2,760 matches
-
(, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris - d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social. A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
comunistă și Cuba lui Fidel Castro. Abia după înăbușirea „Socialismului cu față umană” din Cehoslovacia de către forțele Tratatului de la Varșovia în 1968, Sartre se distanțează total, printr-o condamnare fermă și definitivă, de așa-numitul „socialism real”, rămânând doar un militant de stânga, un intelectual împotrivindu-se discursului autorității. În timpul războiului din Algeria este hotărât de partea F.L.N.-ului; ca represalii, armata clandestină O.A.S. pune la cale un atentat cu bombă, aruncându-i în aer locuința pe 7 ianuarie 1952. Din pricina
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
și îi sunt ascultate convorbirile telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „nici un om nu merită să fie consacrat din timpul vieții”, gest care provoacă scandal. Acceptă în schimb președinția Tribunalului Internațional, curte simbolică inițiată de filozoful și militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea războilului din Vietnam. Susține mișcarea studențească de protest din vara anului 1968, recunoscându-i importanța politică și morală. Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Uzat de o supraactivitate literară și politică, de consumul
Jean-Paul Sartre () [Corola-website/Science/298016_a_299345]
-
Bulcă) și de cumnatul său, preotul Ioan (Ion Besoiu), și adus în casa lor dintr-un sătuc aflat în Transilvania. Acolo se află cantonat temporar un detașament al Armatei Germane. Băiatul este traumatizat de moartea fratelui său (Iurie Darie), un militant antifascist care fusese împușcat de agenții Siguranței Statului, găsindu-și refugiul într-o lume imaginară. El îi urăște pe nemți și are un singur prieten în sat, Ipu (Amza Pellea), un om cu părul alb care luptase în Primul Război
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Napoleon toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile copilului și îi spune cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă, iartă-mă că m-am terfelit și eu. Sărăcia”. Un alt personaj care apare în amintirile băiatului este fratele mai mare, un militant antifascist care lupta pentru „o lume mai curată”. Nu i se dezvăluie apartenența politică și nici ce fel de fapte a săvârșit de a intrat în atenția Siguranței Statului. El este împușcat de agenții Siguranței cu prilejul unei descinderi la
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Ipu către condamnarea caracterului duplicitar și ticălos al conducătorilor unei comunități. El evită imaginea clișeistică a soldatului german din filmele realizate în statele socialiste, fără a renunța cu totul la tezismul filmelor epocii (existent în secvențe precum cea a împușcării militantului antifascist de către agenții Siguranței, a urii manifestate de copil față de protectorii săi și față de ocupanții satului etc.). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Ipu, idiotul satului, trăiește ultimele zile ale ocupației
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
s-a retras Ordinul Mihai Viteazul și a fost condamnat la moarte și executat la 28 iulie 1941 la închisoarea Jilava. Printre evenimentele prezentate în film este și arestarea și asasinarea de către legionari a lui Constantin David (1908-1941), un cunoscut militant comunist. Nicolaescu a aflat de la unchiul său, comisarul de poliție Gheorghe Cambrea (1910-1967), că David era de fapt un informator al Siguranței infiltrat în partid. Legionarii l-au dus la marginea pădurii Pantelimon pentru a obține informații de la el, împușcându
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
Legionarii l-au dus la marginea pădurii Pantelimon pentru a obține informații de la el, împușcându-l acolo. După instaurarea regimului comunist s-a judecat procesul ucigașilor lui David, iar comisarul Cambrea a fost condamnat și întemnițat pentru implicare în asasinarea „militantului” comunist. În anii '70 ai secolului al XX-lea apăruseră câteva lucrări care au descris detaliat o serie de evenimente petrecute în perioada Statului Național-Legionar. Sunt de menționat volumele "„Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 - ianuarie 1941”" (Ed.
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
un mandat de deputat la redistribuire. La începutul lui octombrie 2012 și-a atras critici în urma unei afirmații considerate rasiste. El scriind pe Facebook despre cooptarea lui Remus Cernea la Palatul Victoria, care ar fi fost „o victorie pentru ateismul militant”, în condițiile în care acesta declarase că „România va fi cu adevărat liberă și democratică atunci când va avea președinte o femeie rromă, lesbiană și atee”, Papahagi a încheiat cu: „La urma urmei, dacă am ajuns să avem un premier plagiator
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
gazetei în 1894 semnează un editorial intitulat "Revedere" în care reafirmă linia neschimbată a gazetei. Între 16 noiembrie 1893 și 24 aprilie 1894 a fost răspunzător de redacție la "Corespondența română" din București, gazetă înființată pentru a asigura continuitatea publicisticii militante a tribuniștilor. În anul 1894 înființează, împreună cu Caragiale și Coșbuc, revista "Vatra", unde publică romanul "Mara" cu care încheie perioada inspirației din realitățile transilvănene. În "Vatra" mai publică schițe și povestiri inspirate din viața nouă începută o dată cu stabilirea la București
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
pe piept, ca pe o insignă. A fost suficient ca gestul să fie copiat de toți cei din jur. Mii de oameni și-au creat astfel de insigne. Insulta adresată manifestanților de Ion Iliescu a devenit simbolul luptătorului anticomunist, al militantului pentru democrație, intrând astfel în legendă. S-au format chiar „categorii” de golani: „golan de bine”, „golan de bună-credință”, „golan titrat", „golan elev”, „mini-golan”, „golan muncitor”, „golan arestat”, „golan alergic la roșu”, „golan cu două doctorate”, „golan meditator de feseniști
Golaniada () [Corola-website/Science/311490_a_312819]
-
(*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - 18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian și un militant comunist cunoscut. Este considerat un maestru al realismului italian și a devenit în perioada anilor 1950-1960 un adept al realismului socialist. s-a născut la 26 decembrie 1911 în localitatea Bagheria, lângă Palermo (Sicilia), ca fiu al unui topometrist. Tatăl
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
codicile de gen la textele lor doctrinare (Floră Tristan, Pauline Roland etc.). Teoretic, ideile sunt precizate, insă evoluția militantistă a mișcării este una anevoioasa și complicată. Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevarat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structura militanta activă în Statele Unite și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota (acordat pentru prima dată în lume în Uruguay în anul 1912) este statuat în 1918
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
1956, Curtea Supremă este nevoită să declare ca neconstituționale legile de segregare din autobuzele publice din Montgomery. Victoria a fost atât de răsunătoare, că, în 1957, King a fost ales lider al "Southern Christian Leadership Conference". În același an, marele militant politic întreprinde mai multe călătorii în sudul SUA, unde ține peste 200 de cuvântări. Tot atunci scrie și prima sa carte, "Stride Toward Freedom: The Montgomery Story". În data de 17 noiembrie 1961, o coaliție formată din activiști locali ai
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
camera 306 a Motelului Lorraine din Memphis. La ora 6:01 p.m., în 4 aprilie, 1968, în timp ce acesta se găsea pe balconul camerei sale de la etajul al doilea al motelului, s-a auzit un foc de armă. Alarmat, Ralph Abernathy, militant din anturajul său, a pătruns în cameră și l-a găsit pe King întins pe balcon, împușcat în obrazul drept. Glontele îi spărsese maxilarul, după care a pătruns prin măduva spinării, oprindu-se în umăr. Transportat imediat la spitalul St
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
King a condus la un val de tulburări rasiale în Washington D.C., Chicago, Baltimore, Louisville, Kansas City, și în alte zeci de orașe. Președintele Lyndon B. Johnson a declarat ziua de 7 aprilie 1968, zi de doliu național în memoria pastorului militant pentru drepturile civile. Deoarece existau temeri că prezența președintelui ar putea incita la proteste și violențe, la funeralii a participat doar vice-președintele Hubert Humphrey. Buna prietenă a lui King, Mahalia Jackson, a interpretat cântecul său preferat "Take My Hand, Precious
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
artiști ca: Al. Ciucurencu, Gheorghe Labin, C. Ursachi, Camil Ressu, Ion Irimescu, Boris Caragea, Corneliu Baba, și Iosif Iser, prin care se spera "„lichidarea caracterului birocratic și apolitic al muncii...”". Prin urmare, în perioada comunistă, Ștefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Țărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare”, „Tipografie ilegală”. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Szönyi i s-a acordat titlul
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
este un cântăreț și compozitor croat, solistul și liderul formației rock Thomson. Foarte popular în țara sa, unde este cunoscut și ca luptător în Războiului Croat de Independență ("Domovinski rât" 1991-1995) și că organizator de evenimente caritabile, dar și ca militant activ în cadrul mișcării croate de extremă dreaptă, dar fără apartenența partinica. Această ultimă caracteristică l-a adus de mai mult timp în centrul unor polemici la nivel internațional, cu privire la presupusele sale simpatii pro-ustașe. Thompson se naște în sătucul Čavoglave, aflat
Marko Perković () [Corola-website/Science/312447_a_313776]
-
la Uniunea Scriitorilor din Moldova, contribuind în mod substanțial la promovarea tinerelor talente. În anul 1986, a obținut Premiul de Stat al RSSM pentru volumul "La capătul vederii". Începând din anul 1988, el s-a aflat în primele rânduri ale militanților pentru refacerea conștiinței civice naționale, pentru promovarea și afirmarea valorilor perene ale limbii, culturii și istoriei românilor moldoveni. A participat activ la toate manifestările anticomuniste și naționale din RSS Moldovenească. Gheorghe Vodă a încetat din viață la data de 24
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
d. 22 mai 1988, Starnberg, Germania), scriitor de limba germană, sas, originar din România. A luat în 1916 bacalaureatul la Liceul Johannes Honterus din Brașov. A luat parte la Primul Război Mondial în armata austro-ungară. După 1919 se alătură tulburărilor militante ce au inflamat Ungaria după unirea Transilvaniei cu România. În 1920 urmează școala de comerț din Berlin, după care urmează studii de științe politice, pe care le absolvă în 1923. Obține diploma de economist și doctoratul în știițe politice. Din
Heinrich Zillich () [Corola-website/Science/309719_a_311048]
-
este un monument de bronz închinat marelui istoric, literat, om politic, militant neobosit pentru unire, Mihail Kogălniceanu (1817-1891), care și-a desfășurat o mare parte din activitate în orașul Iași. Statuia lui Mihail Kogălniceanu a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al
Statuia lui Mihail Kogălniceanu din Iași () [Corola-website/Science/310321_a_311650]
-
editorii și contribuitorii revistei moderniste ""Nyugat"". Mai târziu, Reiter își amintește că a purtat discuții cu Mihály Babits și Ernő Osvát, care l-au invitat să publice în revista lor. Dar, în acea perioadă, Reiter își orinta discursul spre expresionismul militant și spre instituțiile literare care îl promovau. După revoluția din 1919 din Ungaria, Reiter s-a întors la Timișoara, de curând devenită parte a României. În același timp, Kassák și foștii lui colaboratori pleacă în exil în lumea largă, fiind
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
circule zvonuri cu privire la soarta tinerilor soldați din spitale, care ar fi putut deveni victime ale „eutanasiei”, în ciuda faptului că autoritățile nu au avut niciodată asemnea planuri. Furia catolicilor a crescut în continuare odată cu acțiunile Gauleiterului Bavariei Superioare, Adolf Wagner, un militant nazist anticatolic, care a ordonat îndepărtarea crucilor școlilor din regiunea de care răspundea. Acest atac a provocat primele demonstrații publice împotriva politici guvernului de la venirea naziștilor la putere. Au avut loc acțiuni de masă de semnare de petiții, la care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
urmat cursurile școlii Sussex House School, o școală numai de băieți; urmând apoi City of London Scool. A obținut nivelurile A în cele trei AS-levels, dar pe urma a întrerupt cursurile școlare. Radcliffe a declarat că "Sunt ateu și ateu militant atunci cand religia încearcă să influențeze legea" dar și că este "mândru deoarece este evreu". Este un fan al muzicii punk-rock și admira un număr mare de trupe și artiști, de la Sex Pistols, The Libertines, până la Arctic Monkeys și mai recent
Daniel Radcliffe () [Corola-website/Science/310616_a_311945]
-
Biserica Ortodoxă Bulgară și-a luat o vreme "Sfântul și Marele Mir" de la Biserica Ortodoxă Română, iar patriarhul Ierusalimului a ținut să călătorească personal în România pentru a reînnoi vechile legături, uitate într-o vreme. Ca lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și, în cel din urmă an al vieții, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]