5,723 matches
-
găsește bucuria de a trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
trăi. În clipele de incitație se dedă cogitațiunii și atunci stihuirea se prăvălește într-un prozaism dezolant. Poate pentru a nu strica omogenitatea volumelor, K. a lăsat deoparte poeziile de congestionată rostire proletară. La bătrânețe, trăirea mistică îl acaparează (Crinul mistic, 1942). Zbuciumul s-a potolit și, în locul plânsetelor impudice și al propensiunii spre orgiastic de odinioară, se așază o stare de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
SCRIERI: Opale și rubine, București, 1904; Poemele visului, Ploiești, 1906; Harpegii, Ploiești, 1907; Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand, București, [1914]; Crini albi și roșii, București, 1917; Mozaic bizantin, București, [1918]; Versuri, București, 1921; Crinul mistic, București, [1942]; Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, Săbăoani-Roman, [1942]; Bohema de altădată, București, [1944]. Traduceri: H. de Balzac, Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, pref. trad., București, 1911; Prosper Mérimée, Amantul Venerei, București, [1921]. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
oferă cititorului un material vast de reflecție. Aici mai ales, în acest ev sângeros, dominat de un amestec straniu de convingeri cu desăvârșire exotice, în care cuvântul biblic face casă bună cu vrăjitoria, prezicerile și practica horoscopului, într-un melanj mistic care explică succesul nebun al comerțului cu relicve sacre, „civilizația creștină” rămâne un fals care a făcut mare carieră. Contradicția fundamentală din această societate constă în faptul că ideologia creștinismului nu poate avea nimic comun cu individualismul și egoismul propus
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
înfierbântat masele. Pavel știa ce-i trebuie pentru a stăpâni lumea. Misticismul nu se împiedica în adevăruri științifice. O religie decentă în afirmații nu putea avea succes. Propaganda are nevoie de teme șoc. Postul este o ilustrare perfectă a idiotismului mistic. În Paradis se poate intra numai flămând!” Valoroasele idei din carte, parcurse succint și incomplet până aici, nu pot fi considerate un atac la misticismul religios, ci un îndemn la rațiune. Tot așa cum trebuie considerată și decelarea mecanismului politic contemporan
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană. Tălmăcirile sale reușesc să reconstituie, îndeosebi în formă condensata a robaiului, rafinamentele unei poezii de înaltă tensiune emoțională. O preocupare specială a arătat S. operei misticului persan Djalal ud-Din Rumi (secolul al XIII-lea), din al carui Poem spiritual, supranumit „Coranul persan” sau „Coranul lăuntric”, chintesența a reflecției sufite și sinteză a ideilor filosofice de la neoplatonism la gândirea orientala (chineză, indiană, persana, arabă), comparabil cu Divină
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
burlescă sau satirică, ori în cadrele enigmaticului tulburător, marcat de irupția inexplicabilului în cotidian. În aproape toate cazurile se manifestă ceea ce S. definește ca „italianitate”, adică o „aspirație organică spre luminos, spre claritatea imaginii și echilibrul formelor, care alungă teroarea mistică și irațională”. Examinarea subiectului, efectuată în analize micromonografice, relevă cu pertinență particularitățile fiecărui prozator: „magiile și miturile solare”, dar și „rezultatele excelente obținute prin utilizarea elementelor de fantastic în romanul psihologic și social” la Bontempelli, „plăsmuirile potențate satiric” din scrierile
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
Scripturi? Conținutul său nu este altul decât Isus, Logosul veșnic. Isus continuă să se întrupeze în sufletul fiecărui creștin care se apleacă asupra Scripturilor, în căutare de hrană spirituală. Citirea și interpretarea evangheliei lui Cristos înseamnă deci intrarea în comuniune mistică cu Logosul. Exegeza, potrivit lui Origen, este un act prin care se realizează un fel de „cristificare” a hermeneutului și, prin acesta, a celor care ascultă sau citesc cuvintele sale. Această „cristificare” rezidă în unirea sufletului celui care se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretarea anagogică a figurii Anticristului pe care o propune Origen. Interpretarea sa pornește de la imaginea templului de care vorbește Mt. 24,1‑2. Edificiul exterior, vizibil, al templului este Vechiul Testament, care trebuie dărâmat „pentru a clădi templul cel dumnezeiesc și mistic al unei alte Scripturi”. Iar pasajul continuă: „Unul dintre predecesorii noștri a explicat că templul este Scriptura. Și, cum potrivnicul care «se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu» (2Tes. 2,4), care se așază în templul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o profundă semnificație, întrucât din acel moment catehumenii se puteau considera deja „cetățeni ai Ierusalimului ceresc”; ei deveneau ΝΤϑ4. :γ<≅4, „cei spre luminare”, în greacă, sau electi („cei aleși”), în latină. Ceremonia se încheia cu o procateheză cu accente mistice și dinamice: „Acestea să‑ți fie poruncă. Ține minte lucrurile care ți se spun și păstrează‑le pentru totdeauna. Să nu crezi că este vorba de unele din adunările noastre obișnuite, folositoare și ele și vrednice de credință, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfinților cu „împărăția spirituală” a Bisericii. Sfinții împărățesc deja pe pământ (hic et nunc, In. 5,25) prin intermediul Bisericii. Semnul echivalenței așezat între ceea ce se poate numi „împărăția de o mie de ani” și trupul Bisericii (înțeles deopotrivă ca trup mistic al lui Cristos și instituție umană) reprezintă primul pas către constituirea unei „ecleziocrații” întemeiate pe o teologie triumfalistă. Altfel spus, din momentul în care întreaga „lume”, ca entitate metafizică și politică, se află sub autoritatea Bisericii (de vreme ce ne aflăm deja
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înseamnă a mărturisi că Cristos este egalul Tatălui? Înseamnă, consideră Augustin, „a‑l atinge pe Cristos cu inima, duhovnicește”, adică în cel mai profund mod cu putință (corde contingere Iesum spiritalier). A‑l cunoaște real pe Cristos înseamnă a trăi mistic experiența lui, în adâncul cel mai de taină al sufletului. Tema autenticității credinței străbate întreaga omilie, ca un fir roșu, relevând sensul anticristologiei. În acest sens trebuie înțelese cuvintele adresate de Isus Mariei Magdalena, după înviere: Noli me tangere, nondum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adtingit de corde mundo Christum, qui eum intelligit Patri coaequalem („Atingerea spirituală este atingerea unei inimi curate și numai cel care înțelege că Cristos este egalul Tatălui, se atinge de Cristos cu inima curată”) (3, 2). Așadar, a trăi experiența mistică a lui Cristos înseamnă a mărturisi cu inima (de corde) divinitatea sa. Cel care nu atinge acest nivel de creștere spirituală și rămâne „la nivelul cărnii” riscă să intre, mai devreme sau mai târziu, în comunitatea anticriștilor. Cuvintele lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Theory, Londra, 1954; Idem, Jesus and the Last Days. The Interpretation of the Olivet Discourse, Peabody, 1993; L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 24‑51; E. Trocmé, L’Évangile selon Saint Marc, Geneva, 2000. . În legătură cu transmiterea anumitor învățături sau a anumitor experiențe mistice unui grup restrâns de aleși, vezi și Mt. 3,16‑17; 3,18‑19; 9,2; 14,32‑42. Subiectele apocaliptice capătă importanță pe măsura trecerii timpului. În a doua jumătate a secolului I, aceste subiecte sunt „la ordinea zilei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Corăbioare zburătoare (1988), În toamna uitării de sine (1988), Spațiu fără timp (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) ș.a., S. cultivă o formulă poetică specifică generației șaizeciștilor basarabeni, în care realul se îmbină cu visul, iar cotidianul dobândește o dimensiune mistică. E aici - cum remarcă Mihai Cimpoi - „o alunecare într-un spațiu evanescent, ce reduce totul la ceva vag și iluzoriu”. SCRIERI: Naiul ploii, pref. Vasile Coroban, Chișinău, 1974; Paznic la comori, Chișinău, 1982; Corăbioare zburătoare, Chișinău, 1988; În toamna uitării
SOBIEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
Zamolxis, conform misiunii primite. Încercând să o protejeze pe nevinovata împărătiță Maria de intrigile sângeroase care se țes în jurul tronului, începe să simtă o atracție amoroasă pentru ea și își neglijează sarcina spirituală. Anamneza, „trezirea”, intervine la capătul unui exercițiu mistic de biruire a trupului prin concentrare intelectuală, post și rugăciuni. Reușind o unire nepieritoare, în spirit, cu Maria, ultimul Deceneu se întoarce acasă spre a propovădui noua religie. Romanul reconstituie lumea bizantină și pasiunile ei politice cu o pastă coloristică
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a marelui împăratului cerescu ia n-au băgatu în seamă păcatele méle, ci au săturat ochii miei de dorul ce doream, și văziu casa ei gata și sfârșită”) se eliberează de veșmântul mistic, o „convenție” semnată cu contemporanii sub presiunea unei ideologii acceptate, și își apropie o substanță generată de nobilele sentimente filiale. Sacrul lasă, deci, locul pământescului într-o substituire cu profunde motivații: „Deacii, după acea bucurie ce mă bucuraiu, deaca văzuiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neamului românesc, mănăstirilor și satului în declin, familiei, solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25; Luis Leon Barreto, Visión mistica de Gran Canaria, pară un poeta rumâno, „La Provincia”, 1993, 50; Angelo Ramos, Una obra sobre Gran Canaria se traducira del rumâno al español, „Diario de Las Pălmaș”, 1994, 21; J. M. Balbuena, V. Speranza, un poeta y músico rumâno
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență internă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
P. Foulquié și R. Saint-Jeană. Trăirea extatică este o experiență sufletească și morală unică pentru individ. Ea este un act de proiecție, de deschidere al acestuia către planul transreal și transuman al divinității. Din aceste considerente, extazul este asociat experiențelor mistice, În cursul cărora se realizează starea de comuniune dintre om și Dumnezeu. Din punct de vedere psihologic, extazul este o experiență psihologică pură și complexă, În cursul căreia sensibilitatea externă, corporală pare a fi anulată, individul trăind cu intensitate un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orice act terapeutic urmărește scoaterea persoanei bolnavului dintr-o situație-limită, Închisă din punct de vedere psihomoral. Mai există o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana divină, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, practica isihastă, extazul mistic, toate reprezintă o deschidere interioară a persoanei umane În plan sufletesc și spiritual. Este un act de transcendență, o depășire a umanului limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu intru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
limitativ și o unire cu divinitatea. Ea este o experiență ontologică și spirituală unică. Prin rugăciune Eu intru În relație cu divinitatea, pe care o primesc În interioritatea mea. Această Întâlnire dintre om și Dumnezeu este un act de unire mistică, care mă deschide, mă eliberează interior. Ea are un efect moral și spiritual purificator. Se poate vedea din cele de mai sus că orice act de intimitate este o Împlinire a unei nevoi sufletești, morale și spirituale a omului. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]