3,831 matches
-
zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire tehnicienilor de la PS care făceau prelevări pe stîncile care astupau grota și În zona de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian. Îmi pare rău, Marie... Sincer. Schiță la rîndul ei un zîmbet chinuit. - Cum ai dat de mine? - Tatăl tău mi-a spus unde veneai cînd erai necăjită... - A făcut bine... * * * Yvonne, pitulată Într-un ungher al scării, stătea complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se afunda inexorabil În nisiparnița aia cu dimensiuni omenești pe care nimeni nu se va gîndi s-o Întoarcă cu susul În jos. Lucas rămase nemișcat și aruncă o privire spre corpul lungit la cîțiva metri de el, pe care marea Începuse să-l acopere. Îl văzu dislocîndu-se sub asaltul valurilor, apoi pricepu că se lăsase păcălit de o grămadă de zdrențe și de alge puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vapor. S-a izolat la mătușa ta, la Brest... Trebuie spus că taică-tu era În campanie de pescuit, iar ea era Însărcinată cu tine, era o sarcină dificilă... Privirea ei rece n-o slăbea pe Marie. TÎnăra femeie rămăsese nemișcată În timp ce Yvonne povestea, de parcă ar fi fost fascinată. Ghici după expresia de pe chipul Yvonnei că avea să-i mai dea o lovitură. - Nenăscută Încă, Îi dădeai deja de furcă... Totuși, frații tăi au așteptat, dar cînd au avut cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În afară de sine Însuși, ca atunci cînd cineva se dă cu capul de pereți. - CÎtă forță trebuie să ai ca să supraviețuiești acestei mizerii vreme de treizeci și cinci de ani... Glasul Mariei se frînse exact În clipa În care haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum mi-e totuna... Iadul nu mă sperie, am trăit aici lucruri mult mai rele... Își pusese atunci mîna peste a ei, iar ea Închisese ochii, lăsîndu-l definitiv singur. În sala mare a infirmeriei, pe care o supravegheau doi paznici nemișcați, Arthus nu mai auzise decît șuierul continuu al aparatului de monitorizare. Lucas și Marie, aflînd de moartea lui Yvonne, avură măsura cinismului teribilului bătrîn. Le dădu prin minte bănuiala că poate avea și un amestec În moartea ei, dar raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă. Registrele ieșirilor fuseseră falsificate, iar documentele nu mai fuseseră niciodată puse la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura și de nasul ei. Marie deschise pe dată ochi Îngroziți și Începu să se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas Îi făcu semn cu mîna liberă să nu scoată nici un zgomot. Îi eliberă gura și scoase Încet ceva din buzunar, un mic obiect pe care i-l puse sub ochi. Ea se Încruntă fără să priceapă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prea Îndepărtat pentru ca, În mod obiectiv, să poată recunoaște pe acela sau aceea care stătea cu fața spre mare, pe marginea falezei de deasupra golfului Jefuitorilor. Instinctul se dovedi mai puternic, porni alergînd din toate puterile spre umbra cenușie și nemișcată. SÎngele Îi pulsa În tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu-se, căci nu-l scăpa din ochi, Îl văzu trecînd printre menhiri, apoi Îndărătul dolmenului... Nu mai reapăru. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mea! Pierric m-a ridicat de pe plajă, a fugit luîndu-mă cu el, ținîndu-mă strîns la pieptul lui. Alături de el am fost de față la uciderea acelei femei, a mamei mele, omorîtă de Arthus! Chipul lui Ryan se făcuse livid, rămăsese nemișcat, doar respirația Îi trăda emoția. Cu suspine În glas, cu mîinile Jeannei Într-ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă nu izbutea s-o integreze, se simțea prea confuză, trebuia să determine singură ce avea de făcut și să decidă fără nici un fel de influențe ce atitudine se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate simțurile În alertă: o casetă audio era pusă la vedere pe locul de la volan. Făcu ochii roată În jur, dar nu văzu nimic anormal. Marie șovăi, apoi duse mașina Într-un loc liniștit, puse caseta În aparat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum putea integra acest delicios parametru În viața lui de polițist itinerant. * * * În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului și se instală o vreme de vară care Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totuși seama că situația fratelui său vitreg era chiar mai rea decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle o privire atentă și apatică. Annabelle nu renunța; pentru ea, chipul lui Michel părea un comentariu despre o altă lume. Cam În aceeași epocă, citi Sonata Kreutzer și un moment crezu că această carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era desenat un soare. David dansa lipit de ea, Învârtind-o uneori Într-o figură de rock. De peste un ceas, dansau fără să simtă oboseala, pe un ritm de tamburină când rapid, când lent. Sprijinit de un arbore, Bruno stătea nemișcat, cu inima strânsă, vigilent, la pândă. Michel ba apărea la marginea cercului luminos, ba dispărea În noapte. Deodată fu chiar acolo, la cel mult cinci metri. Bruno o văzu pe Annabelle plecând de lângă dansatori și oprindu-se În fața lui Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul cu vârful limbii. Ea juisă domol, cu tresăriri prelungi. El rămase nemișcat, cu obrazul lipit de vulva umedă, și Își Întinse mâinile către ea; degetele li se Împletiră. — Îți mulțumesc, zise ea. Apoi se ridică, Își puse cămașa și umplu iarăși paharele. — Era grozav, În jacuzzi, adineaori..., spuse Bruno. Nici unul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Contrar obiceiului său, Bruno o luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mă vadă de câteva ori, părea din ce În ce mai binevoitor și mai obosit. Mă Îndopau cu atâtea neuroleptice, că nu mai aveam nici o dorință sexuală; Însă din când În când infirmierele mă luau În brațe. Mă ghemuiam la pieptul lor, rămâneam nemișcat un minut sau două, după care mă culcam din nou. Lucrul ăsta Îmi făcea atât de bine, Încât medicul-șef le rugase să accepte, dacă nu le deranja prea mult. Bănuia că Azoulay nu-i spusese totul; avea Însă multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Însoți până la gară. Se Însera, era aproape ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina lui, semăna cu o sperietoare. Acum suntem amândoi În același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji. Ne mai vedem, spuse el. Ea răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la ușă, formă codul; era la câțiva metri de mașină, dar nu-l vedea. Bruno puse mâna pe portieră, se Îndreptă pe scaun. Ușa se Închise În urma băiatului; Bruno rămase nemișcat câteva secunde, apoi se lăsă să cadă greoi În scaun. Ce să-i spună fiului său, ce mesaj avea să-i transmită? Nimic. Nu avea nimic. Știa că viața lui era sfârșită, dar nu Înțelegea sfârșitul. Totul rămânea sumbru, dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primelor diviziuni celulare. Era ca o cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși!... Atmosfera cabinetului era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră În camera ei. Ea respira imperceptibil - cearșaful care o acoperea rămânea aproape nemișcat -, suficient totuși, spunea doctorul, ca să permită oxigenarea țesuturilor; dacă respirația va deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
val de greață. Mă simt de parcă mi-ar fi tras cineva una drept în plexul solar. Memo-ul. Third Union Bank. Cincizeci de milioane de lire. Momentul în care l-am întrebat pe Guy dacă mai am serviciu... Tăcerea lui. Rămân nemișcată o clipă, lăsând toate acestea să mi se așeze în minte. S-a zis cu cariera mea. N-am nici o șansă să devin partener. Probabil că nu mai am nici slujbă. Din câte știu eu, totul s-a terminat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]