2,922 matches
-
49; Grigurcu, Existența, 387-390; Constantin Pricop, Etape, CL, 1987, 3; Dan C. Mihăilescu, Firul întrebării, VR, 1987, 9; Cistelecan, Poezie, 159-162; Regman, De la imperfect, 121-124; Munteanu, Jurnal, IV, 182-185; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, București, 1989, 133; Coșovei, Pornind, 33-37; Steinhardt, Monologul, 208-215; Andreea Deciu, Melopoetica și ideopoezia, RL, 1992, 37; Octavian Soviany, „Proba Orientului”, CNT, 1992, 46-48; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 168-172; Bucur Demetrian, Labirintul și covorul oriental, R, 1993, 6-7; Adrian Popescu, Amprentele divine, ST, 1993, 7
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Bogza la apariția Poemului invectivă, îi află acum justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află și aici un moralist care iubește jocurile lingvistice ale spiritului cărturăresc. Zice „cu osebire”, „filotim”, „povățuitor de neatârnare”, „credințoșenie” sau oprește analiza pentru a face un portret, o referință subiectivă, chiar o rugăciune. Criticii literari sunt
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
1982; Critică la persoana întâi, Cluj-Napoca, 1983; Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987; Prin alții spre sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1997; Monologul polifonic, îngr. Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1991; Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință, Baia Mare, 1992; ed. 2, îngr. Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1994; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
F, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Nopți și zile, RL, 1991, 17; Ovidiu Pecican, Fericitul Nicolae, ST, 1991, 4; Florin Berindeanu, Mona(r)hia superioară, CNP, 1991, 20; George Popescu, Arta refugiului. Un jurnal al beatificării, R, 1991, 5-6; Tania Radu, „Monologul polifonic”, LAI, 1991, 27; Cartea unui scriitor creștin: „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, F, 1991, 9 (semnează Ion Simuț, Florin Ardelean, Tiberiu Ciorbea, Ioan Moldovan, Dumitru Chirilă, Traian Ștef); Gheorghe Grigurcu, Creștinismul în tradiție liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
1991, 12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț, Destinul unei cărți, cartea unui destin, RL, 1992, 35; Maria-Elena Ganciu, „Didahii” la sfârșitul mileniului, ECH, 1992, 7-9; Alexandru Paleologu, A fost cel mai bun prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
comentate amplu festivalurile internaționale de teatru și spectacolele de peste hotare la care colaborează artiști din țară. În ceea ce privește capitolul traduceri, se disting un fragment din Faust de Goethe, în tălmăcirea lui Ștefan Aug. Doinaș, un articol al lui Eugen Ionescu, intitulat Monologuri și regie de vise, transpus de Mariana Ioan, câteva poeme și o piesă de Bertolt Brecht, în versiunea lui Florin Tornea, ș.a. T. mai înscrie în sumar portrete, evocări (Profira Sadoveanu, Mihail Sadoveanu și teatrul), articole-necrolog (Camil Petrescu), cugetări, epigrame
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
Prin 1892 încerca din nou comedia (Iuda). Dar Ț. aduce bune servicii scenei mai cu seamă ca traducător. Tălmăcește Mincinosul de Corneille (1895), Vânturătorii mărilor de Jean Richepin („Revista literară”, 1896), Hangița de Carlo Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
Nuvele, București, 1899; Rime vesele, București, 1900; Versuri pentru copii, București, f.a.; Monstrul, București, 1907; Povestiri de război, București, 1907; Femeia cu ochii verzi, București, 1922. Traduceri: [Alfred de Musset, Émile Augier, Louis Ratisbonne, Eugène Manuel, Paul Déroulède, Ernest Grenet-Dancourt], Monologuri în versuri, București, 1891; [Albin Valabrègue, Edouard Pailleron, Georges de Porto-Riche, Paul Bilhaud], Comedii și monoloage, București, 1892; Émile Augier, Aventuriera, București, 1893 (în colaborare cu Sever Moschuna); André Theuriet, Jean-Marie, București, 1894; Corneille, Mincinosul, București, 1895; Alfred de Musset
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
de război, București, 1907; Femeia cu ochii verzi, București, 1922. Traduceri: [Alfred de Musset, Émile Augier, Louis Ratisbonne, Eugène Manuel, Paul Déroulède, Ernest Grenet-Dancourt], Monologuri în versuri, București, 1891; [Albin Valabrègue, Edouard Pailleron, Georges de Porto-Riche, Paul Bilhaud], Comedii și monoloage, București, 1892; Émile Augier, Aventuriera, București, 1893 (în colaborare cu Sever Moschuna); André Theuriet, Jean-Marie, București, 1894; Corneille, Mincinosul, București, 1895; Alfred de Musset, Noaptea din decembrie, București, 1895; Alessandro Manzoni, Cinci mai, în Poeme pentru copii, București, 1897; Poeți
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
cu pensionari pun în mișcare personaje dintr-o anume categorie socială, dar nu în exclusivitate, căci pensionarii sunt evocați, prin rememorări, la diferite vârste, în jurul lor gravitează alți oameni, nu neapărat vârstnici. Definitorie rămâne oralitatea, textele fiind frecvent prezentate ca monologuri ori ca dialoguri „înregistrate” cu fidelitate, iar partitura naratorului colorată cu atributele oralității ori incluzând diferite forme ale citatului, recursul la stilul indirect liber etc. Ț. a fost remarcat de la început ca un scriitor care „știe [...] să-și asculte personajele
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
puternice, iar structura narativă conturează o imagine profundă a sufletului țărănesc și a vieții patriarhale. Principalul mod de expunere este narațiunea, iar personajele se conturează direct prin descriere și indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a baladei, care corespunde celorlalte motive (motivul testamentului, al nunții cosmice și al măicuței bătrâne), este cea mai întinsă și cea mai bogată în semnificații, fiind totodată caracterizată printr-un lirism profund, răscolitor. Autorul anonim transformă totul într-un sfâșietor monolog liric prin care ciobanul moldovean își exprimă ultimele dorințe înaintea morții ipotetice. Dispozițiile testamentare ale baciului pun în lumină atitudinea Iui în fața morții și reliefează trăsăturile sale caracteristice. El o roagă mai întâi pe mioară: Să-i spui lui vrâncean
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu o voce bătrînă și amară: „Mișulică, dragul meu!... Cînd s-a mai pomenit ca un părinte să-și îngroape unicul fiu... N-am murit, dar nici nu mai trăiesc... Aș vrea să-ți dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din partea Teatrului Dramatic Bacovia) și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din cei care l-au însoțit pe ultimul său drum. A fost îngropat la margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea „manifestările” artistice, literare, sportive. În asemenea ocazii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
moara. Într-o zi m-au trimis pe mine cu strachina la vecinul din fundul grădinii. În timp ce mi-o umplea, moș Gheorghe mi-a comentat fiecare mișcare de-a sa. După aproape patru decenii, nici azi nu i-am uitat monologul: „Uite ce făină-ți dau (a luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de două ori; aur, nu altceva; vezi? E pînă la linia de sus; ai grijă cum o duci...”. Așa cum mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și nu transpiră colegii ăștia ai dumneavoastră care fac așa. Nu li-i de ajuns că iau 50, 100 de lei în plus peste leafă, la colaborări. Un muncitor nu-i ia!” N-am comentat în nici într un fel monologul său. După o pauză de un minut, cît a mai răsfoit dosarul, iar eu am privit pe pereți, m-a asigurat că n-are să raporteze mai departe aceste „abateri”: „Cum să-i spun primului-secretar că niște scriitori, niște oameni de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
șerpi din buzunare. - Să nu mori, să reziști... Am citit lăturile alea aruncate asupra ta. Să nu-ți pese. Să reziști, bătrâne, trebuie să reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită traducea scepticism și Nichita sesizase. Reflexele sale de până mai ieri erau ușor de readus, Însă, la starea de vrajă și admirație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcusem, totuși, și eu parte. Mi-l aminteam Îngenunchind În fața unui metru de lemn, de croitorie, În casa unui prieten al meu, Înălțând un improvizat imn superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip de superbă madonă bizantină, coama ridicată Într-o coroană neagră și chipul alb, marmorat, și neverosimile mâini mari, noduroase, arse parcă de trudă și leșie. „Să nu spui da. Să nu spui niciodată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin poezie, separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plecare, președintele Uniunii Scriitorilor mă invitase la o cu totul neașteptată plimbare prin parcul Herăstrău. Bănuiam că are să-mi comunice ceva confidențial, de vreme ce voia să evite microfoanele din biroul său oficial. Plimbarea s-a prelungit pentru câteva ore Într-un monolog prietenesc și, dacă mă ghidam după banalitățile pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez al parcului devenise, parcă, decorul neuitatului film Blow-up... Ascultam În tăcere și aprobam, din când În când, lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cine, eu, Paul Georgescu, dat afară la Îndemnul lui Preda? Și cu cine să mă aliez și la ce? Mie, Bălăiță mi s-ar părea potrivit... Dar noi, dumneata, eu, n-avem ce face...” Nu aveai cum să-l Întrerupi, monologul era doar la Început. „Sigur, de Preda Îmi pare rău. Un om Încă tânăr. Cândva, am fost prieteni. Chinuit, totdeauna. Și-a chinuit femeile cu care era, și-a jignit prietenii. Când era În pat cu o femeie cu care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care fiul este doar un novice, un membru de rând, pentru că unul firesc, Îndreptățit doar prin apartenența „naturală” de vârstă și candoare. Este o lume În care o floarea-soarelui suferă de elefantiazis, liniștea vorbește, clevetind, răutăcioasă, incapabilă să-și domine monologul maniacal, tapetele „se pierd În elucubrații riscante”, mobila este „rarefiată, degradată și supusă tuturor ispitelor vicioase”, iar Întunericul naște Întuneric, barbara sa fermentare „inaugurează consfătuirile negre ale oalelor... gâlgâitul buteliilor și damigenelor”, pregătind asaltul orașului. Sufletul bătrânei Maryska „mergea singur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]