10,397 matches
-
șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă a lui Enro pe Venus, le luase ca atare. Douăsprezece Spectacolul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Marais, care aparținuseră aristocrației secolului al XVII-lea, și-au recăpătat strălucirea, iar cele care încă nu au devenit muzee adăpostesc astăzi o populație înstărită. În anii din urmă, la intervale scurte, de cealaltă latură a pieței Bastiliei, atelierele de mobilă și locuințele micilor patroni și ale angajaților lor au fost abandonate. Habitatul popular și al atelierelor din estul parizian se află astăzi în decalaj cu noua burghezie, ale cărei mijloace financiare și moduri de viață sînt, a priori, în dezacord
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Marchand, 1993, pp. 65-66]. Mai tîrziu, "francezii de origine" vor deveni demnii urmași ai nativilor din Paris. Din Auvergne la Paris Foburgul Saint-Antoine a beneficiat sub Ludovic al XIV-lea de înlesniri fiscale care au favorizat instalarea de ateliere de mobilă, iar mai tîrziu de cazangerii și mici ateliere metalurgice. Numeroși locuitori din Auvergne au devenit cazangii sau tinichigii. Alții erau patroni de cafenele, activitate pe care au extins-o cu succes și în alte zone ale Parisului. Restaurantele, prăvăliile de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cumula, în 2000, 109 009, adică 44 % din cele 246 735 de familii care datorau acest impozit, a cărui asietă exclude patrimoniul profesional (instrumente de lucru și participații financiare semnificative) și operele și obiectele de artă, precum și antichitățile (tablouri, vase, mobile). Dintre persoanele din regiune obligate la plata impozitului, aproape una din două locuiește la Paris (52 192, adică 47,8 %). La scară națională, capitala reunește 1 din 5 persoane obligate la plata acestui impozit (21,1 %) [Ministerul Economiei și Finanțelor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
metri, "zona", un alt termen evocator pentru parizienii epocii, tolera prezența unor construcții cu caracter precar, care puteau fi demolate în cazul unui conflict. O populație mai curînd marginală, compusă din negustori de zdrențe, meșteșugari modești, și chiar fabricanți de mobile sau întreprinzători nevoiași, găsește aici un loc unde să locuiască și să muncească, în condiții lipsite de confort, dar care îi permiteau să evite costul deja exorbitant al pieții imobiliare pariziene. Potrivit unei anchete a prefectului Senei, în 1926 zona
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
spre studioul lui de filme și de înregistrări, văzu cu uimire că și acesta fusese ocupat. Intră pe rând în fiecare dintre cele patru încăperi. Trei dintre ele - studioul, laboratorul și magazia de unelte - fuseseră ocupate. Invadatorii îngrămădiseră aparatele și mobila din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care era prevăzută cu numeroase dispozitive tehnice și cu un mic depozit de materiale. Din această ultimă încăpere se putea trece, printr-o ușă, într-un coridor îngust. Grosvenor își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înspăimântat. - Uite ce e, vreau să lămuresc bine lucrurile. Înțeleg că aici putem vorbi fără nici un pericol cu condiția să nu te ating și nici să nu mă apropii de dumneata. Așa e? Fata încuviință din cap. - Dușumeaua, pereții, toate mobilele - de fapt întregul magazin - sunt făcute din materiale rău-conducătoare de energie. McAllister avu senzația că merge pe o funie întinsă deasupra unei prăpăstii fără fund. - S-o luăm de la început, zise el. De unde ai știut dumneata și de unde a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aibă lângă el, pe cearșaf. Încercă să nu se gândească la salonul lor de la Teheran, cu oglinzi și parchet de paltin, mereu lustruit, cu covor de colecție, primit de la socru-său. Teheranul de nord, unde locuiau, era o cazarmă cu mobilă stil, în care ei toți își țineau respirația. Și? Unde venise? Parcă adormise pe puntea unei vechi corăbii de lemn și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
timp, dar asta nu îl lăsa să își amintească prea multe lucruri. În definitiv, erau doar hârtii, pe care le dădea, ca și ceilalți, pe obiecte: o altă mașină, un costum nou, un ceas cu brățară de aur masiv, altă mobilă în mansardă. Pablo umplea cârnați și salamuri și în alte orașe decât Capitala. Max-Dinte, încă un cabinet medical, Maradona avea acum cimitir, pe lângă crematoriu și morgă. Banii nu miroseau, dar cumpărăturile lor plătite cu bani erau alterabile: trebuia tot timpul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată. Pereții erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje cu flori. Dascălu se opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună seara! Râdea tot timpul. Un râs tâmp, nemotivat. Din când în când se bătea cu palmele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Șerbănică? se interesă candidă Melania Lupu. ― Eh! Florence ridică din umeri: Bate cîmpii! Cum găsești crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind speriată. ― Dumnezeule! Nu mai faceți astfel de glume. Tăcură brusc. De astă dată se auzea limpede. Erau pași, pași care se apropiau. Traversau bucătăria, acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă și din mâini, ce naiba! Bătrânul se lovea de mobile, gata să cadă. Melania Lupu duse mâna la gât. " Ce-i drept, asta nu ți-a mai trecut prin minte, draga mea. La orice te-așteptai, dar să-l vezi pe Șerbănică făcând balet..." Se uită la Dascălu." Ce gusturi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clanță. Observă încet fără să se uite la nimeni: ― Curios! Sânt foarte mulți ani de când nimeni nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a mutat tânărul. Cristescu ridică ușor perdeaua. Blocul de peste drum semăna cu un vapor. Câte două rânduri de ferestre erau înfipte în muchia circulară. Nevastă-sa visase totdeauna o cameră cu pereți rotunjiți." În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii aveau aceeași culoare. ― Și Panaitescu? Se așezase pe un scaun desfundat, arcurile îl deranjau, dar îi era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie abordat un alt gen de anchetă. Un gând tulbure îi aduse pe buze cuvântul "complot" și Cristescu tresări, privi uimit în jur ca și cum impresia ar fi răsărit de acolo, din odaia bătrânei, ar fi generat-o un obiect, o mobilă sau altceva. Melania Lupu continua să zâmbească. Vorbea frumos, o voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate în cutele capotului. ― ... inutil, bineînțeles. Nici eu nu sânt de acord, mi-e greu să-i înțeleg pe oamenii care se bagă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă o scuturi, se face bucăți. Surcele! Vorba vine... Variantă la chestia cu toporul. Când dă de una năzuroasă, începe să spargă totul. Vezi, dragă Doamne, e plin de temperament... După ce dama pleacă, pune lemnele la loc.
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
început un scandal crâncen. Țipau amândoi ca din gură de șarpe. ― De ce? întrebă amuzat Cristescu. Agenda bătrânului îl fascina. Popa o închise și o puse în buzunarul halatului. ― Individa rezistase la toate probele. N-au impresionat-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru ceea ce consumase la restaurant. Atât și atât friptura, atât vinul. I-a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scurtu, când ați văzut-o ultima oară? Matei se ridică nervos. ― Aseară... Cred că aseară. Sânt un om distrat. Nu dau atenție celor ce se întîmplă dacă nu mă interesează direct. Pe lângă Valerica Scurtu, mai ales, trec ca pe lângă o mobilă. M-am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pantofi noi lucrați la Shull ca să-i facă praștie nepotului. Nevastă-sa limfatică, fără nerv și fără umor, se cutremura. Cristescu urcă pe Strada Karl Marx, identificînd-o automat: "Fost Lascăr Catargi..." Locuiseră în apropiere, un apartament meschin, întunecos, cu o mobilă îngrozitoare tapițată în verde. Mătușă-sa încerca să pară fericită și plângea la ore fixe când se credea singură. Căutase un bărbat chibzuit, normal... Era într-adevăr "normal", obtuz, lipsit de sensibilitate. Maiorul deschise agenda verificând adresa. Marin Vâlcu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nana! Se auziră pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întîmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]