19,458 matches
-
devine o nevroză pentru toți, cum s-a întâmplat cu problema cremațiunii la noi. În loc să sfătuiască pe credincioșii vii, să ducă viață după Dumnezeu, cultivând în aceiași proporție și trupul și sufletul, pe ei îi ajunge mila de stârvul omului mort, pentru a cărui proslăvire cheltuiesc atâta imaginație și dau poporului o literatură simplistă și insidioasă, ținându-l mereu în ignoranță. Stereotip, folosindu-se în toate prilejurile de o zisă a sfintei Scripturi că "Pământ ești și în pământ te vei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă câinilor și animalelor sălbatice, cu toată rigoarea legilor sanitare și a celor de poliție rurală. Concomitent cu expunerea cadavrelor în aer liber se mai practica și metoda aruncării în apă, firește, acolo unde omul primitiv
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nesăbuite, transmise credincioșilor de sub "sincera" (!!) voastră păstorire în numele lui Dumnezeu, pe care voi înșivă îl supărați și îndepărtați de la voi, în tot momentul, prin acțiunile voastre? Atâta timp, cât o biserică nu slujește "Adevărul", biserica aceia este un organism născut mort și tot ceia ce va-ntreprinde va fi "fum și umbră". Mi-este milă și compătimesc sincer această mulțime de credincioși din țara mea, cărora biserica oficială prin slujitorii ei interesați le ascunde adevărul, dar eu cred orbește în imaculata
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lipsit nici gesturile de mână forte. Se uitase până și dictonul acela popular al strămoșilor noștri Romanii, care deși păgâni respectau totuși memoria celor plecați dintre noi, indiferent de credința lor religioasă, cât spuneau: "De mortuis nihil nisi bene" (De ce morți nu trebuie să se vorbească nimic, decât de bine". Anti-crematiștii din presa bisericească, mai ales, plecând de la premisa greșită că focul, după cum citim în multe locuri din Scriptură, a fost întrebuințat și ca pedeapsă pentru nelegiuiri, au ajuns la concluzia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omenesc, care mijloc devine și mai măreț prin binecuvântarea religioasă dată de preotul sfințit și prin consimțirea de bună voie și anticipată a celui decedat. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni ca să definim și mai bine, ce va să zică respectul datorat morților. (Flacăra Sacră, V, 3, 1938, pp. 3-5) Învierea Primăvară, flori și soare. Ca un protest al vieții împotriva morții cu care niciodată nu s-a împăcat, căci una este binecuvântare și alta este blestem, Înțelepciunea supremă poruncește pământului în aceste
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și soare. Ca un protest al vieții împotriva morții cu care niciodată nu s-a împăcat, căci una este binecuvântare și alta este blestem, Înțelepciunea supremă poruncește pământului în aceste zile de primăvară să scotă la iveală tot ce-i mort și adormit în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
presupuneau că înainte de a fi conduse la ultima lor locuință de Kitchi-Manitu, rătăcesc încă ceva timp printre cei vii și că iau parte la veseliile lor. De aceea ei și puneau la ospețele lor, aparte, porția sufletelor și puneau lângă morți merinde spre a se putea hrăni mai multe zile. Moartea era, după credința lor, trecerea din această lume în alta mai bună. Ceremonii la moarte. Puneau mortul într-un coșciug pe care-l băgau cu opt palme în pământ, înconjurându
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la cap se pune o cruce mare de piatră sau de lemn. Ortodocșilor pun mortul cu față spre răsărit (Ierusalim), iar Catolicii spre apus (Roma). Mahomed (600, după Iisus Christos). Mahomed zice: Nu credeți că cei omorâți pentru lege sunt morți. Din contră, ei sunt vii lângă Alah (Dumnezeu). Dacă oamenii, a zis Dumnezeu profetului său, te vor întreba despre suflet, spune lor: Sufletul este un efect a lui Dumnezeu și nimeni nu știe ce răsplată-i este rezervată în cer
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
răsplată! Iată mângâierea conștiinței! Ce se întâmplă cu urmașii celui mort, care nu i-au respectat dreapta și ultima-i dorință? Ne-o spun ei înșiși: Părinte și domnul director, se adresează într-o zi fiul unui creștin din Transilvania, mort și înhumat în cimitirul din Cluj. Acum șapte luni a murit tatăl meu, a cărui ultimă dorință a fost de a fi incinerat, iar nu îngropat. Fiind el în deplinătatea minții sale și pe patul de boală, ne-a spus
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unui mort, a cărui ultimă dorință îi este călcată în picioare. Când nu cred și nu se așteaptă, va apărea spectrul celui mort și-i va mustra pentru nerespectarea ultimei sale dorințe. "Ultima dorință" nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este afectivă, de a se spori pe sine și de a prisosi. Efortul desemnează o astfel de mișcare în ireductibilitatea sa la tautologia moartă a existentului, el este cel care face din ființă ca Viață un conatus. Un asemenea efort nu are așadar nimic de-a face cu ceea ce se desemnează de obicei prin acest termen, cu irupția în cursul vieții a unei modalități
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din partea acestora față de copil. O altă modalitate de instituire a autorității părintești prin forme legale se poate realiza prin procedurile de adopție 22, încredințare sau plasament (în cazul în care părinții copilului sunt decedați, necunoscuți, puși sub interdicție, declarați juridic morți, dispăruți sau decăzuți din drepturile părintești), plasament în regim de urgență 23 (în situații excepționale, dacă este pusă în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor părintești sau prin neglijarea îndeplinirii obligațiilor de părinte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rotund și părul rar, Învăluit Într-o mantie mare care ascundea tot ce avea dedesubt. Cei doi mascați Îi primiseră pe Diego Alatriste și pe celălalt individ după ce Îi făcuseră să aștepte o lungă jumătate de oră În antisală. — Nici morți, nici sânge, insistă bărbatul trupeș. Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își ridică ambele mâini. Avea, observă Diego Alatriste, unghiile murdare și pete de cerneală pe degete, ca ale unui copist sau secretar de cancelarie; Însă purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zece piese de patru. Cu cele zece datorate și cu astea cinci, fac douăzeci și cinci de dubloni de fiecare. Plus pungile domnilor Thomas și John Smith. — Mie Îmi convine, zise italianul. Era limpede că totuna Îi erau doi sau douăzeci, răniți, morți, marinați sau În saramură. În ce-l privește, Însă, Alatriste mai reflectă puțin, apoi clătină din cap. Erau prea mulți dubloni În joc, numai pentru a găuri pielea unor tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o tragă bine. La Nieuport, treaba le-a ieșit de minune: murise generalul don Gaspar Zapena și căzuseră prizonieri amiralul de Aragón și alți mari șefi. Când trupele noastre se aflau deja În debandadă, Juan Vicuña, având toți ofițerii lui morți și o rană urâtă la brațul pe care avea să și-l piardă cangrenat după alte câteva săptămâni, se retrăsese cu compania lui decimată și cu resturile trupelor străine aliate. Și povestea Vicuña că, privind pentru ultima oară În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
războinic, m-am sprijinit cu spatele de zid până m-am confundat cu el și cu Întunericul și m-am pus pe așteptat. Recunosc că mi-era frig și frică. Dar eram fiul lui Lope Balboa, soldat merituos al regelui, mort În Flandra. Și nu-l puteam părăsi pe prietenul tatălui meu. Portița Sufletelor Părea să fie un tribunal, iar Diego Alatriste nu se Îndoi nici măcar o clipă că asta și era. Lipsea unul din mascați, bărbatul trupeș care dorise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ei, În primejdie de moarte, n-a cerut milă pentru sine, ci pentru camaradul lui. Inchizitorul și mascatul schimbară o scurtă privire incredulă. — Doamne sfinte, murmură călugărul. Ochii lui Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea implacabilă Îl condamnase deja, ca și aparenta indiferență cu care mascatul mânuia din nou pana pe hârtie. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
piele de bivol, căpitanul Își simți cămașa udă leoarcă. — Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca un nemernic oarecare. Răsună râsul aspru al italianului. — Poate. Dar sunt un nemernic viu. Pe când domnia ta ești mort și Îngropat, căpitane Alatriste. — Nu În noaptea asta. Adversarul păru să-și reconsidere situația. Aruncă o privire trupului inert al celuilalt spadasin. Apoi se uită spre locul unde mă aflam eu, căzut, lângă cel de al treilea zbir, care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
supușii săi decât prin faptul că ucisese un taur cu bărbăție și eleganță... Ce deosebit era de celălalt Filip al IV-lea, cel pe care eu Însumi aveam să-l escortez treizeci de ani mai târziu, văduv și cu copiii morți sau slăbănogi și degenerați, Într-un cortegiu lent de-a lungul unei Spanii pustiite, devastate de războaie, foamete și mizerie, printre uralele anemice ale puținilor țărani nenorociți care mai rămăseseră, adunați la marginea drumului! Îndoliat, Îmbătrânit, cu capul În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui, la treizeci și cinci de ani, era imensă. Tânărul monarh, mai Înclinat spre petreceri și vânători decât către pârghiile guvernării, era un instrument orb În mâinile sale; iar cei care i-ar fi putut face umbră erau de-acum inofensivi sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe noul venit. Acesta stătea În picioare, ascultând, și din când În când furișa câte o iute privire spre Diego Alatriste. Căpitanul se ținea deoparte, Întrebându-se cum naiba se va termina toată tărășenia. Vorba ceea: adunare de ciobani, oaie moartă. Sau pe punctul de-a fi belită. Olivares nu mai vorbea, ci aștepta răspunsul. Luis de Alquézar Își drese glasul. — Mă tem că nu voi fi de mare folos Înălțimii Voastre, zise, și În tonul lui extrem de prudent se ghicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mine. Eu am avut parte de întâmplări, obișnuiesc să-i spun. Mie nu-mi plac întâmplările. Dar ele sunt esențiale pentru notele mele, spune Manfred. Am scris articole care conțineau doar pustiul și nimic altceva. Nici un om, nici viu, nici mort, iar timpul stătea nemișcat. Dar ziarul nu vrea să le tipărească. Nu poți să inventezi întâmplări? Trebuie să fiu precaut, spune Manfred. Redactorii din Skellefteå au început să facă controale prin sondaj. Dacă se descoperă întâmplări care nu au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aceeași culoare - un amestec de umbră arsă și siena arsă. Poate și cu un strop de cinabru. Și de negru de fum. Era o culoare frumoasă și un pic melancolică. Poți s-o găsești în pictura lui Osias Beert „Natură moartă cu cireșe“, jos de tot. Și, fără îndoială, ajunsesem de fapt într-o natură moartă. Cum poate fi descrisă lipsa? Lipsa ca percepție personală și ca fenomen mai general sau lipsa ca mijloc de incitare la acțiune, da, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de cinabru. Și de negru de fum. Era o culoare frumoasă și un pic melancolică. Poți s-o găsești în pictura lui Osias Beert „Natură moartă cu cireșe“, jos de tot. Și, fără îndoială, ajunsesem de fapt într-o natură moartă. Cum poate fi descrisă lipsa? Lipsa ca percepție personală și ca fenomen mai general sau lipsa ca mijloc de incitare la acțiune, da, poate chiar la revoltă, lipsa în forma ei pură și elementară? Aș dori să pot face acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]