3,297 matches
-
în privința șanselor unui stil autohton croit doar din "zestrea artei polu-lare, cu vechile amintiri bizantine, cu darul decorativ al românului, cu spiritul său inventiv și fantazia proprie"6, câtă vreme societatea însăși nu își are precizate dezideratele. Problema răspunsului la modernism este una reactivă: dacă va fi să fie un stil național, acela va fi răspunsul local dat modernității ubicue: "Vrând, nevrând, participăm la o civilizație unitară care se întinde pretutindeni în lume.(...) Din efortul acesta de adaptare și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Damasc, Tropaeum Traiani, de la Adamklissi (cum suna în ortografierea epocii), ar fi trebuit restaurat, dar unde? - în Parcul Carol din București, iar aici transformat într-un Monument al Eroilor. O sugerează explicit arh. Spiridon Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului (ca "aiureli"13 lipsite de spiritualitate, de eroism) și al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
totalitar. Fiind originară, ea este trans-istorică și, prin urmare, evită multiplele identități și punctele obligate ale istoriilor locale. Fiind originară, ea este "pură" și, deci, necontaminată de - mult prea imersa în istorie și, deci, în devenire - ornamentică. Mezalianțele stilului național: modernism, Art Deco, "stil românesc de rit spaniol" O altă cale de a depăși "tavanul de sticlă" al monumentalității este, pentru arhitectura neoromânească, "polenizarea încrucișată", (mez)alianțele cu o arhitectură modernă care căuta cale de acces la respectabilitate (exprimată în comenzi
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ori eclipsă a spiritului critic în raport cu gusturile clienților? Probabil că există o doză de adevăr în toate acestea 21. Dacă adăugăm acestui portret complex și cele câteva tușe care nu se lasă modelate (confuziile destul de frecvente care se fac între modernism și Art Deco, acesta din urmă destul de consistent prezent în epocă; arhitectura "maură/ florentină" ca fenomen atipic, de succes), avem reprezentarea caleidoscopică a unor orașe care se străduiau, mai cu seamă în vechiul regat, să părăsească starea de târg spre
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Marcel Janco sau Horia Creangă sunt grăitoare din această privință. La scara producției arhitecturale a vremii, ele sunt cantitativ insignifiante însă; ca poziție în oraș ele sunt discrete și lipsite de influență urbanistică (în felul în care multe din capodoperele modernismului american sunt ascunse de pădurile din Pennsylvania); ca tehnică de construcție și materiale întrebuințate vilele autohtone zise "moderniste" sunt de o ființă cu oricare dintre vilele mai puțin "progresiste" dimprejurul lor; în fine, ca poziție socială a destinatarilor lor, ele
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
camuflând de fapt locuințe de oraș ale protipendadei (care își decorează spațiul "cubist", ca în Patul lui Procust, dar își face conacul neoromânesc sau chiar în "stil românesc de rit spaniol"26) li se poate cu greu concede apartenența la modernism. Ele sunt mai degrabă semnul unei inteligente, snoabe și -încă! - superficiale racordări la spiritul timpului - dacă privim la scara întregii societăți - fără asumarea tuturor consecințelor de profunzime pe care proiectul de societate modernă le presupunea și pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
racordări la spiritul timpului - dacă privim la scara întregii societăți - fără asumarea tuturor consecințelor de profunzime pe care proiectul de societate modernă le presupunea și pe care ar fi trebuit să le exprime în acest tip de arhitectură. Urbanistic vorbind, modernismul bucureștean este încă mai absent decât cel din arhitectură. Planul din 1935 era aproape de planurile monumentalizante (și ideologizate în sens totalitar) ale Moscovei (1935), Berlinului (1936) sau ale orașelor italiene și departe de Planul Voisin sau de Cetatea Radioasă ale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
cel privat. 4 Florea Stănculescu, "Stil românesc și stil modern" Arhitectura 1/1935, pp.13-14, reluat în Gh Săsărman, N. Lascu, A. Deac (editori), Gîndirea estetică în arhitectura românească (București: Meridiane, 1983), pp. 83-4. 5 Ibidem. 6 G. M. Cantacuzino "Modernismul și arhitectura românească", Revista Fundațiilor Regale 11/1935, pp.683-6, preluat în op. cit, pp.86-90. 7 Ibidem. 8 Probabil mult mai eficient (din perspectivă cultică), efortul de a dota cartierele locuite de populație ortodoxă cu biserici de parohie ar
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
fragmentar, în revista Arhitectura 3-4/1942, pp.9-15. 20 Atunci, pentru o clipă, a părut că vernacularul, spiritul bizantin și modernitatea pot găsi cumva o cale simbiotică, exprimată de edificiile Politehnicii București (șef proiect arh. Octav Doicescu). Curând însă, acest modernism autohtonizant (numit când funcționalism liric, când arhitectură cu specific național) a ajuns la rețete monumentale rudimentare și, sub presiunea directă sau indirectă a ideologiei național-comuniste, la redundanță decorativă prin lucrările teoretice târzii ale lui Constantin Joja și prin județenele de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
vorbesc despre inconsistență și despre incoerență, despre lipsă de convingere. Putem face expoziții care să celebreze faptul că am fost și noi în Arcadia -arhitecții au făcut, aproape exclusiv, în perioada 1989-2000 asemenea expoziții retrospective, centrate pe "avangarda" și pe "modernismul" românesc, bucureștean în speță. Ele însă reprezintă o manipulare. Acest "și noi am fost cândva moderni" ar trebui rescris degrabă astfel: Am avut și moderni printre noi, dar am avut grijă să îi reducem degrabă la tăcere". 22 Pentru mai
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
acribie: Kenneth Frampton, Modern Architecture - A Criticai History (London: Thames and Hudson, ediția a treia retipărită, 1995) și Sorin Vasilescu, Arhitectura totalitară (București: IAIM, 1995). L-am atins și eu, în conjuncție cu tema stilurilor arhitecturale oficiale interbelice, în Celălalt modernism (București: IAIM, 1995). 23 Puțini mai știu astăzi că Palatul Victoria nu era destinat, așa cum ar putea să pară acum, să fie personajul arhitectural principal al pieței. Versiunile succesive de proiectare prin care a trecut locul - neîntrerupt din 1935 până
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de Război, care ar urma să radă Calea Buzești spre a completa Inelul 1, să fie totuși tă-iată... 24 "Sugestiuni pentru înfrumusețarea orașului", text inedit în Secolul 20 4-6/1977 "Bucureștiul", pp. 179-194. 25 Luminița Machedon și Ernie Scoffam, Romanian Modernism (Cam-bridge, MA: MIT Press, 1999), dar și, sau mai ales, expoziția și catalogul București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creangă și Marcel Janco (cu propriul său catalog, editat de Simetria). 26 Cum era
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
pentru înfrumusețarea orașului", text inedit în Secolul 20 4-6/1977 "Bucureștiul", pp. 179-194. 25 Luminița Machedon și Ernie Scoffam, Romanian Modernism (Cam-bridge, MA: MIT Press, 1999), dar și, sau mai ales, expoziția și catalogul București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creangă și Marcel Janco (cu propriul său catalog, editat de Simetria). 26 Cum era numit în epocă - nu fără subțiri aluzii la etnia unora dintre comanditarii săi - eclectismul goticoid-romanizant, deopotrivă maur și florentin, care
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
fost numit plastic, prin trunchierea și alipirea celor doi termeni, glocalizare (Robertson, 1992), iar relația lor antinomială a fost etichetată și studiată variat, în funcție de diferitele ei aspecte: cosmopolitanism versus comunitarianism, transnaționalism versus etnonaționalism, universalism versus culturalism, federalism versus separatism, modernitate (modernism) versus rezistență (tradiționalism) etc. Diferențele specifice ale unor astfel de perechi opozante rezidă în faptul că ele se adresează, fiecare în parte, unei/unor dimensiuni ale binomului globalizare-localizare. În acest context, abordarea defalcată a dimensiunilor globalizării în cele ce urmează
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
literatura română, semnat de Alexandra Vrânceanu, sugerează că absența tradiției discursului care descrie opere de artă se datorează absenței textelor literare în care scriitorii folosesc ekphrasis. Tema dialogului dintre arte este specifică umanismului, în timp ce în literatura română ea apare în modernism 19. O posibilă explicație a interesul atât de tardiv al scriitorilor români pentru tehnica ekphrastică, dar și a criticilor pentru discursul teoretic despre ekphrasis, constă într-un decalaj cultural între cultura română și cea europeană 20. Acest decalaj se observă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura pornografică, Dominique Maingueneau Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Medalioane, Zigu Ornea Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Ionescu. Activitatea teologică interbelică a lui George Racoveanu constituie o secvență importantă a elitei intelectuale creștine a cărei practică mărturisitoare pentru Tradiția Bisericii este esențială în procesul de revigorare al spațiului românesc, redevabil fie unui tradiționalism gregar, sămănătorist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lucid, dar perfect dogmatic și canonic la îndreptarul Ecclesiei asigură prospețimea și fecunditatea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O adevărată de lecție (smerită, umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creștină interbelică o oferea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu e rătăcire bezmetică și necontrolată, ci se ridică solid, ca o aspră disciplină intelectuală. A, dacă Biserica noastră ar fi astăzi alta! Dacă ar exista, în adevăr, în sânul ei omul de hotărâre aprigă, care să restaureze - împotriva tuturor modernismelor slăbănoage - vechea strălucire a așezării dumnezeiești! Poate că toată această generație de tineri ar fi alt fel folositoare Bisericii. Poate că ar fi îngăduit să ne gândim la înființarea - în cadrele Ortodoxiei - a unui ordin călugăresc de cărturari, care să
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tot în legătură cu un critic român, stabilit în S.U.A., Matei Călinescu, autorul celor Five Faces of Modernity (1980), lucrare excelentă, realizată în prima sa formă în țară. Un recenzent american marxist, obtuz, dogmatic, o critică prin citate din... G. Lucecs despre modernism, considerat ca autoritate supremă și unică posibilă. În foarte multe cercuri occidentale de stânga, acest tip de dogmatism îngust (dar agresiv) este dominant și intolerant. și atunci ne punem întrebarea: cine este, de fapt, superior? Occidentalul intelectual comunizat, antiburghez și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
concept tot mai vast și se lărgește prin acceptarea unor concepte antitetice, dar și prin acceptarea unor concepte originare ale operei de artă - geniul. Opera de artă sau capodopera sunt înțelese în raport cu atributele frumosului și ale sublimului. Dar începând cu modernismul, întrebarea privitoare la artă devine ontologică prin investigarea existenței posibile a unui astfel de obiect ce prezintă calități artistice și estetice. Arta modernă devine arta reală auto-suficientă ce nu mai reprezintă, ci doar se prezintă ca realitate deplină. Opera de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a reda o imagine cu componente artistice. Scopul imaginilor e de a proiecta un conținut emoțional pentru imaginația privitorilor. Fotografia poate fi gândită ca o formă de artă veritabilă prin redarea realității în suprafețe reprezentaționale. Pe de altă parte, în modernism, fotografia începe să se axeze pe imagini-spontane. Fotografia este procedeul mecanic de a forma imagini. Începând cu Nicéphore Niépce și Louis Daguerre fotografia capătă o dimensiune artistică prin înțelegerea ei ca imagine scrisă cu lumină, ridicându-se la nivelul artei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a noțiunii de creație. Acest lucru nu duce la o separare a elementelor din cadrul compoziției operei de procesul creativ al artistului, ci evidențiază o nouă abordare a artistului în încercarea sa de a reda forme de artă. De exemplu, în modernism, implicarea instrumentelor tehnice a dus la problema fundamentală a modului lor de utilizare și a rolului operei pe care îl însușește în noul mediu al creației. Prin urmare, arhitectonica ontologică a artei vizuale evidențiază nu doar relația elementelor constituente operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită și în perimetrul românesc, punându-se în evidență, prin recenzii, contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Alte însemnări, 111-112; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 331-336; Grigurcu, Critici, 541-544; Documentar biobibliografic Dragoș Vrânceanu, Râmnicu Vâlcea, 1982; Alexandru Balaci, Eugenio Montale în românește, RL, 1983, 12; Ion Lotreanu, Ciobani vâlceni la Palazzo Vecchio, SPM, 1983, 648; Micu, Modernismul, I, 271-272; Vlaicu Bârna, Mesajul poetului, RL, 1987, 8; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 368-379; Negoițescu, Ist. lit., I, 320; Petria, Vâlcea, 419-423; Popa, Ist. lit., II, 310-311; Dicț. scriit. rom., IV, 815-818; Firan, Profiluri, II, 347-353; Zamfirescu, Istorie, II, 591-592. C. Pp.
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]