2,809 matches
-
ei, organizând solid valorificarea bogățiilor acestei țări și ră mâ nând de veci cu o influență precumpănitoare aici, vor face fericirea României. Bineînțeles, primea și vedea pe mulți din ger manii de seamă, dintre care unul, maiorul Prajma, șeful aprovizio nării, ami cul tatălui său, principele Hangiarli, locuia la dânsa. Lucrul i se pă rea natural și voia, în prietenia ei, să ne vină în ajutor: ne-a pro pus de mai multe ori carne, pește, untură, dar am refuzat, primind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lase o clipă singur cu ser vi toarea de la etaj, care, de cum o văzui, mi-a răvășit tot sângele din mine. Nu era frumoasă fata și nici nu am avut vreodată vreun gust deosebit pentru amorurile ancilare sau cu funcțio narele din subordinea mea. Măriuca plecă Încet pe ușă afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot, acel odor di femina de care vorbește muieraticul Stendhal. — Bonjour, madame! — Au revoir, monsieur, à votre service à bientôt! ...N-am s-o uit niciodată pe prostituata de pe Leipziger strasse din Berlin, unde, pe vremea aceea, vorba
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu cortul și cu ce-și aduseseră În rucsacuri. Ne-am simțit rușinați În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte diferite Între ele, Înconjurate, toate, de păduri străvechi, al căror miros de sălbăticie ne dezmierda nările. Dar, În mod curios, priveliștea unui lac Înconjurat de păduri, o casă solitară pe malul său, cu o grădină bine Îngrijită, ajunge să te irite destul de repede. CÎnd privești peisajul doar de la acest nivel superficial, nu apuci să-i remarci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se ieftinea pe măsură ce Înaintam spre nord - și am continuat coborîm. Alberto nu-și ascundea deloc epuizarea și, cu toate că eram și eu la fel de obosit, Încercam să n-o arăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
contrastul dintre culorile variate ale caselor, pe fundalul de un albastrul plumburiu al golfului. Ca și cînd am fi disecat totul cu răbdare, cercetam scările murdare și firidele Întunecate, conversînd cu mulțimea de cerșetori; sondam adîncimile orașului, atrași de miasme. Nările noastre dilatate inhalau mirosul sărăciei cu o intensitate sadică. Am dat o tură și printre vasele acostate la țărm, ca să vedem dacă pleca vreuna spre Insula Paștelui, dar veștile erau descurajante: nici un vas nu mai mergea Într-acolo În următoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a Înfipt În pămînt fără nici o Împotrivire, primii incași au știut că acest este locul ales de către Viracocha pentru a fi casa permanentă a aleșilor săi, care au renunțat la viața nomadă pentru a deveni conchistadorii pămîntului promis. Cu nările adulmecînd zelos orizonturi noi, au privit cum nou lor regat creștea pe zi ce trece, uitîndu-se Întotdeauna dincolo de neînsemnata barieră reprezentată de munții care-i Înconjurau. Nomazii convertiți s-au concentrat pe expansiunea Tahuantinsuyo-ului, fortificîndu-și centrul teritoriului cucerit - buricul Pămîntului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-mi va cădea În mîini. Și văd, ca și cînd o epuizare imensă ar copleși această exaltare proaspătă, mă văd pe mine Însumi, jertfit În revoluția cea adevărată, marea Încercare a voinței individuale, proclamînd un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sertar. În 1979 se retrage la Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală și cinematografică a școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopisețul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme și camee, Comoara, 1963; Casa cetate, 1964; Tradiții mara mureșene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primă vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai puternic îți făceai simțită prezența. Ca toți cei din casă, învățasem și eu nu s-aștept ca lucrurile să-mi fie spuse în cuvinte, ci să interpretez la celălalt orice tresărire cât de mică a ridurilor feței, a carotidei, nărilor sau colțului gurii, a bărbiei sau degetelor. Trăind printre taciturni, ochii noștri erau deprinși să discearnă ce simțăminte poartă fiecare cu sine prin casă. Mai mult ciuleam ochii decât urechile. Consecința fiind o agreabilă încetineală, o greutate prea mare și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se la impertinent aplicându-i o palmă atât de puternică încât l-a zvârlit cât colo pe dușumea în timp ce nările lui se transformaseră instantaneu în două izvoare de culoare roșie. Fire-ai al dracului să fii!! Nu poți să stai naibii la locul tău, bestie ticăloasă?! Ai? Marș la locul tău! Mircea s-a ridicat buimac. Abia-abia se ținea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și ideile expuse la tablă. M-am uitat cu coada ochiului la el; privirea lui era ațintită spre domnul profesor. Mirosul tulburător al produsului de patiserie țărănească era prezent, continuând să plutească lângă mine, în apropierea mea, împrejurul meu. Așa că nările au inspirat adânc și cu nesaț aromele degajate de aburii acestui produs gastronomic a cărui taină încercam s-o pătrund. Și... EVRIKA! În sfârșit, descoperisem locul de unde se degajau efluviile aromatice care aduseseră într-o stare de excitație delirantă toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe oră, ceea ce face ca temperatura reală resimțită la nivelul corpului să fie în jur de minus 40 grade Celsius. Odată ieșit în aer liber, nu se poate respira, mecanica intimă a nasului nu mai funcționează, îngheață pur și simplu. Nările se lipesc. Nasul cedează primul în bătălia cu frigul de unde și expresia rusească ai nasul verde, cu care îți avertizezi vecinul sau prietenul că este în pericol de a degera. Ochii plâng, iar lacrimile îngheață instantaneu; pleoapele se acoperă cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
floare sau cum e la pipăit speranța. Dimineața, țigara avea gustul cafelei negre, fără de care nu mă puteam regăsi, nu-mi puteam reconstitui identitatea cotidiană. Deci, avea gust de erzaț în vremea războiului, gust de cafea aromată, care-ți extazia nările, în vremurile bune, iar astăzi ar avea gust de cafea fără cofeină și îndulcită cu zahăr sintetic. Falsă, simulată, amăgitoare, ca toată realitatea noastră. De fapt, țigara nu mai are astăzi nici un gust pentru mine, fiindcă nu mai fumez. Țigara
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de lacrimi, curățând încă și mai mulți cartofi, spălând vase într-o apă gata jegoasă, debarasând, spălând pe jos și nemâncând nimic toată ziua de greață și de efort, pentru a rămâne apoi săptămâni întregi cu mirosul de cantină în nări și în toți porii, suficient pentru a nu reuși să mai duci lingura la gură în tot acel timp, că la orele de atelier doar băieții învățau cu adevărat să sudeze sau să șlefuiască vreo piesă utilă, în vreme ce noi eram
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu conta dacă era ploaie, viscol sau ger. Noi ne făceam datoria. Ba mai mult, cînd era vreme urîtă ne ridicam gulerul - și atunci eram încă și mai duri. și apoi, ce gust avea țigara pe ger ! ți se lipeau nările, te dureau gingiile și dinții, dar țigara atunci era cu totul specială, nemaipunînd la socoteală efectele speciale (și ele) - fumul care, combinat cu aburul din gură, devenea abundent sau zăpada care scîrțîia sub tălpi - toate sporeau farmecul scenei respective. Desigur
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
burtă, iar ei nu mai stăteau la discuție și o porneau, călăuziți de-un ideal, pe jos, către Bellu. Pînă la Bellu, cîntau, pe străzile mai lăturalnice, cîntecele „lui Nichita“, cădeau și spărgeau sticlele pe care le aveau în buzu narele paltoanelor (și sugeau apoi stofa, în încercarea de a salva ce se mai putea salva), se pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum trebuie puse mîinile, așa că, în timp ce reciteam pasajul respectiv, făceam mici apli ca țiuni practice, exersînd cu capul unei ființe ima ginare. Numai că toate acestea - cu mîna pe bărbie și cealaltă la ceafă - reprezentau doar etapa pre li mi nară. De aceea, „eleganta sărutare“, neexplicată de loc, a continuat să rămînă pentru mine una din tainele acestei lumi. Presiunea care se exercita asupra mea era una considerabilă (e vorba doar de presiunea socială, de cea hormonală nu mai vorbesc !) : nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au sperat că vor avea parte de o judecată așa cum își doriseră. Inevitabilul se produsese. Soții Ceaușescu, foști conducători ai țării în perioada comunistă, fuseseră învinși și secerați de gloanțe lângă zid. Cineva se apropiase de ei, puse mâna pe nările lor și constatase că mai aveau puțin suflu după care și acesta se stinse. În general, oamenii atât timp cât trăiesc nu renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
social și cu cel individual, transformânduse într-un timp al creației. Antipa se cufunda în altă lume, univers paralel, ficțional. Realitatea însăși există dacă este reflectată, recreata prin proiecție imaginara : ,,(...) că lumea asta să existe cu adevărat este nevoie de nările lui Antipa.”. Personajul însuși pare a fi o creație a sa. Nu poate simți povară materialității, deoarece transfera totul în ficțiune sau în poveste: ,, Am uitat, spune Felicia încet, era să uit frunză de dafin. Față din dafin, spune Antipa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Îmi vinzi tocmai mie povești literare?! Un exemplu e chestia cu Popescu... Asta ți-o poți închipui și singur. Un bărbat, care de-a lungul unei zile muncește ca Popescu, seara nu mai are chef chiar dacă bruneta aruncă foc pe nări. Atunci, dacă tot am vorbit de sectorul alimentar, să rămînem acolo. Un alt exemplu. Seara, după cîteva pahare de coniac, în atmosfera creată de o muzică bună și mai ales de vorbele meșteșugite, pe care le port întotdeauna în ranița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana, iar astăzi am înțeles că, fără ea, poate c-aș fi ajuns un al doilea Nelu Arbore. N-am să aflu niciodată cine a fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]