2,938 matches
-
titlul, Jocului secund (1930), incluzând a selecție personală foarte severă (doar 32 de texte) a unor poeme publicate anterior și doar câteva creații noi, un fel de "cântec de lebădă" a celui care avea să renunțe aproape definitiv la chemarea muzelor, și pare să încheie, astfel, o mirabila decadă de creație literară. Gestul este desigur, dramatic, dar nu chiar atat de singular, printre cei de la a caror tradiție poetica se revendică: să nu uităm abandonul, subit și fără întoarcere, al muzei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
muzelor, și pare să încheie, astfel, o mirabila decadă de creație literară. Gestul este desigur, dramatic, dar nu chiar atat de singular, printre cei de la a caror tradiție poetica se revendică: să nu uităm abandonul, subit și fără întoarcere, al muzei poeziei, de către Arthur Rimbaud, ori tăcerea de aproape două decenii, autoimpusa și riguros respectată, a lui Paul Valéry, ambele de neînțeles. Cea mai plauzibilă explicație rămâne, totuși, cea dată de poetul însuși. Cel care credea sincer că "faire difficilement des
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și Dorohoi, 1759-1948, dactilografiat, Sulița, 1986. Ciubotaru, Ștefan, Monografia orașului Botoșani, Editura Axa, Botoșani, 1997. Ciubotaru, Ștefan, Pagini culturale botoșănene. 1802-1944, Editura Geea, Botoșani, 1994. Coțofrei, Vasile (et. al.), Dorohoi 600. File de monografie, Tipo-And, Dorohoi, 2007. Dimitriu, Eugen, Orașul muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Editura Bucovina istorică, Suceava, 2002. Dolinescu, Elisabeta, Mihail Gr. Poslușnicu, Editura Muzicală, București, 1984. Emandi, Emil, Vasile Cucu, Mihai Ceaușu, Suceava. Ghid de oraș, Editura Sport-Turism, București, 1989. Gafencu, Ghe., Colegiul "Nicu Gane" 133
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Pro Basarabia, Rădăuți, 2001, 128 p. 7 Ștefan Ciubotaru, Monografia orașului Botoșani, Editura Axa, Botoșani, 1997, 397 p. 8 Paul Miron, Grigore Ilisei, Fălticeni, mon amour; o scurtă istorie aproape sentimentală, Editura Polirom, Iași, 1996, 104 p.; Eugen Dimitriu, Orașul muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Editura Bucovina istorică, Suceava, 2002, 262 p.; Mircea Vlădică, Vatra Dornei - plai mioritic de istorie și legendă, leagăn de credință și cultură bucovineană, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007, 556 p. 9 Filaret Gh. Furtună
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
p. 75. 33 V. Coțofrei, Dorohoi 600..., p. 454. 34 I. Simionescu, Orașe din România..., p. 134. 35 Apud Vasile Nistoreasa, Fălticeni. Repere în timp, Editura Accent Print, Suceava, 2007, p. 195. 36 Ibidem, p. 247. 37 Eugen Dimitriu, Orașul muzelor. Case și locuri memoriale la Fălticeni, Editura Bucovina istorică, Suceava, 2002, p. 165. 38 Ibidem, p. 95. 39 Aurel George Stino, Fălticeneni care au fost, Editura Omnia, Iași, 2004, p. 21. 40 D.J.A.N. Suceava, Fond Prefectura județului Baia
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
perioada Antichității, unde găsim formule premergătoare ale muzeului de astăzi: tezaurul vizitabil de ex-voto-uri din opistodomul templelor, pinacoteca din Propilee sau Acropola Atenei - un veritabil muzeu În aer liber. Un precursor nunumai etimologic este conceptul antic de „mouseion―, Templu al Muzelor, chintesență a caracterului educațional al muzeului de astăzi. Mult mai târziu, În perioada Renașterii, Întâlnim o altă formulă premergătoare instituției actuale: cabinetul de curiozități (studiolo, cabinet de curieux, kunstkammer, wunderkammer) - o veritabilă alegorie a memoriei, un microcosmos de obiecte arhivate
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
îi explică semantismul unui designator din piesa Columna nesfârșită (tradusă de Ricketts), relevându-i rolul în economia operei: ""Fata" înseamnă pur și simplu, girl, jeune fille. În această piesă am "încarnat" în Fata (=young girl) tot ce se înțelege prin "Muză", "inspirație" și chiar "destin"9". Preluând sugestii cu privire la onomastica eliadescă, lucrarea de față își propune o analiză (selectivă) a numelor/mituri nominale în cele trei etape ale creației literare eliadești: de militant al supranaturalului (1936-1940), de "simplu om care crede
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fond, aceeași mișcare de fugă a personajului masculin care nu ghicește fata. Numele ei de familie, Palade, se revendică de la Pallas, " Fata"92 (semantismul acestui designator, întâlnit și în piesa Columna nesfârșită, era definit de către Eliade într-o scrisoare ca "muză, inspirație, destin" - vezi infra; În curte la Dionis este "fata verde, Una"). Premoniția în trecut a lui Beldiman este continuată de Adriana (o altă ipostază a lui Beldiman), finalul narațiunii marcând începutul concretizării prezicerilor din planul ficțional 93. Într-o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
același timp, Laura lui Petrarca 863, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan (numele are funcție de designator intertextual): "Le-ai vorbit de Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene?"864. Timpul alocat lumilor devine tot mai mic. Planurile temporale se succed cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
bun de gură ce, la scurt timp, trecu pe lângă el purtând agățată de gât o tavă cu gogoși îi oferi un prim model de capitalism sălbatic și dispelrare canalizată productiv - mai merituos, poate, decât dubioasele intimități la care Rică supunea Muzele. Numai că, pentru el, necunoașterea francezei constituia un obstacol redutabil în calea comerțului; hai, cu făcutul gogoșilor s-ar mai fi descurcat cum-necum, dar limba era un handicap de surmontat doar cu răbdare și stăruință. Cu toate astea, înmuiată abundent
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bunătăți specifice zonei, dulciuri, anchois, miere de albine, chiar și vin din zonă. La un moment dat ajungem la o expoziție de pictori contemporani ruși și români. Surpriză, Între români și trei ieșeni. Regăsim tablourile compozite ale lui Dan Hatmanu, muza lui Val Gheorghiu În mai multe ipostaze, uleiuri de Ionescu. Între monumente mai e și biserica Notre Dame des Anges, din secolul al xVII-lea, construcție impresionantă, deși În exterior sobră, cu fundația chiar pe buza mării, deosebit de bogată În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
numita "Stanza de la Signatura"* să glorifice marile valori ale umanismului: filosofia Antichității (cu Platon și Aristotel înconjurați de marii gînditori antici), afimarea tainei creștine prin intermediul revelației divine (Apostolii și Părinții Bisericii glorificînd Euharistica) și poezia (în jurul lui Apollo și al Muzelor, Homer și Vergiliu alături de Dante, Petrarca și Ariosto). Strălucirea clasicismului roman este distrusă brusc în 1527, cînd trupele imperiale jefuiesc Roma. Alte centre artistice preiau atunci ștafeta. Mai ales Veneția, care, după ce a rămas timp îndelungat fidelă artei gotice, devine
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă. În timpul războiului, tânăra fusese arestată, ținută prizonieră la Fresnes și torturată. În 1945, mama și sora ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
novice din Rendez-vous de juillet, care refuză să i se dăruiască bărbatului pe care-l iubește (Maurice Ronet). Însă altele, precum Juliette Gréco, nu se complică cu prejudecăți. Ele sfidează numele faimosului local subteran fusese bine ales toate "tabuurile". Flirtul? Muza din Saint-Germain-des-Prés declară astăzi că nu știe nimic despre acesta. Juliette cea foarte tânără din 1945 nici nu vrea să audă de "dansurile mai apropiate, gesturile ambigue, răsuflarea celuilalt pe gât"140. Un domn, foarte la locul lui după înfățișare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Adică-Doamne de Împărate Adică-Împărate cu Primăvară Adică-Împărate cu Desprimăvărarea spune-mi ce fel de agrafa În părul dulce-amărui al prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
căutarea poeziei. Ieșirea din spațio-temporalitatea măsurabila - cale, de altfel, bătătorita de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru ieșeni. De data aceasta portretul sau cu tuse inegale și-l pune În deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale”. Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape În fiecare poem, cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a produs o întărire a poziției limbii latine ca limbă de cultură, avînd un prestigiu foarte mare, redescoperirea valorilor antice greco-latine fiind însoțită de preluarea modelelor romane, între care cele literare în primul rînd. Pe de o parte, limbă a muzelor și, pe de altă parte, limbă a minții, latina a devenit modelul de necontestat pentru limbile literare moderne europene, între care limbile germanice se remarcă în mod deosebit, fiindcă nu numai că au împrumutat multe cuvinte latinești, îndeosebi substantive, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
m-a zărit de departe și a pornit spre mine. Bine ai venit, boierule. Bine te-am găsit, Mișa. Hai să ne grăbim, că acuș se înserează. O luăm pe lângă Spiridonie și trecem pe la poarta Școlii Centrale. Intrăm pe strada Muzelor, lăsăm în stânga intrarea spre Institutele Unite și, pe nesimțite, ajungem în Sărărie. Furat de gânduri, nici nu am băgat de seamă că Mișa îmi povestea ceva. Se vedea treaba că Mișa avea mâncărici la limbă. Mă reculeg și ascult. Să
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
a Romei. În plan uman, poetul poate suferi înfrângeri, el triumfă în eternitate ca artist. În Fântâna Blanduziei, până și sclavii lui Horațiu sunt conștienți de talentul stăpânului lor. Chiar când ironizează unele din atitudinile acestuia, de ins călăuzit de muze, Gallus își dă seama că existența lui este definită în primul rând de poezie : Poet, el cu gândirea se primblă tot prin nori/ În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În brațe amoroase căzând adeseori,/ Și printr-un vers ce saltă pe sprintene dactile,/ În loc să guste somnul, preface nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel/ A muzei blânde șoapte ce aude numai el) : e vorba de o fântână familiară și publicului său fidel (Frumoasele vecine de versuri iubitoare,/ Dorite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nopți în zile (I 2). Slujitorul știe bine locul unde poetul se retrage ca să scrie (El vine câteodată aici, lângă fântână,/ De muza-i drăgălașă condus cu drag de mână,/ Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel/ A muzei blânde șoapte ce aude numai el) : e vorba de o fântână familiară și publicului său fidel (Frumoasele vecine de versuri iubitoare,/ Dorite ca să vadă pe-al lor poet visând/ Și sub stejar, la umbră, minuni improvizând - I 2). La rândul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că el s-a simțit ofensat din pricină că August a refuzat să dea curs rugăminții lui de a-l rechema pe Ovidiu din exil, dar rămâne convins că suveranul ar putea fi înduplecat de lectura tratatului privitor la arta poeziei : Și muza ta, sunt sigur, prin nobila-i cântare/ Va scoate pe Ovidiu din trista-i exilare (I 8). În schimb, invidiosul Zoil - nume identic cu al unui critic pizmaș, părtinitor și ridicol care l-a contestat cândva pe Homer, după cum lămurește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
l-a contestat cândva pe Homer, după cum lămurește nota - găsește o altă explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde cu zâmbetul pe buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iubirea în decorul cabinetului său de lucru plin de biblioteci cu toți poeții Romei ș-ai Greciei bogate, cu manuscrise, pergamente și tăblițe de ceară, decor descris de Gallus drept sanctuarul tainic în care noi lucrăm,/ Horațiu recitându-mi a muzei dulci accente/ Prescrise-n zbor de mine pe-aceste pergamente (III 1). Declarația de dragoste a artistului care resimte cu acuitate sporită pasiunile omenești (Poet sunt, și poetul nu e scutit de chin./ De tot ce-i omenire nimic nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]