5,311 matches
-
majoritatea acestora habar nu au cum arată, ele se așteaptă să se vadă așa cum arătau atunci când erau în viață, numai că, în loc de asta, se văd așa cum au fost transformate de lucrurile rele pe care le-au făcut în trecut: scheleți, monștri grotești sau chiar mai rău. Oglinda le provoacă un șoc care le face să se retragă. Capul doamnei Jin seamănă cu o grămadă mare de aluat, din cauza pudrei de pe față. An-te-hai îmi spune că în ultimele ei zile i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copii, patru, dintre care doi gemeni. Cu gemenii ăștia a fost o istorie. Doctorul i-ar fi spus, spe-riindu-l, că pipăie două capete și opt membre, dar un singur corp! Adică ce să însemne asta? E posibil să fie un monstru, i-a răspuns mamoșul. La prima naștere a soției lui a cerut voie să fie lăsat să se uite. Un alt doctor decât un neamț nu l-ar fi lăsat. Mamoșului aceluia, însă, nu i s-a părut nimic neobișnuit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În vremurile acelea, strângeau și din dinți, strângeau și din stomace. Mâncau buruieni, semințe, rădăcini, gândaci, râme, tot ce puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de apă pline de pești și de zburătoare cu cărnița fragedă. Pe deal creșteau păduri de necuprins. Focul Îl cunoșteau demult, știau să-l facă și să-l păstreze. Așa că s-au așezat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul ce se prăvălea, nevolnic, sub apriga călcare a monstrului de fier. Am năvălit la aer din jalnica ruină și glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemți care o construiseră și făcuseră din ea o mașinărie desăvârșită pentru bărbați adevărați, nu pentru pierituri. Într-o zi, din curtea Colonelului se auziseră bubuituri ca de mitralieră grea. La puțin timp, poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești războinice - le aduna precum becul fluturii pe fetele și femeile de pe la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăiască în pace. După ce călugării stinseră lămpile, Mitsuhide păru să adoarmă aproape imediat. Când, în sfârșit, puse capul pe pernă, vântul alpin de afară făcu să freamăte copacii, urlând prin streșinile acoperișului atât de straniu, încât ai fi zis că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ani, având În vedere felul În care arăta. Zâmbea cald, Într-un mod care mă liniștea mai mult decât credeam că e posibil. Aș fi putut Încerca să-i zâmbesc și eu, dar suspectam deja că arătam ca un monstru. Am fost derutată când am văzut că nu era singur. În spatele lui, mama Înainta cu pași mărunți, privindu-mă Într-un mod care mă băga În sperieți. ― Bună, Alisia, zise doctorul apropiinduse de mine. Cum te simți? A durat o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-a mai scos nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în stil mare. Dacă n-aș fi știut adevărul, aș fi zis că noaptea trecută făcusem un chef monstru. Din fericire, Betty era de treabă. M-a întrebat dacă vreau să gătesc ceva anume. Eu am bolborosit: —Ceva simplu. La care ea mi-a propus: — Ce zici de niște găluște de cocos? Pe astea poți să le faci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Margaret încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând să mă prefac că nu simțeam c-o să mor dacă Margaret nu zicea că-l mănâncă în următoarele cinci minute. A, nu știu, îmi răspundea ea cu nonșalanță, ca un monstru obsedat de control ce era. — Da? ziceam eu cu o nonșalanță întunecată. Era vital să nu lași niciodată pe nimeni să-și dea seama ce voiai cu-adevărat. Pentru că dacă aflau, atunci în mod deliberat nu-ți mai dădeau acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făceam nici un fel de speranțe că Daryl și cu mine o să facem curând cerere pentru o ipotecă la comun. L-am suportat pe el și toate tâmpeniile pe care le-a debitat pentru că voiam o parte din droguri. Sigur că monstrul zgârcit de Daryl n-a fost prea încântat când a devenit evident că nu avea nici o șansă să scape de mine cu cele două grame de cocaină intacte. „Ghinion! îmi ești dator“, mi-am zis eu în sinea mea. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam senzația că era o zonă calamitată, așa cum fusese pe cale să devină până nu demult. Am început să savurez din nou lucrurile care mă încântaseră de la venirea mea la Cloisters. Mai exact, certurile. Luni seara s-a iscat un scandal monstru între Chaquie și Eddie pe tema dropsurilor cu fructe. A celor negre. Eddie a mugit la Chaquie: — Când am zis că poți să iei unul, n-am vrut să spun că poți să iei unul negru. Chaquie era foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apartament în douăzeci de minute, ca să plece cu avionul spre L.A. Acum m-a sunat și mi-a cerut să-i aduc două dosare din biroul ei. Am întrebat-o unde ar putea fi și mi-a făcut un scandal monstru pe chestia asta. Numai că eu nu reușesc să le găsesc nicăieri... Alice s-a uitat la ceas, ceea ce-a făcut-o să se panicheze și mai tare. — Te rog, Claire, poți să mă ajuți? M-a făcut imbecilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Tolea Voinov, autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-am adus un vechi volum al acestui monstru de inteligență... dar nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam cum să spulber neîncrederea. Nu, n-are rost să protestați, de ce să ne ascundem sub fraze de politețe. Sunt imprudent de sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
disputabile, oho! Rasismul la câini e cumplit, doctore, să vezi la ei apartheid, oho! Dar să revenim. Bibicul era în stare, în introvertita sa tinerețe, să diserteze despre orice, de acord? Era în stare, să zicem, să vorbească despre iconografia monstrului tricefal! Despre Poussin, Tizian, ceilalți, toți ceilalți, era, spune, era? — Nu știu, lasă-mă în pace! Am plecat, gata, am plecat. Ești într-o zi proastă, Tolea. Prost gust, Tolea, prost gust, crede-mă. — Te cred, nici o grijă. Bun-gust au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să sperie, nu, nu, monstrul își recapătă dimensiunea reală, la picioarele omului. La picioarele omului, Bombonel! Pentru că adevărata divinitate ești dumneata, Bombonel, vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă trupde șarpe. Nu mai este oroarea făcută să sperie, nu, nu, monstrul își recapătă dimensiunea reală, la picioarele omului. La picioarele omului, Bombonel! Pentru că adevărata divinitate ești dumneata, Bombonel, vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A noastră, Hypocrat. Mediterana europeană te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dumneata, Bombonel, vulnerabilul homo... adus în centrul secvenței, sub chipul lui Apollo. Așa l-a văzut renaștererea noastră. A noastră, Hypocrat. Mediterana europeană te-a pus pe dumneata, Apollo, în centrul secvenței. Ești Apollo, asta ești, Bombonel! La picioarele dumitale, monstrul își recapătă adevărata dimensiune... Nici în taxi, Dominic nu se liniștise. Doctorul stătea în față, lângă șoferul tânăr și tuciuriu. Tolea în spate, turuind. — Apollo sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]