8,065 matches
-
pe frunze de castani/ scriu poezii/ pe-un colț de lună nouă/ scriu poezii/ fără să pretind bani”(lacrimi de rouă). Cine nu a scris niciodată poezie, cine nu și-a găsit refugiul, ori nu și-a stins bucuriile și neliniștile în ea, nu va înțelege niciodată cum poți să fii bolnav de poezie ori sa te ascunzi de moarte căutând metafore“m-ascund de moarte în păduri cărunte/ m-ascund de moarte și tu nu mă crezi” („ m-ascund de
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
-i este teamă de ceasul final are însă alte temeri: “nu mă tem că moartea-i prea aproape/ dar mi-e frică uneori de mine/”( paradox). Poezia lui Ioan Vasiu este desfătare, bucurie transmițătoare a acelei stări de bine, iar neliniștile ce apar uneori sunt estompate de darurile oferite de muză. El își exprimă în versuri bucuria de a trăi împărțind cu noi cititorii pacea pe care i-o dă o viață împlinită. Aceste mini poeme ar putea fi transformate de
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
și a te bucura? Cauți fericirea și de cele mai multe ori nu găsești decât mizerie și moarte, cum bine spunea Blaise Pascal. Recunoaște că atunci când îți spune o prietenă că este fericită, simți că îți produce o stare de invidie sau neliniște. Lacrimile ei de fericire pot fi pentru tine tot atâtea lacrimi de nefericire. Eu îi spun celui nefericit să fie liniștit, deoarece fericirea nu există. Disprețuind fericirea altora, dai dovadă mai degrabă de prostie decât de răutate, iar prostia dăunează
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
și a te bucura? Cauți fericirea și de cele mai multe ori nu găsești decât mizerie și moarte, cum bine spunea Blaise Pascal. Recunoaște că atunci când îți spune o prietenă că este fericită, simți că îți produce o stare de invidie sau neliniște. Lacrimile ei de fericire pot fi pentru tine tot atâtea lacrimi de nefericire. Eu îi spun celui nefericit să fie liniștit, deoarece fericirea nu există. Disprețuind fericirea altora, dai dovadă mai degrabă de prostie decât de răutate, iar prostia dăunează
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
atare deschidere a ființei, noi nu am putea de fapt să fim oameni”. Dacă teama este emoția specifică presimțirii primejdiei sau percepția ei, frica este o emoție motivată, cu un mare impact psihologic. Este o senzație de gol și de neliniște care nu ne permite să trăim clipa prezentă ca pe o normalitate; necesită sau chiar declanșează o reacție de apărare în prezența pericolului care atentează la integritatea, demnitatea noastră. Prin urmare, este firesc să ne fie teamă sau frică când
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
firesc să ne fie teamă sau frică când simțim o primejdie, pentru că altfel n-am reuși să supraviețuim. Aristotel, filosof al Greciei Antice, avea dreptate când spunea că teama este anticiparea unei suferințe. Cred că teama fiind o stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care ne amenință, este un sentiment ce apare într-un moment al vieții, are o cauză pe care sufletul nostru o percepe mai mult prin simțuri și mai puțin prin logică și gândire
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
ce apare într-un moment al vieții, are o cauză pe care sufletul nostru o percepe mai mult prin simțuri și mai puțin prin logică și gândire, adică nu este pusă în ecuație, pe când frica este o continuă stare de neliniște, tulburare, un simțământ mai puternic, mai extins, mai adânc, perceput și rațional, motivat puternic și clar, care necesită redresarea simțurilor prin luarea de măsuri întru apărarea ființei. Curajul de care dăm dovadă uneori nu este de ajuns pentru a înlătura
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
constituie într-o materie dialectică, cu vocația de a însufleți realitatea, de a-i conferi noi sensuri și sugestii, în fond, e vorba de o substanță specială pe ecranul platonician al lumii, în timp ce sinele devine un personaj fabulos în măreția neliniștii metafizice. Poezia poetului albanez, atât de minuțios elaborată, cu străfulgerări de diamant în lumina pură a zorilor sufletului, fecundează trecutul și istoria printr-un prezent melancolizant, într-o iluzorie contopire cu dragostea și ființa iubită, cea care transformă clipa în
ION DEACONESCU DESPRE JETON KELMENDI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380635_a_381964]
-
sufletului meu fără de hotar,/ ascultă, poate ai să mă-nțelegi...” Ar vrea poetul să părăsească această lume fără a fi înțeles pe deplin? Nicidecum! Lirismul acestor versuri și încărcătura emoțională ating cele mai înalte cote, sufletul fiind asediat de marile neliniști existențiale. „Să respirăm adânc în fața artei! Măcar zece minute pe zi.” (Marin Sorescu). *Civilizația a reușit în cele din urmă să transforme „omul modern” într-un sclav al informațiilor, îndepărtându-l de sine, de esența sa divină. În acest veac
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de metaforă până la punctul „0” al respirației. Tensiunea emoțională a fiecărui vers crește ca o flacără în mijlocul unui ocean de gânduri învolburate. Expulzat de pe pajiștile însorite ale cuvântului, de multe ori, se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul” neliniștilor - să-i sfârtece preaplinul inimii, „când întunericul m-apasă,/ când Disperarea/ mă devoră,/încă mai cred în /miracole, / încă mai cred /în Destin,/ în aripa zborului frânt,/ în cioburile visului sfărâmat,/ întregindu-te din lacrimile-nghețate /ale sufletului...” să-l
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
este cel care dă glas ( cu riscul de a se pierde pe sine) furtunilor ce te bântuie, pustiului ce te cutreieră în nopțile lungi de așteptare, de spaime și întrebări și un dor nestins de pereche. „ne pierdem în Tăceri,/ neliniști,/ la margine de Lume,/bieți fluturi așezați / pe frunze de Tăcere,/Apusul Vieții /începe să ne doară,...” hai, iubito, /să ne scuturăm aripile /încărcate cu vise,/să emigrăm nestingheriți/unul în altul, /într-o luptă /necunoscută,/vom învinge umbrele zorilor
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
înnobilându-le, totodată, incitând cititorul, invitându-l la reverie și reflecție. Dând frâu liber imaginației și fanteziei - poezia lui George CĂLIN capătă sugestivitate, virtuți curative, frapând prin disponibilitățile asociative, pline de vitalitate: când tandre și melodioase, când „surpate”de seismele neliniștilor interioare. Ideea poetică capătă contur, se desprinde de umbrele lungi ale serii, devenind emanație luminoasă care reușește să-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Poetul vânează cuvintele ce zac în adormire în „călimara cu diamant”, acestea curg cu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
divinitatea unde în maniera argheziana se resimte dorința arzătoare a identificării prezenței divine în gesturi mai convingătoare precum “Un strop de veșnicie” (pag. 49), oferită aici pe pământ, de vreme ce nu se știe cine va rămâne viu după judecată de apoi. Neliniștea neantului stârnește fiorii spaimei de veșnicie conturată incert prin vagul adverb: undeva, nu știu unde, care apare că un leitmotiv. „Ne temem, Doamne, de necunoscut, căci nici nu știm cine o sa învie de aceea cred că trebuia să dai și pe pamant
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
aștepta să-l afle aici. Zâmbi fericită. - Bravo vouă, stați ca huhurezii pe întuneric! Ce-i cu liniștea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde-i Ionuț, la ora asta el încă zburdă prin casă! Neliniștea puse stăpânire pe ea, Gabi îi simți panica și cu voce domoală încercă s-o liniștească. Citește mai mult Laura urcă scările în goană, abia aștepta să-și strângă puiuțul în brațe, era fericită, știa, că de acum încolo, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
aștepta să-l afle aici. Zâmbi fericită.- Bravo vouă, stați ca huhurezii pe întuneric! Ce-i cu liniștea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde-i Ionuț, la ora asta el încă zburdă prin casă! Neliniștea puse stăpânire pe ea, Gabi îi simți panica și cu voce domoală încercă s-o liniștească.... IX. D E S T I N E - EP.31 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016. Între timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
La poarta adevărului crescuse iarba, până dincolo de noi... Citește mai mult Ai grijă, și dragostea, da, poateucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis,ca din întâmplare,și fără prea multă ostenealăa înflorit într-o singură zbaterede pleoapă.Eu adunam neliniștea din ticăitulsecundeiși o purtam în privire, tot mai sus,sprecrestele înalte ale zilei.Îmi deschideam inima - petală cu petală-și mă întrebam, de mă iubește,nu mă iubește...și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mai, 2016, vede lumina tiparului volumul de poezii ”Călător prin anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mai, 2016, vede lumina tiparului volumul de poezii ”Călător prin anotimpuri”, autor Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
implacabilității scurgerii timpului,”eu am fulgerul meu, povestea,/ destrămarea mea”... autoarea transformă introspecțiile - inerente umilei noastre ființe - în neașteptate capete de acuzare. Revolta ei, sinuoasă de altfel, se ridică ca o necesitate a debarasării de tot ceea ce o frământă. Căutările, neliniștea (ca ... Citește mai mult NOTE DE LECTORblânda rostuire a noilor limanuri...Lirismul, ca manifestare reală a unei susceptibilități extroverte, este, prin definiție, exaltarea de a simți sau de a exprima sentimentele. Scria Ibrăileanu: "Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
implacabilității scurgerii timpului,”eu am fulgerul meu, povestea,/ destrămarea mea”... autoarea transformă introspecțiile - inerente umilei noastre ființe - în neașteptate capete de acuzare. Revolta ei, sinuoasă de altfel, se ridică ca o necesitate a debarasării de tot ceea ce o frământă. Căutările, neliniștea (ca ... XXII. SOARELE A ZÂMBIT POEZIEI...( 21 MARTIE / ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI), de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016. Astăzi, 21 martie 2016, am îmbrăcat poezia în straie de sărbătoare și am scos-o la
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
adesea depășiri ale propriilor limite. Scrierile despre Canada și adaptarea în această țară au un univers variat de întâmplări, gânduri, sentimente, simboluri, taine ascunse în strigătul mut al unei conștiințe care duce o luptă inegală cu destinul, mereu răvășit de neliniștile existențiale, dar care, în final, capătă valențe luminoase, dincolo de nimicurile cotidiene sau de cârpelile vieții. Existența între două lumi pare un joc al atitudinilor ce se contrazic, alteori se contrapun, cu amnezii și reverii. Și în acest joc în care
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
din 10 noiembrie 2015. O umbră fără chip de nori înlăcrimată În arăbescul toamnei agale se deșiră, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră. Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusă de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-se de ... Citește mai mult O umbră fără chip de nori înlăcrimatăîn arăbescul toamnei agale se deșiră,Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,Apusă de nerost ar vrea să se repete,Cu toată disperarea de a mă ține
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de-arabescuri în foșnet de gând Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpăstii de iută, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, ... Citește mai mult Ne-mbracă în dor cămașa de frunzeîn toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze,Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]