278,086 matches
-
circulații neîngrădite a obiectelor artistice, în condițiile de pîndă și de suspiciune în care colecționarii de artă se manifestau pînă acum cîțiva ani, era de așteptat ca receptarea artei să fie viciată, iar judecarea ei sever pervertită. Însă tocmai în momentele grele, atunci cînd amenințările sînt permanente și riscurile inevitabile, se naște în mod natural, ca o variantă a instinctlui de conservare, o exigență cu totul ieșită din comun. Astfel, pentru a face economie de mișcare, pentru a contrabalansa lipsa de
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
de existență. Simțindu-se obligate să confirme părerea secțiilor Uniunii despre ele însele și nu să reflecte ceea ce se întîmplă cu adevărat în lumea artei, aceste premii riscă să devină, tot mai apăsat de la o ediție la alta, un simplu moment de retorică festivă și de gesticulație sezonieră. Nume obscure și personaje culturale create prin consens, care în mod obișnuit vegetează prin ateliere și a căror singură stilistică este discreția, se trezesc dintr-o dată răpite neantului și aruncate direct în sferele
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
erori de percepție și disfuncții interne încît riscă să devină derizoriu pînă la limita inutilității. Și asta nu pentru că toate premiile s-ar fi atribuit aberant, deși aceste situații au putut fi întîlnite fără prea mare greutate, ci pentru că de momentul decernărilor s-au legat nenumărate alte episoade care nu aveau nici o legătură cu activitatea specifică a artistului și cu munca sa din atelier.. Din instituție profesională severă și rece, așa cum a fost el cîndva, prin perioada interbelică, premiul a ajuns
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
textele (succesiuni semnificante de semne) se scriu împotrivă: împotriva semnificațiilor date, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: împotriva cititorului amorțit, împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și în consecință superficiale - deși textele sînt și ele, într-un prim moment niște imagini; împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de către toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale închide între copertele-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie, se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să devină experiență cu orice preț - al incoerenței, al ilizibilității, al vulgarității. Ce înseamnă asta? Că poezia modernă apare în momentul în care literatura își constituie un corp, primește corpul pe care va putea de-acum experimenta: se sustrage imperativului reprezentativității, se închide asupra ei. Se închide? Ușor de spus, greu de demonstrat însă. Poezia se sustrage mai degrabă esteticii mimetice
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
de aici, a literaturii. Este decizia care a dus la schisma dintre literatură și lume, singurul act care putea asigura autonomia literaturii. Dar tocmai astfel literatura se deschide, așa cum incizia deschide corpul. Literatura se deschide asupra ei înseși tocmai în momentul în care-și dă seama că, dacă societatea poate fi cuprinsă în modele, experiența le scapă pentru că e inepuizabilă. Numai că literatura a căutat cu încăpățînare să incorporeze, mai mult decît experiențele, inepuizabilitatea lor - conceptul lor. Deschiderea spre literal a
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
realității (conceptului) în măsura în care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
zece ani vom avea o industrie literară poate la fel de înfloritoare ca industria muzicală. "Sfîrșitul transcendenței" În vreme ce școala identifică literatura cu o lungă metaforă filată, literatura modernă și post-modernă i-a retras metaforei investitura, a recuperat-o ca semn. În acest moment, literatura "pură" este o practică a resemnificării cu două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență, și nu renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incorporează ca semn, inclusiv asupra realității literare: ce altceva face un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-un roman echenozian, de pildă, sau compunerea școlară în ultimul
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Repet, în interior, literatura este imanentă, ea se autoproduce. Dar mecanismul autoproducător trebuie el însuși să fie menținut deasupra tuturor semnelor, pentru a nu putea fi la rîndu-i recuperat. Cu alte cuvinte, orizontul literaturii trebuie să fie limbajul. În chiar momentul de neatenție în care acesta este scăpat din vedere, în care autorul uită să mai simuleze, un alt mod de reprezentare îl va recupera ca semn. Este cu totul altceva dacă scriitorul țintește tocmai producerea de semne pe piață, semne
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Oarecum neașteptată ni se pare însă aserțiunea, înscrisă în baza unei opinii a lui Marian Papahagi, cum că Echinoxul s-a ivit ca o reacție împotriva "mentalității culturale de tip sămănătorist", a "tendințelor neotradiționaliste, foarte ispititoare în epocă". Așadar în momentul 1968, cînd a apărut primul număr al revistei! Să fi avut în vedere exegetul acel expresionism în matrice rustică întrupat de Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț (ultimii doi de altminteri de sorginte transilvană, aflați în bună măsură sub ampla
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
trebuia să-și păstreze și pe teren statutul de "rezervă"... Totul plutea într-un mister desăvârșit... În orice caz, împreună cu Haralampy, am admirat cu simț patriotic detașarea și relaxarea cu care majoritatea jucătorilor noștri au abordat meciul. Au fost destule momente în care, fără nici o teamă - cum spuneam - atunci când mingea se afla la un coechipier, ceilalți, cu mâinile în șolduri, păreau să se întrebe amuzați: -Ia uite, bă, la nebunu' ăla - oare ce vrea să facă cu mingea ? Iar dintr-un
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
publicate până în prezent, o migăloasă muncă de istoriografie, selectând cu discernământ și obiectivitate cronici diverse sau aprecieri critice din epocă. Apreciem talentul bibliografic al Ancăi Florea, subtilitatea cu care a surprins în detaliu fiecare premieră, cu care a descris emoțional momentele de referință de la începuturile instituției în noul local. Pentru cei care au trăit la o înaltă tensiune a receptării artistice acele secvențe de neuitat lectura acestui volum constituie un emoționant periplu în acea epocă remarcabilă a Operei Române, în care
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
dîră nedefinită de parfum și o mare de regrete. Poveștile Anei despre propria ei existență se întretaie cu poveștile celorlalți despre fascinantele ei apariții, totul se amestecă precum imaginile unui caleidoscop (timpurile, locurile, oamenii), oferind cititorului minunate priveliști epice. Din momentul primei apariții a Anei în barul lui Jean-Jacques, un parfum misterios tulbură mințile clienților și, implicit ale cititorilor cărții. Planurile se întretaie cu repeziciune, acțiunea alunecă într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat sau se înalță spre surprinzătoare
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
mult sau mai puțin îndepărtat sau se înalță spre surprinzătoare proiecții spre viitor, fiecare protagonist are în spate o poveste derulată în alte locuri. Nimic nu este limpede în această succesiune aleatorie de timpi și spații ale acțiunii (la un moment dat, pe la mijlocul cărții, se sugerează chiar că protagonista a murit, pentru a-și continua apoi bine-mersi depănarea poveștilor în capitolele următoare). Nu se poate ști cu precizie nici dacă Ana este vie sau moartă, nici dacă este o asistentă medicală
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă, ale cărei valori și trudă nu le cunosc cu adevărat. Fără îndoială, deși nu este vorba decât de niște reacții de moment, ele se vor închega peste timp într-un sistem teoretic unitar nu lipsit de originalitate. Și totuși, ulterior, va cădea și el pradă un răstimp pretențiilor aristocrate... Curând se consumă o nouă întâmplare, a doua de însemnătate majoră pentru formarea
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
de boala de plămâni. Conceput din plictiseală, cel dintâi roman, despre viața unui contabil, va fi ars și aceeași soartă o va avea și următoarea intrigă polițistă. Va reveni mai stăruitor la masa de lucru în timpul practicii juridice, firește, în momentele libere, constatând cu mulțumire că ajunsese la anume îndemânare în plămădirea narațiunilor scurte. Inițial, așternea totul pe hârtie fără să se gândească prea mult la tehnica și particularitățile propriei creații, pentru aprecierea căreia ar fi avut nevoie de o temeinică
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
la Paris, o dată cu cele trei volume ale Jurnalului, piesa Opereta, o imagine grotesc-caricată a istoriei umanității. Neîndoielnic, după plecarea din țară, în 1939, în cele peste două decenii din Argentina, ca și în ultimii ani petrecuți în Europa, există numeroase momente și împrejurări de viață, relatate copios în Jurnal, care ar putea fi menționate explicativ în sprijinul susținerilor referitoare la asambalarea în timp a profilului conceptual și artistic. Am insistat, însă, deliberat asupra perioadei consumate în Polonia, întrucât, cum opina prozatorul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
grămadă, pe scaune sau stând în picioare; iar filme bune au fost, mai ales că în prima săptămână s-au putut viziona "câștigătorii": Buongiorno, notte (Cel mai bun lungmetraj), Povestea cămilei care plânge (Cel mai bun documentar) și În acel moment... Rebeca (Cel mai bun scurtmetraj). Filmul lui Marco Bellocchio (Buongiorno, notte) este, în primul rând, un act de curaj politic: într-o lume în care terorismul a devenit principala sursă de psihoză, el alege să exploreze punctul de vedere al
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
au fost încărcate în calculator și procesate cu Adobe After Effects. Realizarea unui film de paisprezece minute a luat doi ani și jumătate, dar un buget mic. Și totuși preferințele juriului s-au îndreptat către mai puțin faimosul În acel moment... Rebeca; e drept, și acesta e un film laureat - a luat Premiul (III) Cinefondation (adică secțiunea de scurtmetraje realizate de studenți) la Cannes. Scenariul aduce puțin cu Metamorfoza lui Kafka, doar că, în loc să devină insectă, Rebeca ajunge, inexplicabil și fără
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
vadă, să sară în ochi, în ciuda istoriei sale vitrege și a politicii de cenzură și de izolare din timpul comunismului, dincolo de care au răzbit, fără îndoială, câteva valori importante. Scepticismul ca relație specială Nu am fost niciodată la Chișinău, până în momentul în care scriu acest studiu critic (august 2004). E rușinos - recunosc. Aș fi vrut să ajung o dată, prin anii ´90, când exista în România un mare interes pentru Basarabia, dar nu s-a potrivit. Apoi, spre 2000 și după, interesul
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
putea să intereseze. Prin cine? Prin Paul Goma sau prin Ion Druță - ei, ca romancieri, ar fi fost, din punctul meu de vedere, principalele speranțe ale unei afirmări europene a romanului basarabean. Căci, mie mi-e foarte clar, în acest moment, romanul basarabean nu s-ar putea vinde separat de drama Basarabiei. Cine o reprezintă epic cel mai bine? Până acum, numai Paul Goma și Ion Druță. La ce idei generale mă gândeam citindu-i pe prozatorii George Meniuc, Aureliu Busuioc
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
discuție, pentru că este o narațiune experimentală, perfect integrată, sincronizată cu textualismul și postmodernismul literaturii române. Să se ia în seamă (spun încă o dată) că pe această cuprindere a lecturilor se bazează considerațiile mele sumare despre romanul basarabean. Din România acestui moment, romanul basarabean nu se vede în nici un fel. Dar are ce se vedea? Ai la ce să te uiți? Am observat într-un tabel cronologic dintr-o antologie a operei lui Vasile Vasilache că în 2002 ar fi fost reeditat
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
în loc de : "Gâtlejul, de sete/ Să cate scuipat să se-mbete", se citesc, în noua lor "varietate": "Gâtlejul, fierbinte de sete/ Să cate scuipat să se-mbete". 5. în Despărțire, versul 5 a fost schimbat, și în loc de: "poate mai bate încă momentul de atunci", se citește: "Poate mai bate încă secunda de atunci". Și-i mai aud și-acum vocea spunându-mi: "Să schimbăm momentul. Momentele sînt prea mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
să se-mbete". 5. în Despărțire, versul 5 a fost schimbat, și în loc de: "poate mai bate încă momentul de atunci", se citește: "Poate mai bate încă secunda de atunci". Și-i mai aud și-acum vocea spunându-mi: "Să schimbăm momentul. Momentele sînt prea mari pentru sentimente. Și de obicei momentele sînt istorice. S, zicem secunda". Și așa a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]