KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

Sally, complet dezbrăcată, stătea întinsă pe puntea vasului de agrement, cu sânii ei fermi ațintiți înspre cer și cu picioarele larg desfăcute. Lângă ea, Eva stătea întinsă pe burtă și se uita în jos, la apă. — O, Doamne, e superb! murmură Sally. Am eu pasiunea asta adâncă pentru spațiul rural. — Ai o perioadă de pasiune adâncă, îi spuse Gaskell în timp ce dirija haotic vasul înspre o ecluză. Gaskell avea pe cap o șapcă de căpitan și purta ochelari de soare. — Dragule de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
acolo jos, a făcut o treabă de profesionist. Totuși o să încercăm să fim cât mai discreți posibil. Uitându-se pe fereastră, directorul văzu patru mașini de poliție, una de pompieri și o dubă mare, albastră. — E o întâmplare extrem de nefericită, murmură el. — Crimele sunt întotdeauna așa, zise inspectorul și se ridică în picioare. Ține de natura problemei. între timp, noi o să sigilăm șantierul și v-am fi recunoscători dacă o să colaborați cu noi. — Cereți-mi ce vreți, zise directorul și scăpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
zise Fenwick. L-am întrebat pe unul dintre ei ce fac aici. Am crezut că e cine știe ce alarmă cu bombă. Dr. Cox, șeful catedrei de Științe, confirmă informația. Biroul lui dădea direct înspre puț. — E prea îngrozitor ca să contempli așa ceva, murmură el. De fiecare dată când îmi ridic privirea, mă gândesc prin ce trebuie să fi trecut biata femeie. — Ce credeți că pun în plicurile alea? întrebă dr. Mayfield. — Dovezi, zise dr. Board cu o satisfacție evidentă. Fire de păr. Bucăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Zicând asta, inspectorul îi arătă o diafragmă care fusese bătută în cuie pe peretele de deasupra scaunului de toaletă. SUGE B. ȘI SUG ȘI EU DIN PREZERVATIVUL GREU. Wilt se uită la obiect cu un dezgust nețărmurit. — Nu știu ce să spun, murmură el. Totul e absolut oribil! Poți s-o mai spui o dată liniștit, îl aprobă inspectorul, după care reveni la probleme mai practice. Ei, din câte se vede, femeia n-a murit aici. — De unde vă dați seama? întrebă cel mai tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
neprevăzut. — Obstacol? — Au dat de rocă dură, de roca-mamă, la trei metri și ceva. Dr. Board zâmbi. — în primul moment ne-am putea întreba de ce a fost nevoie de piloni de zece metri dacă roca-mamă e la trei și ceva, murmură el. — Nu vă pot spune decât ce mi-a spus și mie poliția, zise dr. Mayfield. Oricum, ne-au promis că vor face tot ce le stă în puteri ca să elibereze șantierul până vineri. Iar acum aș vrea să repetăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
i-a omorât pe toți trei, iar cadavrele celorlalți doi sunt... Aici inspectorul se opri și deschise dosarul din fața lui, vânând ceva prin „însemnările despre violența în familie și destrămarea căsniciei”. Le studie o vreme și clătină din cap, apoi murmură: — Nu, nu. Asta nu e posibil... Ce nu-i posibil, domnule? întrebă sergentul Yates. Orice e posibil la ticălosul ăsta! Dar inspectorul Flint nu putea fi convins. Ideea era prea îngrozitoare. După cum spuneam, continuă el, ceea ce ne trebuie acum sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
DE LA STUDII LIBERALE NUMEȘTE UN PROFESOR CRIMINAL MANIAC, ar fi numai bun pentru cincizeci de mii. Aș fi surprins dacă ar obține mai puțin. Domnul Morris contemplă perspectiva unui trai în mizerie. — Nici măcar ziarul dumitale n-ar tipări vreodată așa ceva, murmură el. Vreau să spun că Wilt v-ar putea da în judecată și pe voi. — O, noi suntem obișnuiți cu procesele de calomnie! Pentru noi sunt treburi de rutină. Le plătim cu mărunțișul uitat prin buzunare. Oricum, dacă dumneavoastră ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
în așa fel încât să maximizeze interesul studenților, îi spuse el profesorului universitar Baxendale, liderul comitetului. Dar profesorul nu se lăsă distras. Interesul lui era maximizat de ceea ce era destructurat de la bazele noii clădiri a administrației. — îngrozitor, teribil de îngrozitor! murmură el atunci când Judy se ivi din puț. în ciuda speranțelor și așteptărilor lui Wilt, păpușa nu plesnise. Betonul lichid o sigilase prea bine ca să pocnească și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se aruncă spre dr. Board, dar apoi se prăbuși la pământ, bâiguind ceva incoerent. Dr. Board își ignoră colegul. — V-ați fi închipuit vreodată că umflata asta avea atâtea vânturi în ea? murmură el și își termină cafeaua. Cum dr. Mayfield fusese condus afară din sală de directorul-adjunct, dr. Board se întoarse spre profesorul Baxendale. — îmi cer scuze pentru Mayfield, zise el. Mă tem că dubla atestare și dreptul la licențe au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
De exemplu, ce putea să însemne TUJOS? Sau SATUROSS? în cele din urmă, hotărât să descopere singur caracterul apariției, își puse sutana și își croi drum pe cărarea grădinii, coborând până la adăpostul bărcii sale. „Or să regrete ei ziua asta!” murmură părintele când se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
peste bord, în apă. Gaskell Pringsheim urma să moară din cauze naturale, prin înec. Și chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste o femeie foarte goală, cu o față vopsită oribil, care tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
important să dau de el! — îmi pare rău, dar nu vă pot ajuta, răspunse tânăra. — Dar... începu Eva și aruncă o privire pe fereastră. Părintele paroh se întorcea și tocmai urca pe cărarea din grădină, venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe coridorul spre bucătărie îi trecu prin cap că lăsase iedera acolo, în biroul preotului. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
ucisă. — Ucisă? întrebă părintele St John Froude. Ați spus cumva „ucisă”? — Haideți să spunem doar că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
peste umeri și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului. Cei doi îngenuncheară și se rugară împreună. — O verificare? Ce dracu’ vrei să spui cu „o verificare”? zise inspectorul Flint, care obiecta cu îndârjire la ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Wilt aproape căzu în sentimentalism și se gândi la iubire, dar apoi își reaminti cât de periculos era subiectul. Ar face mai bine să se limiteze în continuare la indiferență și la afecțiune nedezvăluită. — Să nu trezim leul care doarme, murmură el. Era o părere pe care o împărtășeau și soții Pringsheim. Și când au fost ridicați de pe ambarcațiunea lor de o vedetă a poliției, și când au ajuns la țărm, și când i-au explicat scepticului inspector Flint cum ajunseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată și încă o dată chemarea. De parcă ar fi întâlnit pentru prima dată scandarea ei urgentă, viguroasă, care soma un răspuns. Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă... se trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi.“ Dar o văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată că vom realiza o creștere... Voce adâncă, domoală, șoptită. „Dreptul să aleagă și să fie aleși, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu contează. Copilării, manii inofensive, inofensive. Se animase, treptat, m-a servit cu țigări, whisky, ciocolată. Își cam pierduse capul, știu asta. Și ce mi-a susurat la sfârșit, mititica? „Să nu spui la nimeni ce am vorbit, tinere“, asta murmura. Cadespărțire! Dacă vă puteți închipui! Semenii noștri au încă umor, știu asta. Au umor și habar n-au, zău așa. P.S. Am convocat-o din nou, după două zile. Pe teren neutru, de data asta. Într-unul din apartamentele nominalizate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum o cheamă? Cum o cheamă“, murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba, în transă, femeia lui Tudor. Îl durea așteptarea, liniștea, șarpele întunericului îl durea, dar trebuia livrata parola

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută. — Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]