2,765 matches
-
de către pictorii epocii lui Petru Rareș. Episcopul Macarie a fost reprezentat la capătul de jos al Scării, fiind singurul îmbrăcat în veșminte arhierești din întreaga procesiune. Pe peretele exterior sudic al pridvorului se află un rând de patru medalioane cu monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
din anul 1864 era înscris numele unui ieromonah Porfirie, care fusese îngropat lângă peretele bisericii. Schitul a ajuns în paragină din motive care țin de vitregia vremurilor. Un al doilea schit de călugări a existat aici între anii 1934-1937. Un monah de la Mănăstirea Neamț, protosinghelul Gamaliil, a sosit în aceste locuri cu dorința de a ridica un nou așezământ monahal pe locul ruinelor fostului schit. Tradiția locului spune că în momentul în care a vrut să pună temelia pentru Sfânta Masă
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
Acest schit avea o bisericuță de lemn acoperită cu șindrilă, unde au slujit protosinghelul Gamaliil împreună cu schimonahul Varlaam, precum și monahii: Chiriac, Gherontie, Nifon, Iftimie și alții. Noul hram al schitului a fost "Schimbarea la Față". În acest schit s-au așezat 17 monahi care nu au recunoscut trecerea Bisericii Ortodoxe Române la calendarul gregorian în anul 1924. Ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși de către autorități, în anul 1937 călugării care ținea rânduiala calendarului iulian au fost alungați din acest loc
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
vechiului locaș, atestat documentar în 1737 și ars din ordinul generalului Bukow, trimis de împarăteasa Maria Tereza să înăbușe manifestările creștinilor ortodocși din Țara Făgărașului. Mănăstirea sfintelor și ortodoxe românești tradiții, lăcașul de cult este osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au fost strămutați lângă balta Saon, unde și-au construit o bisericuță și câteva chilii, adică viitoarea Mănăstire Saon. După 60 de ani, clădirea s-a degradat din cauza infiltrației de apă din inundații. Potrivit propriei sale declarații, făcută la 3
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Lăcătușu a trecut la cele veșnice după o grea suferință în data de 22 iulie 1983, pe un pat al Spitalului Panduri din București. Trupul părintelui nu a fost îmbălsămat, deoarece canoanele bisericești interzic acest lucru preoților de mir și monahilor. A fost înmormântat în cripta familiei din Cimitirul "Adormirea Maicii Domnului" din București. În septembrie 1998 a încetat din viață văduva părintelui Ilie Lăcătușu. Cu ocazia înmormântării sale, a fost deschis mormântul preotului. La data de 29 septembrie 1998, după
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
pe cel de Boli infecțioase din Bârlad. A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferințe și congrese internaționale, printre care: Conferință cu tema „2.000 de ani de creștinism, realități și perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate și provocare în Europa“ (Romă 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creștină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creștină și succesele misionare în Europa“, organizat de către
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
an. - a participat, ca însoțitor al Chiriarhului la conferințe organizate de Comunitatea Sant'Egidio în Italia (Roma, Milano), sau la alte întâlniri inter-ortodoxe și ecumenice din Franța (Paris, Limour) și Germania (Nürnberg, Frankfurt); - a fost delegat la întâlniri ecumenice cu monahi franciscani, desfășurate la reședința mitropolitană din Timișoara (noiembrie 2003), precum și la diferite mănăstiri franciscane din Italia (Assisi și Frascati - iulie 2004; Foggia - octombrie 2005), în cadrul cărora a prezentat următoarele conferințe : "Darurile Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă" (Timișoara, noiembrie 2003); "Tradiția
Paisie Gheorghe () [Corola-website/Science/308645_a_309974]
-
Ortodoxă) din Cluj, fiind un preot model pentru studenții teologi. La 25 martie 1995 (de Buna Vestire) a fost tuns in monahism la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezatorul" din Alba-Iulia, avându-l ca naș de călugărie pe episcopul Andrei Andreicuț. Ca monah a îndeplinit ascultarea de stareț la Mănăstirea Nicula, din 1 octombrie 1991 - februarie 1994. În februarie 1994 arhiepiscopul Bartolomeu Anania l-a numit eclesiarh al Catedralei Ortodoxe din Cluj și exarh al mănăstirilor din Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului. A
Vasile Flueraș () [Corola-website/Science/308649_a_309978]
-
La data de 25 mai 1990, arhimandritul Petru este numit stareț la Mănăstirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" (mai cunoscută ca Mănăstirea Căpriana), veche ctitorie voievodală. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ales doi monahi moldoveni în funcțiile de Vicari ai Arhiepiscopiei de Chișinău: pe arhimandritul Petru Păduraru ca episcop de Bălți și pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop de Tighina (Bender). Chemarea sa la arhierie (ipopsifierea) a avut loc la 31 august 1990. A
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
cu ocazia sfințirii Mânăstirii de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și P.F. Teoctist, Patriarhul României, oferindu-i-se distincția "Crucea Patriarhală a Constantinopolului". În calitate de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Arhimandritul Irineu a tuns în monahism 30 de monahi și 15 monahii (măicuțe), având sub îndrumarea sa și mari personalități ale Bisericii Ortodoxe Române, ca de pildă IPS Laurențiu Streza, viitorul Mitropolit al Ardealului, și alți stareți de mânăstiri din Mitropolia Ardealului. În calitate de delegat al IPS Mitropolit Antonie, în
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
Arhimandritul Irineu și un grup de călugări de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, au primit dezlegare din partea Mitropolitului Antonie, spre a se stabili în America, sub omoforul arhiepiscopului Nathaniel. În data de 23 februarie 2001, de sărbătoarea Sfântului Policarp al Smirnei, monahii pelerini au plecat la Detroit, unde au fondat Mănăstirea "Înălțarea Domnului", PC Arhimandrit Irineu devenind stareț al acestei mănăstiri. Prin activitatea defășurată la Detroit, grupul de călugări pelerini au oferit ospitalitate și confort nu numai comunității românești, ci și întregii
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
Vechi din România. s-a născut la data de 18 octombrie 1941, în comuna Slatina (județul Suceava), primind la botez numele de Vasile. El provine dintr-o familie foarte prolifică de stil vechi din Moldova, șapte dintre copii fiind acum monahi de stil vechi (ieromonahi, ierodiaconi sau maici). În perioada războiului, familia sa a fost obligată să plece în refugiu. În anul 1949, după căderea monarhiei, a intrat la școala primară, absolvind opt clase în 1957. În anul 1957, fiind în
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
El urmase cursurile școlii de muzică psaltică de la mănăstire, părinții săi dorind să-l facă cântăreț bisericesc. După cum a afirmat ulterior, a ales calea monahală pentru că dacă ar fi devenit cântăreț ar fi cântat doar sâmbăta și duminica, pe când ca monah avea posibilitatea să cânte muzică religioasă în fiecare zi . A îndurat de mic teroarea comunistă care l-a obligat de multe ori să fugă în pădure pentru a nu fi scos din mânăstire. În perioada 1965-1967 și-a efectuat serviciul
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
urmează studiile la Seminarul Teologic din orașul Odessa (1988-1992). În anul 1992 a fost tuns în monahism la Mănăstirea "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din satul Chiștelnița (raionul Telenești) de către starețul acestei mănăstiri, arhimandritul Nicandru (Munteanu), primind în cinul de monah numele Petru în cinstea Sf. Apostol Petru, prăznuit în fiecare an la data de 12 iulie. Este hirotonit ierodiacon la 12 iulie 1992 în fosta Catedrală Mitropolitană "Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron" din Chișinău de către ÎPS Vladimir Cantarean, Mitropolitul Chișinăului
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
Suceava), din părinți foarte evlavioși și cu frică de Dumnezeu, primind la botez numele de Onofrei Onofrei. Familia sa a dat Bisericii numeroși preoți și călugări. Tatăl său, Vasile Onofrei, s-a călugărit ulterior la Mănăstirea Slătioara sub numele de monahul Varlaam. De asemenea, fratele său a fost preotul Nicolae Onofrei din Rădășeni. Tânărul Onofrei a fost fiul duhovnicesc și urmașul credincios al Mitropolitului Glicherie, toată familia sa aparținând credincioșilor ortodocși ce nu au primit modernismul calendarului, sub conducerea ieromonahului Glicherie
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
după o criză de inimă, în chilia sa de la Mănăstirea Slătioara. Avea vârsta de numai 68 de ani, iar decesul său a fost regretat de credincioșii de stil vechi din România. Mitropolitul Silvestru Onofrei a trăit toată viața ca un monah, urmând întotdeauna canonul călugăresc chiar și când era în afara mănăstirii. Înmormântarea lui s-a făcut în a doua Duminică din Postul Mare 9/22 martie 1992, după Sfânta Liturghie, în curtea Mănăstirii Slătioara, la mică distanță de biserică. La ceremonia
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
nu se mai cunoșteau mormintele, rămânând neidentificate până azi, iar unii călugări, printre care Ieromonahul Iulian Drăghicioiu au fost deportați în Germania unde au murit în lagărele germane. În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
acest fel cunoscuta pâna astazi. Pe ea erau reprezentate, pe lânga chipurile sfânte, și portretele lui Alexandru cel Bun și al sotiei sale. Căpriana avea în acele vremuri în stăpânire o prisacă, (stupăritul fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) și o moșie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni. Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
în 1508 la Mănăstirea Dealu de Radu cel Mare (1495-1508); și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi. Tiparul, executat sub îndrumarea monahului Lavrentie și a ucenicului Iovan, prezintă particularități specifice, unice în istoria tiparului românesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Țara Românească. În 1582, apar aici primele cărți tipărite în București: două "Tetraevangheliare" și o
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta s-a născut în jurul anului 1750, în localitatea Valea Jidanului din Transilvania, și a intrat de tânăr în viața monahală, devenind ucenic al renumitului monah Paisie Velicicovschi, încă de pe când acesta din urmă se afla la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Iosif a decedat la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la Mănăstirea Văratec. În anul 1787, Schitul Văratec a fost unit
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
prietenii săi pustnici, care, deși oarecum rupți de structurile sociale și bisericești normale, se simțeau bine în compania unui episcop autoritar și intransigent ca Atanasie. Pentru acești pustnici, vijeliosul episcop de Alexandria a scris o mare operă: ""Istoria arianilor pentru monahi""; din ea ne-au rămas puține pagini, dar suficiente pentru a ne da seama de temperamentul lui Atanasie. În numeroasele lui peregrinări forțate a ajuns și în Apus, la Roma și Trier; aici a făcut să fie cunoscut monahismul egiptean
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
călugărilor, ample lucrări de restaurare și construire de noi chilii. Între anii 1995-1998, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel și cu îngrijirea protosinghelului Metodie Oprică, starețul mănăstirii, s-a construit o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria și trapeza. Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ, nemodernizat, dar în vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o porțiune de circa 3 kilometri. Hramul Mănăstirii Hlincea este sărbătoarea Sf. Gheorghe, prăznuită
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
iar Mănăstirea dispune de o obște monahală tânără. Ieromonahul Calistrat Chifan, duhovnicul care s-a ocupat de renașterea vieții monahale la Bârnova, a fost pus sub canon în anul 2003, interzicându-i-se să oficieze ceremonii religioase și sfintele taine. Monahul a fost acuzat de neascultare față de ierarhi, tunderea în monahism a unor tineri minori fără respectarea canoanelor bisericești, folosirea necanonică a bunurilor aduse mănăstirii de către credincioși, clevetirea și discreditarea ierarhilor și a preoților. După un canon de șase ani, la
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
de biserici de mir și de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înființarea de schituri și mănăstiri, acordând o atenție deosebită Mănăstirii Cămârzani, din satul natal al mamei sale. În același timp, a fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor, fiind un duhovnic al multor oameni de vârste și profesiuni diferite. ""Om al rugăciunii, față senină și misionar dinamic, P.S. Gherasim Putneanul rămâne în conștiința monahilor, preoților, ierarhilor și credincioșilor un slujitor vrednic și harnic al Bisericii Ortodoxe
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]