2,994 matches
-
înăspri dintr-o dată. Era o chestiune mult prea îndepărtată pentru acești oameni de seamă care-și petrecuseră întreaga viață în provincia Tōhoku. Izolați de lumea creștină, nu știau mai nimic nici despre existența Papei, nici despre puterea atotcuprinzătoare a acestuia. Misionarul fu nevoit să le explice că legătura dintre Papă și regii Europei se asemăna cu aceea dintre împăratul din Capitală și seniori, dar că era mult mai puternică. — Însă... noi avem mult mai multă venerație pentru Papă decât dumneavoastră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asculta toate aceste explicații, seniorul Shiraishi închise ochii lovindu-și palma dreaptă cu degetele mâinii stângi. Zăpada de afară adâncea și mai mult liniștea din sala mare, iar înalții oficiali așteptau răbdători, tușind din când în când, hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărârea seniorului Shiraishi. Misionarul savura liniștit tulburarea japonezilor. Acești oficiali care încercaseră să-l joace pe degete erau acum roși de îndoială. Trebuia să profite de șovăiala lor și să scoată și el asul câștigător din mânecă. — Ordinul nostru... zise misionarul sigur pe sine, se bucură de o încredere deosebită din partea Papei care ne conduce acum. Și atunci? Ar fi bine dacă ați trimite prin mijlocirea ordinului nostru o scrisoare din partea Stăpânului în care să recunoașteți că doar pe domeniul Stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vor fi bine primiți multă vreme de acum înainte, că veți îngădui cu bucurie venirea și mai multor padres, că veți construi multe biserici... „Și pe deasupra, umila rugăminte ca eu să fiu numit episcop în Japonia”, dădu să mai spună misionarul, dar tăcu din gură. Pentru o clipă se rușină de această ambiție a sa, dar în același timp își spuse în sinea lui: „Eu nu poftesc mărire pentru mine, ci vreau să ajung episcop ca să construiesc un ultim bastion în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de vreme într-o văiugă. Misionarul tocmai terminase de tălmăcit o dispută ce părea să nu se mai sfârșească între marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz. Creștinii locuiseră cu toții în Edo unde creștinismul era interzis, însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt de departe mirosul de hrană, la fel și ei se adunaseră în Ogatsu adulmecând zvonul că misionarul sosise aici. Cerul era senin, însă sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă credință cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am lăsat să-L ia pe Dumnezeu și credința noastră în deșert pentru că nu vreau să nu mai fiu confratele lor. De unde-ai venit? De la Edo, răspunse bărbatul cu sfiiciune. Pentru că la Edo nu ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră demult. Misionarul era convins că Ordinul Sfântul Petru purta întreaga vină. Dacă iezuiții n-ar fi fost atât de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără îndoială că și acum lucrurile ar fi stat la fel de bine ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mândri și nu i-ar fi înfruntat pe conducătorii japonezi, fără îndoială că și acum lucrurile ar fi stat la fel de bine ca mai înainte... „Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Așezându-se pe o piatră ce dădea spre golf, misionarul își savură din nou visul. Parcă era un băiețandru care se înfrupta pe îndelete în așternut din mâncarea ce-o ascunsese. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei, nu i-aș mânia pe cârmuitorii japonezi, așa cum au făcut iezuiții. Le-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru toată viața prin jurământ nu-l mai chinuiau atât de nemilos ca în tinerețe, dar misionarul își păstra și acum obiceiul ca seara, înainte de a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]