3,219 matches
-
la femei. Această preferință e de înțeles. Dar am ajuns să mă obișnuiesc cu această coafură de fetișcană. Era numită după un câine, dar dădea un aer felin ochilor ei alungiți și pomeților înalți. Părea în același timp vigilentă și mulțumită, deși se putea să fie doar din cauza sarcinii. Ce este? Un articol despre soțul meu faimos. — Într-un ziar newyorkez? Asta era mai mult decât îmi dorisem eu. Cu siguranță o să îl vadă cineva, deși nu îmi puteam imagina cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Journal și din ziarul local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a dat unul mamei sale și altul surorii ei. Nu am fost de față când s-a întâmplat, dar mi-o pot imagina zâmbind, mieroasă și mulțumită ca o pisică lingându-și laptele de pe mustăți. Deși nimeni nu voia să recunoască, familia ținea socoteala. Norman făcuse Facultatea de Medicină, dar eu citisem Goethe și Schiller „în original“. El era un specialist, dar eu făceam mai mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așa cum Învățaseră din Biblie. A fost ideea lui Ronen, care a fugit repede acasă și s-a Întors cu un cuțit mare de tăiat pâine. Tot drumul până la vadi, Winston acesta a stat cuminte În pătură, a părut chiar foarte mulțumit și a dat din coadă, părând recunoscător. Poate credea că Îl duceau la doctor. Oricine se apleca spre el era lins pe obraz sau pe mâini. În vadi au adunat pietre, au ridicat un altar și au așezat pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fost mai puțin adevărate, deși scena - al cărei martor neintenționat devenisem - se derula iar și iar în mine. Mă obliga s-o privesc ca pe un film, să văd iar cum pornește tata-mare mașina, cum obrazul lui capătă o mină mulțumită, în timp ce tata șade lângă el plângând în hohote, cum Chevroletul verde ca mușchiul o ia spre intersecție și la stânga spre casa noastră ca să-l lase pe tata, cum se spune, la scară și pe urmă aprinde lumina de direcție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea ar fi prima persoană pe care s-o consulte. I-ar putea recomanda un sutien cu bureți sau niște pantofi vulgari. Asta e! — Asta e ce? — O ajută să aleagă un cadou pentru ziua lui Phil. Lisa părea absolut mulțumită și veselă după această deducție logică. Eu nu eram așa de sigură. Dar nu l-a mai rugat asta niciodată până acum. Nu le cerem soților celorlalte să facă lucruri de genul ăsta. Dar tocmai asta era ideea. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
primite de la amicele tale au ajuns în telefonul meu. Una dintre atracțiile serii a fost să ghicim ce ai spus de-ai inspirat răspunsuri atât de dramatice. Tally le citea peste umărul meu. Cu voce tare. Așa că poți să fii mulțumită, umilința mea a fost totală. Și, desigur, cu toții am fost uimiți cum de-ai reușit să le trimiți, știind că niciodată nu te-ai împăcat cu tehnica. Știam exact cum o făcusem. Puteam să-i și arăt combinația de taste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ideea Lisei, ca să mă împiedice să comentez. Dar vedeam căzând șuvițe mari de păr pe podea și culori aprinse pe pensule și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Lăsând deoparte considerentele de natură patriotică, Theodora nu poate decât să spere că intervenția va fi reușită, căci aportul lui Noakes la Îngrijirea acordată lui HJ a fost neprețuit, iar cele două slujnice, și În special Kidd, par mult mai mulțumite acum, după Întoarcerea lui. Confirmarea de primire a scrisorii a sosit, dar până acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știe cu care Alice vorbește. — Nici nu Îndrăznesc să mă gândesc prin ce-ai trecut ca să ajungi până aici, spune el, remarcă din care reiese că știe, chiar dacă „aici“ ar putea la fel de bine să Însemne Cork sau Chelsea. Dar pare mulțumit să o vadă și o ține de mână câteva minute, parcă alinat de atingerea ei. Realitatea este că, pentru a ajunge aici, a străbătut Atlanticul trecând prin furtuni puternice, adăugate amenințării submarinelor germane, dar nimic pe lume nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care i-a plăcut Întotdeauna și pe care pare să o găsească alinătoare, de aceea mutatul la fereastră intră În rutina zilnică. Se uită pe geam ceas după ceas, tăcut și aparent mulțumit, cu Burgess stând liniștit alături, oferindu-i din când În când zeamă de orz cu lămâie sau dându-i să mănânce supă dintr-un castron. — Ca o soră de la spital, Îi raportează Minnie lui Joan Anderson. Ba chiar se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reacție de panică, temându-se că vine după el. Dar, În ciuda faptului că se stabilise În apropiere de locuința lui, pe Bolton Street, Îi demonstră rapid și limpede că nu intenționează să Îl pună Într-o situație neplăcută. Părea perfect mulțumită să Îl vadă singură, În mod discret, atunci când Îi convenea lui, și să Își ocupe intervalele cu activitatea literară și cu explorarea Londrei, refăcând topografia unor romane preferate de Dickens și Thackeray. Henry se mai liniști, Începând din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară permisiunea și sfatul Înainte de a scrie o piesă. Cinară liniștiți și mulțumiți, recapitulând numeroasele puncte forte ale serii, ca niște soldați care se odihnesc În cort, retrăind o bătălie victorioasă. Era aproape ora două noaptea când grupul vesel se sparse. Înainte de a se duce la culcare, Henry compuse o telegramă care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă, dar ea se manifestă Într-o formă nedorită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Shone. Shone Îi raportă că bibliotecile cumpăraseră bilete În valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
draga mea, Îi murmură Alexander lui Marion Terry, În timp ce aceasta pătrundea În culise. — A ieșit bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În plus, reflectă Alexander, actul al doilea era o chestiune mult mai complicată. — Ei bine, a fost Încântător, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
convenabil, dat fiind că Norris juca golf În fiecare dimineață și lucra la romane Între două și cinci În fiecare după-amiază, dar era suficient. De cele mai multe ori, rămâneau fără subiecte de conversație după zece sau cincisprezece minute, după care rămâneau mulțumiți, adânciți În lungi tăceri contemplative. Dacă era de față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl și mișcaseră sincer. După ce petrecea o oră cu familia Norris, Îi părăsea pentru a se schimba pentru cină - ritual respectat cu religiozitate chiar și În lunile de vară - și se Întorcea să ia masa la Osbourne, Într-o singurătate mulțumită, cu o carte proptită dinainte, pe masă. O dată acceptă invitația de a cina la Underbank, dar descoperi că masa le supunea unor presiuni excesive capacitatea de a Întreține conversația triunghiulară și ulterior se scuză, pretextând că are de lucru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar arta este, vai, lungă. Dar, dacă americanii nu vor avea parte de Bijuterie, măcar chinuiți-i lăsându-i să Întrevadă ce au pierdut.“ În timp ce lipea plicul, medită că avea prea puține speranțe de a vedea vreodată piesa jucându-se, mulțumit Însă să constate că gândul nu Îl apăsa câtuși de puțin. Poate reușise, În fine, să se detașeze de ambițiile dramatice. În weekendul care urmă Își ținu promisiunea și merse la Folkestone, pentru a-i vedea pe cei din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație care Îi revenea des, În special când se plimba prin grădină după o dimineață de lucru intens, cu Tosca pufăind mulțumită la picioarele lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul era solid din punct de vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma pe care vreau să-l văd. — Azi se crede la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chema pe numele mic Joachim, să fi avertizat publicul împotriva laudelor excesive. Deoarece însă până și bărbatul cu sprâncenele stufoase, care se numea Richter și care ședea lângă scaunul celor ce citeau, care era numit în glumă „scaunul electric“, părea mulțumit, în orice caz susținea a fi auzit „un timbru de o înviorătoare noutate“, el a dorit să mai audă o dată numele tânărului sculptor care-și făcea apariția ca poet, fiindcă-l uitase din nou, dar acum era de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o iau, iar și iar, de la început. Dar odată mușcat de îndoială, asemeni orbilor ce au văzut odată lumina și-i bîntuie visele colorate, cale de întoarcere nu mai există. Ce mulțumit aș fi, tinere V., dacă te-ai putea metamorfoza într-un om simplu și rudimentar. Și cum îl batjocorești tu cu superioritate (cine ți-o fi dat dreptul?) pe acest posibil V.: în sfînta sa naivitate viața e un premiu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
carnivorule, nu poți să nu găsești și chipul cuiva drag.” Iar eu văd cum cuțitele din obsidian scînteiază în soare. Cu mișcări precise inimile sînt scoase din piepturi și ridicate în văzul mulțimii aflate în delir. Pe cer Quetzalqoatl strigă mulțumit. Un cîntec despre supraviețuirea lumii se înalță din zeci de mii de piepturi. Zeii sînt implorați să lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
De fapt, toată viața noastră nu-i decît un imn închinat trupului. Îl hulim doar așa, de fațadă. Însă nimic nu ne convinge că am putea supraviețui fără el și, pe de-asupra, să ne simțim fericiți.” Doctorul mă privește mulțumit așa cum arăt, acoperit de bandaje și plasturi și am senzația că nu a băgat în seamă sensul cuvintelor mele. Îi repet: „-Oricît de aproape ne-ar fi inima de cer, rugăciunea noastră rămîne carnea. Deși ne chinuie, ne lasă liniștea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un grăunte de cer. Zvîcnește acolo de cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci binecuvîntarea asta e a sa. Că, dincolo de a mă naște, de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]