia să-l mănînce din lipsă de altceva, îi oferi gazdei sale o hrană inepuizabilă și, în schimb, uriașul îl conduse către noi aventuri și către
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Rodica Zafiu Mijloacele numeroase de care dispune limba română pentru a indica vagul și imprecizia ar merita să devină obiectul unei cercetări minuțioase. Mai multe fenomene apar ca înrudite din punct de vedere semantic și pragmatic, chiar dacă sînt realizate prin forme lingvistice din
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale pare să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
2000, 10) etc. Expresiile aproximației temporale pun uneori si probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea unor adverbe de aproximare riscînd să pună prea tare în relief un element neimportant. Nu e simplu de echivalat diferența dintre "ne-am văzut în iunie"/ "ne-am văzut prin iunie". Construcțiile cu prin înseamnă
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul/ din spatele grilajului de spovedanie// nici cerșetorul de pe trepte/ nici crabul de tinichea/ odată cu amurgul/ încet strecurîndu-se afară/ dintre
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
perturbaretur ordo). Peste secole, Goethe continuă justificarea stăpânirii prin liniștea pe care o aduce. Herr ist der uns Ruhe schafft (Faust, partea II, scena 4). Seria "iertătoare" a puterii bazate pe forță încearcă să găsească pentru ea un loc de mijloc. Pe de o parte afirmă necesitatea ei, ineluctabilă: Forma cea mai insuportabilă de Stat este lipsa Statului" (Ihering), iar pe de alta stabilește exigența ca Statul însuși să se autolimiteze (G. Jellinek). Indulgența față de puterea prin forță se manifestă și
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
politică, puterea este astăzi mai mare decât în trecut, că tinde spre Leviathan-ul hobbesian. E ceea ce afirmă Bertrand Russell, bazându-se pe rachete, sateliți, laser etc. Adevărul este mai degrabă contrariu. Cel puțin în ceea ce se numește "lumea liberă". Sporesc mijloacele tehnice de care dispune Președintele S.U.A., dar scade și este tot mai controversată puterea lui politică de a dispune de ele. Richard Nixon avea la dispoziție butonul roșu al bombardamentului nuclear, dar era supus bombardamentului presei și silit de opinia
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Dacă într-un sistem democratic aceste "alunecări" nu pot fi împiedicate înainte să se producă, ele pot fi totuși cunoscute, condamnate și corectate post factum. Mai dificil de identificat și sancționat sunt însă marile ispite: manipularea opiniei publice prin uriașe mijloace tehnice (ziare, televizor, internet) și isterizarea comunității prin minciună și profanare. Statele de azi, alcătuite democratic și orientate integrativ, împreună cu societățile civile corespunzătoare, moralmente active, au posibilitatea și obligația de a da acestor challenges răspunsurile juste, îndreptățite și deschizătoare de
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre nostru, vezi mai sus.) Comentariul dedicat enigmaticei scrieri se încheie interogativ: Cine să fie autorul acestei minunății de tehnică literară dintre toți acești insipizi și stupizi autori de romane populare de la mijlocul secolului trecut? Editorul de astăzi presupune pe criticul, esteticianul și poetul Radu Ionescu. Dovezile lipsesc." Mi-am amintit recent de Catastihul amorului prin hazardul răsfoirii unei vechi mape de corespondență. Alexandru Călinescu îmi scria din Iași la 3 martie 1987
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
de un cod pentru inițiați, alcătuit în primul rînd din clișee, la origine expresii metaforice și metonimice. În relatarea jocului, jurnaliștii sportivi evită adesea termenii tehnici, cu previzibila lor repetiție, recurgînd în schimb la numeroase sinonime contextuale - care sînt tocmai mijloacele de a sublinia solidaritatea de grup a cititorilor fideli. Exemplele de mai jos provin în mare parte din "Evenimentul zilei" (14 iunie, versiunea pe Internet), dar și din alte pagini sportive recente. Glosarul adus la zi al clișeelor fotbalistice ar
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
lunar, pentru revista Magazin istoric excerpte considerate semnificative, d-sa n-a depășit acest scop. Dacă tot a examinat presa unei perioade de răscruce, ar fi trebuit să apeleze la unele documente revelatoare (din unele, totuși, citează), și, apoi, cu mijloace analitice, putea să construiască o carte solidă despre o perioadă de cumpănă din istoria României contemporane. Ar fi fost o contribuție istoriografică consistentă. Dar să nu cer autorului mai mult decît și-a propus să înfăptuiască. Excerptele selectate și adunate
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție: "fiu-meu în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare". Deci, toata înscenarea contra "tiranului" chemat prin vraja focului are un scop precis: "Căci astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând." Cu alte cuvinte, ea vrea sa-l sperie de moarte pe Mihnea, să-i provoace un colaps de teroare, să-l ucidă indirect pe cale psihică. Aceasta înseamnă și că întregul vacarm infernal ce se dezlănțuie
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mai semnificativ cu cît exprima putința unei credințe autentice, a unei fidelități patetice în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la 13-15 iunie, și represiunea verbală
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
pedepsei, ci doar subliniază imposibilitatea ei, întemeiată pe faptul că persoana vizată nu are nimic de pierdut. Interesul formulei stă în expresivitatea contrastelor ei umoristice: în primul rînd, pentru că evocă două sfere ale civilizației autohtone, cu conotațiile lor specifice, asociind mijloacele tradiționale de transport (car, căruță, trăsură etc.) cu unul modern și - cel puțin inițial - tipic citadin. Izbitoare este însă mai ales absurditatea imaginii, de pur și autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
Mircea Mihăieș Trebuie să vă imaginați scena în toată splendoarea ei: în mijloc, Adrian Păunescu, slăbit, obosit, îmbătrânit, însă în continuare cu un cap mai înalt decât restul adunării. în lateral, redați oblic de camerele de luat vederi, invitații: obișnuita pleavă ex-comunistă, asezonată cu două-trei figuri bizare, pe care nu știi de unde să
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
teroare? Nu. Nu credea nici în ruptul capului că printre soldații fioroși al Kaiserului s-ar fi putut număra și colegi din facultate. Era prea mult. Și nu era drept pentru el și pentru oamenii aceia să-i înjosească. La mijloc trebuie să fi fost cu totul alte probleme, alte interese. Intelectualii nu puteau avea nimic de împărțit, și nici de câștigat, de pe urma subjugării altora. Și după cum își amintea că spuneau la întrunirile lor, nu poporul era acela care dorise războiul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
și pe directorul Venzel Jakob, și le-am spus ce am văzut în România, adică o expoziție foarte mare, poate chiar prea mare, dar foarte bună, și le-am propus să preluăm întreaga expoziție, urma să plătim transportul, căci aveam mijloacele necesare. Apoi, urma să adăugăm anumite lucruri, din Germania, din Franța, - Hérold, Brauner și alții. Trebuia doar să primim listele și acordul, căci de la Kunsthalle îl semnase. Mai așteptăm încă listele... N-au mai venit niciodată... Nu e vina nimănui
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
George Enescu. A fost primul muzician român care a ridicat rostirea muzicală a țării sale la nivelul circulației universale a valorilor. A intuit și a descoperit modalități specifice limbajelor muzicii noastre tradiționale, modalități pe care le-a consfințit în arsenalul mijloacelor componistice ale secolului. Atins de aripa geniului, a rodit atât pe tărâm muzical interpretativ cât și componistic. Tonul viorii sale, curgerea arcușului său, se dovedeau a fi prelungiri ale unei spiritualități afunde, aidoma unei glăsuiri înțelepte veche de când lumea. Cunoscut
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]