2,816 matches
-
să-și ia un bagaj de noapte, apoi luase un tren până la Birmingham. Împăcarea cu mama lui fusese și ea mai puțin impresionantă decât se așteptase. Au petrecut împreună o seară stingheritoare la un restaurant local. Michael presupusese cu destul naivitate că însăși reapariția lui o va încânta atât de mult încât să compenseze pe deplin toată suferința pe care i-o produsese întrerupând comunicațiile atâta amar de vreme. În loc de asta, se pomeni că trebuie să-și justifice comportamentul, ceea ce încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
textul: «Aș putea spune că eu nu mi-am trăit viața, ci ea m-a trăit pe mine. Prea mult m-am lăsat copleșit de datorii: unele mi-au revenit, pe altele mi le-am asumat. Din proprie voință (și naivitate!). Într-un târziu m-am trezit cu un gol lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale și politice. Acum încerc să mă „reconstruiesc”. Vreau să mi dovedesc mie însumi că sunt un om
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-și ascundă atît de bine intențiile încît înșiși Orsini se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dîndu-i bani, echipamente și cai; cu naivitatea lor prostească, ei i-au căzut ușor în mînă la Sinigaglia. În momentul cînd conducătorii celor două facțiuni au fost nimiciți, iar partizanii lor i-au devenit prieteni, ducele reușise să dea o temelie trainică puterii lui, întrucît stăpînea întreaga
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă Însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, Începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la Îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupînd firul discuțiilor, Întrebă, părînd a Întreba Într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea era adresată doamnei Pavel și motivată de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricît de rar venea se retrăgea Însă totdeauna În acele ore săptămînale de sindrofii ale soției ca să nu le tulbure naivitatea și voia bună iscoditoarelor doamne, care văzîndu-l Îmbrăcat În costumul cu care fusese Îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi Încăput vreo Îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputîndu-se naște nici o confuzie de timp, oricît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Maitreyi venise să mă întrebe, fricoasă, la ușa odăiei mele: "Vă rog să-mi spuneți când se întoarce tata"... N-o înțelegeam; mi se părea că e un copil, o primitivă. Mă atrăgeau vorbele ei, mă încîntau gândirea ei incoherentă. naivitățile ei, și multă vreme, mai târziu, mi-a plăcut să mă consider om întreg alături de această barbară. ― Sora mea nu vorbește bine englezește, îmi spuse venind cu Chabù de mână, dar înțelege totul. Vă roagă să-i spuneți o poveste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al tinereții mele. (Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam, nici nu scriam scrisori. O dată sau de două ori pe lună, paznicul bungalow-ului se ducea la Naini-Tal pentru anumite provizii, pe care nu le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se costumeze, nici să poarte mască, pentru că ea nu e artistă de operă, ea nu poate să facă decât ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-a răspuns tărăgănând vorbele: Cine a mai născocit și „datoria” asta? Uite și tu, vere, ce pierdem noi în numele „datoriei”... Poți pleca, scumpă hangiță, dar nu uita de setea noastră... Să vă mai aduc vin? - a întrebat hangița cu naivitate. Nuuu! Să mai treci din când în când pe aici, ca să te mai privim pentru a ne ostoi setea de frumos. Cu un zâmbet ce ar fi topit și ghețurile polare, hangița s-a depărtat cu mers alintat. Rămași singuri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Uite acum de-o pildă. Tocmai mi-am adus aminte de o întâmplare a unui nepot de-al meu. O întâmplare de care ar fi râs și curcile - a răspuns Pâcu provocării. Da’ curcile râd, moș Pâcule? a întrebat cu naivitate prefăcută Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acolo, întru a‐i deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care merită să se îndrepte în loc să bată pasul pe loc istovit și nepăsător. Lupta poetului este de a păstra pe om în stare de copilărie și naivitate, de deschidere și avânt, gata de eroism, iar eroismul este puterea ce vine din vechimi pe care trebuie mereu să o contemporaneizeze sau, mai bine spus, contemporaneitatea să fie trasă față‐ n față cu originile. Apoi trebuie să‐i țină
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu să-mi beau cafeaua în grădina mea, cu gîndul la Café de Flore, asta se poate. Casa e singura mea certitudine și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în diferite ocazii, cu tupeu, că Ina era pentru ea singura și cea mai trainică prietenie. Viclenia ei era așa de bine acoperită cu vorbe, încât hainele acesteia păreau a fi țesute cu fir de adevăr și lumină. Ina, în naivitatea ei, era convinsă că Olga se împăcase cu situația creată și că nimic nu le ar putea tulbura bunele relații restabilite între timp. Este un lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decurs într-o armonie care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar când îi povesti lui Alex cele întâmplate, acesta o avertiză: - Fii atentă! Olga e atât de ascunsă încât tu, care ești un munte de naivitate, nu vei putea sesiza niciodată în vorbele și în comportamentul ei nici cea mai neînsemnată fisură. Eu atât îți spun: fii foarte prudentă! Tot ce spui, ce faci, ce credit îi acorzi, în genere, să te afli mereu sub acoperișul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
primul rând, nu joc pe banii mei și în al doilea rând, pentru nimic în lume n-am să ajung până acolo să-mi pierd soția la cărți. - Victore, Victore, nu te juca cu focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tare bună! - Nu știu de nici o Vira, chiar m-ai făcut curioasă... - Tu, Ina, ești bună de pus la icoană și când cineva are vreo rană pe suflet poate să apeleze la tine, sigur se va tămădui! Ești de o naivitate dezarmantă! - Și de ce anume m-ar interesa persoana de care mi-ai vorbit!? Nu o cunosc, nu mă cunoaște! - Lucrurile nu stau chiar așa! Trăim între oameni și știi ce se spune: lumea este cum e ea și ca dânsa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
casei alor mei din Avon, dar cu foarte puțin. Și, spre deosebire de majoritatea spațiilor goale care par mai mari odată mobilate, odaia mea parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă de dormitor: un pat de mărime medie, o comodă, poate chiar o noptieră sau două. Lily și cu mine luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu las o impresie proastă, să nu-l fac pe prozator să n-aibă Încredere În mine și să nu-mi răspundă; scriu pe fiecare foaie a carnețelului câte o Întrebare și las loc (cine știe, Îmi spun eu cu naivitate, poate va voi să-mi rețină Întrebările și trebuie să aibă spațiu de scris). Compun 30 de Întrebări: Întreb ce-mi trece prin cap („Să fie cât mai lung“, mi-a spus Ana Barbu de la revistă); de exemplu, citez episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca din Întâmplare, alunecam și cădeam peste ea și acea atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se rezema În partea cealaltă, de Irimescu, și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sărac, ars toată noaptea de pofte pe care nu știu cum să le amân și evoc Întâmplarea aceea mi se pare semnificativ. Nu mă mulțumesc cu ceea ce găsesc În cărți; ele, cărțile, falsifică ființa adevărată. Eu, cel adevărat, eram acolo În acea naivitate, În acea neștiință, În acea neputință. Ce să fac acum, când știu cum să mă comport cu o femeie, când pot să fiu cinic, rău, brutal? Simt că mă Îndepărtez de ce am mai bun În mine, că mă risipesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a pândit special această zi, mă Întreb de ce lipseau, dacă ea n-ar fi pus la cale ceva, dacă n-ar fi avut În gând un anumit lucru, desigur că n-ar fi lipsit; observ că am fost de o naivitate crasă: dincolo de gestul de a o lua de mână, n-am putut să Îndrăznesc mai mult; m-a toropit o căldură fizică imensă, probabil că ea aștepta să o sărut, cel puțin; poate era decisă la orice violență din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unul În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în care Europa devenea ceea ce s-a înțeles prin ea în epoca modernă, un om deci de acțiune în amplitudini și direcții variate, obișnuit să nu ignore siguranța sa și a țării. Să reținem și observația lui Virgil Cândea că „naivitatea de a crede că un om politic de luciditatea și experiența lui Petru cel Mare ar fi angajat într-un conflict uriaș Imperiul, pe care tocmai îl consolida ca mare putere europeană, de dragul unor sentimente de filantropie creștină”, nu poate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care tocmai îl consolida ca mare putere europeană, de dragul unor sentimente de filantropie creștină”, nu poate fi însă atribuită nici lui Brâncoveanu, nici unchiului său stolnicul Cantacuzino. Este adevărat că nici unul din cei amintiți mai sus nu „suferea” de naivitate, dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]