3,813 matches
-
mă obișnuiesc cu noua casă. Încetul cu încetul, îmi aduceam aminte de locul în care am copilărit și de prietenii pe care îi aveam de când eram mică. Acum mă simțeam încă singură și rătăcită într-o lume imensă. Dar era minunat că părinții erau lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce am cinat, am plecat în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perioada lipsită de griji, jocul fiind preocupare obișnuită. Atunci nu ai griji, ești sub ocrotirea părinților, iar principala ta preocupare este joaca, te bucuri sincer de tot ceea ce te înconjoară și ce ți se oferă. Lumea copilăriei este o lume minunată cu zmei, zâne, feți-frumoși, plină de taine și mistere, de necunoscut și cu întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se naște curiozitatea și nerăbdarea de a o exploata. Amintirile despre copilărie se așează lin asemeni fulgilor albi, pufoși și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doamna Mary cu care discutase în avion. Doamna l-a primit cu mult drag. Avea dreptate recepționera! Chiar era un apartament gigant. Ba, pe deasupra, era și luxos. De clasa I, nu alta! Când a ajuns în apartament, Sherlock s-a minunat. Doamna Mary a zis: Ăsta e un fleac pe lângă casa mea. Chiar sunteți bogată. Sherlock a avut imediat o presimțire: „Are atâția bani. Atunci de ce a venit cu un avion de clasa a II a?”. Sherlock a trecut peste asta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să o pună în ceaiul Albei, profitând de neatenția acesteia. Alba! Vino la ceai! Bine! Vin imediat! Doar o clipă, te rog! În timp ce Alba se pregătea, Neagra i-a pus poțiunea în ceai. Din fericire, Alba a primit o veste minunată de la o prietenă din alt regat și nu ia mai rămas timp să servească din ceaiul pregătit de Neagra. Vestea importantă pentru frumoasa fată din vecini era aceea că se va căsători. La nuntă, Neagra i-a spus Albei: Mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de blând cu copilul, spunea Bilha. N-o lăsa pe Ada să i-l ia nici chiar când începuse să plângă. Zicea că fiul lui e perfect și că e o minune a lumii. Am stat împreună și ne-am minunat. I-am numărat degetele și pe creștetul moale al capului. Ne-am bucurat de el și de bucuria noastră. Așa l-am cunoscut pe Iacob, tatăl tău. Iacob a ajuns târziu în acea după-amiază, într-o săptămână cu lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai mare începuse să-și piardă din statut de când sora mai mică avea să fie mireasă și mamă înaintea ei. Acele zile cu Iacob pe dealuri au fost cea mai mare fericire a Rahelei. - Se uita la mine și se minuna, povestea frumoasa mea mătușă, își trecea degetele prin părul meu. Mă punea să stau în lumină și apoi la umbră ca să vadă cum soarele se juca pe obrajii mei. Plângea de cât eram de frumoasă. Cânta cântecele tribului său și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ducă la păscut pe iezi primăvara? Avea niște miere pe care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un negustor egiptean. Lea îi răspundea la întrebări și îi turna bere cu ochii plecați și cu capul în pământ, ca o pasăre ascunsă în cuib. Era dureros pentru ea să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copil. Toate au început să râdă, lacrimile le curgeau pe obraji și au respirat în sfârșit ușurate că nașterea se terminase. Și-au trecut copilul de una la alta în jurul cortului, l-au șters și l-au pupat, s-au minunat în fața membrelor lui, a torsului, a capului, a sexului micuț. Vorbeau toate în același timp, făcând mult mai mult zgomot decăt pot face șase femei în mod normal. Iar Iacob țipa la femei să-i spună și lui. - Ești tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după ce naște un copil care nu se mișcă și cum, atunci când mama e deja moartă, să taie burta și să salveze copilul dinăuntru. Rahela le-a spus surorilor ei povești care le făceau să suspine, să plângă și să se minuneze. Despre o mamă care a murit și un tată care a vândut nou-născutul înainte ca corpul mamei să se răcească. Despre un bărbat care a leșinat când soția lui prea iubită a murit. Despre o femeie care și-a plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a ridicat în picioare. Hotărârea fusese luată. Eu abia răsuflam. Mi-era frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
caute pe Ruti. Se ținuse după mine și s-a aplecat și el peste cadavru. A suflat ușor peste ochii ei, i-a atins obrajii cu degetele și apoi a încercat să-i închidă ochii cu mâna stângă. M-am minunat de curajul fratelui meu și de calmul lui. Dar apoi Iosif a început să tremure și a sărit înapoi, de parcă l-ar fi mușcat un șarpe. A alergat înspre marginea albiei secate, acolo pe unde înainte curgea apa și înfloreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cinstea marelui fluviu. Nu eram singurii care așteptam să trecem vadul. În susul și în josul apei, erau o mulțime de negustori care se opriseră și ei să mânânce și să doarmă. Frații mei se tot învârteau pe acolo și se minunau văzând atâtea fețe noi și haine ciudate. „O cămilă”, a strigat Iosif și ceilalți frați s-au luat după el ca să vadă mai bine animalul cu picioarele ca niște fuse. Nu m-am putut duce cu ei, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
parte la serbările de nuntă. Eram supărată că fusesem lăsată pe dinafară, dar în săptămâinile care au urmat nunților, le-am auzit pe mamele mele vorbind despre fiecare amănunt și a fost ca și când fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care se întorcea de fiecare dată îngânând o nouă melodie, cu palma bătându-se peste șold ca să țină ritmul. - Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de ureche și m-a dus de acolo. - Nu mai e mult de-acum, fata mea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e când îți vezi primul copil. I-am studiat fața, degetele, pliurile de la picioarele lui micuțe și parcă fără oase, spiralele urechiușelor, sfârcurile micuțe de pe piept. Mi-am ținut respirația când a oftat, am râs când a căscat, m-am minunat când m-a strâns de deget. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el. Ar trebui să existe un cântec pe care femeile să-l cânte în acest moment sau o rugăciune pe care s-o spună. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acoperite cu scris. - Uite, a zis Nakht-re, arătându-mi o imagine cu un șoim. Uită-te ce puternici îi face umerii lui Horus. Și mi-au dăruit și mie o bucată din comoara făcută de mâinile fiului meu. M-am minunat uitându-mă la ea și i-am arătat-o și lui Meryt, care a fost foarte impresionată de acuratețea și de frumusețea imaginilor. Eram plină de venerație pentru că fiul meu putea înțelege ceva din acele desene zgâriate pe bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țărani care nu aveau de târguit decât propriul lor timp. Meryt a dat un colier de pietre de la mama ei pe niște turte și am început să mâncăm în timp ce ne plimbam, mână în mână, de la o prăvălie la alta. Mă minunam de mulțimea bijuteriilor care erau de vânzare și mă întrebam cine erau cei care își permiteau atâtea fleacuri. Am văzut meșteri de sandale care făceau încălțăminte ieftină la comandă. Mai mulți bărbați așteptau la rând la un anumit bărbier, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am fost teribil de neliniștită în timpul celor trei zile în care am stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Încearcă să mai dormi. - Nici vorbă. Fac un duș și te ajung din urmă. Se ridică, În toată splendoarea nudității ei, dar nu mai ajunse la baie. Cu o mînă o trase spre el, rostogolindu-se Împreună pe pat. Se minună iarăși de senzațiile pe care le trezea În ființa ei. Alături de el, devenea conștientă de propriul ei trup, de trupul lui, de nesfîrșitele și nebănuitele resorturi ale plăcerii. În brațele lui, uita de tot. Tot ce nu era ființa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strasuri ridicați în vârful capului și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau seama de cîteva lucruri. Iar unul din lucrurile de care mi-am dat seama este faptul că nu sîntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să ne minunăm, să râvnim la o cât de măruntă, la o cât de scurtă călătorie prin ploaie, pe jos prin ploaie, cu ce drept? Ce drepturi au călătorii prin ploaie, de ce să călătorească ei prin ploaie și noi să așteptăm aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un loc pentru tine, am spus eu. Un loc care n-ar putea fi ocupat de nimeni în afară de tine. — Sunt atâtea de spus, atâtea de povestit..., zise ea cuibărindu-se la pieptul meu. M-am uitat în jos la ea minunându-mă. Pielea îi era albă și catifelată. Se ținea uimitor de bine pentru o femeie de patruzeci și cinci de ani. Ceea ce a făcut ca starea ei de conservare să pară și mai extraordinară a fost povestea pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din Berlin, după ce mă descotorosisem de uniforma C.A.L. Purtam hainele în care fusesem capturat: o mantie de impresar cu guler de blană și un costum din serj albastru. Aveam și un baston, așa, de moft. Am făcut lucruri minunate cu bastonul: exerciții rococo de mânuire a armelor, rotiri à la Charlie Chaplin, lovituri de polo date resturilor din rigole. Și tot timpul mâna delicată a Helgăi mele a rămas pe vajnicul meu braț stâng, strecurându-se într-o nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
s-a ridicat în picioare, a zvârlit revista. A scos din buzunar un pistol mic, dar eu l-am luat prin surprindere cu Luger-ul meu. L-am obligat să arunce pistolul pe podea. — Ia te uită la noi..., zise el minunându-se, ca și cum ar fi fost un spectator nevinovat, cowboy-ii și indienii. — Howard..., începu Resi. — Să nu scoți o vorbă, o avertiză Kraft. — Iubitule..., continuă Resi, visul cu Mexicul... sincer credeam că o să se îndeplinească! Trebuia să scăpăm toți, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]