2,596 matches
-
gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre omul cel mai nemilos din neamul omenesc”. Origene nu cunoștea perfect limba ebraică, ceea ce a dus la neajunsuri în elabo- rarea Hexaplei. După Origene, reluînd ideile lui Filon, sarcina alegoriei este de a explica și a interpreta tainele divine din textele ebraice. Ori această
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
armata lui Napoleon. Din nefericire pentru Poncelet, el a intrat în armată în 1812, tocmai când Napoleon pornea la drum spre Moscova. Pe când se retrăgea din zona Moscovei, armata lui Napoleon a fost zdrobită aproape în întregime de o iarnă nemiloasă și de o armată rusească la fel de nemiloasă. În bătălia de la Krasnoe, Poncelet a fost lăsat pe câmpul de bătălie, fiind crezut mort. Deoarece era încă în viață, a fost capturat de ruși și aruncat într-o închisoare rusească, unde, neavând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
el a intrat în armată în 1812, tocmai când Napoleon pornea la drum spre Moscova. Pe când se retrăgea din zona Moscovei, armata lui Napoleon a fost zdrobită aproape în întregime de o iarnă nemiloasă și de o armată rusească la fel de nemiloasă. În bătălia de la Krasnoe, Poncelet a fost lăsat pe câmpul de bătălie, fiind crezut mort. Deoarece era încă în viață, a fost capturat de ruși și aruncat într-o închisoare rusească, unde, neavând ce face, a fondat o nouă disciplină
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
c) din punct de vede mental, infractorul este conștient de indezirabilitatea faptelor sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de zece mii de dolari bucata, într-o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral-religioasă, fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom: o disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proletarilor, a exploataților și a dezmoșteniților (Hervé, 1910, p. 116). Clasa privilegiată are toate motivele din lume pentru a fi patrioți, ținând cont de faptul că pentru membrii ei Patria este o mamă grijulie. Pentru noi, ea este o mamă-vitregă nemiloasă, o scorpie pe care o detestăm" (1905, f.p.). Pentru "ei", patriotismul este un sentiment nu doar natural, ci și profitabil; "ar fi moștri de ingratitudine dacă nu ar iubi-o" (1910, p. 42). Pentru proletari, în schimb, patriotismul este un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana, ale cărei nimfe reprezintă, de fapt, nume ilustre feminine ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine fericită, după ce a fost nemilos încercată de soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat într-o căutare, trecând prin aventuri, fiind marcată de evenimente nefericite, învingându-i pe cei care îi doreau răul (cum ar fi un ucigaș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vederea înclinațiile sale sexuale și scandalurile de pedofilie și homosexualism în care acesta a fost implicat. Îi este oferită cetățenia franceză. În 1662 se căsătorește cu Madeleine, fiica compozitorului Michel Lambert. Lully era temut de mulți, tiran cu subordonații și nemilos cu cei care îndrăzneau să-i fie rivali. Profesorul și istoricul David Sturdy îl apreciază pe Lully pentru talentul și versatilitatea sa. O opinie diferită ne este prezentată de către Donald Jay Grout, care afirmă că Lully este o combinație de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat‐o și la propriu și la figurat. 10 Poporul român nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
maniera personajului. Trebuie să amintim, pentru o mai bună fixare istorică, faptul că opera dramatică a lui Caragiale precede Schițele și Momentele. Înainte de 1890, opera sa teatrală este încheiată. La acea dată, Caragiale creează deja o operă rotunjită, de observare nemiloasă a burgheziei de la noi. Caracterul operei este negativ. Teatrul lui Caragiale implică o judecată defavorabilă a societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căpătat pușcașii marini, dar și trupele special de commando, s-a împământenit astăzi, când acești aventurieiri pe harta lumii desfac seifuri secrete în țările invadate, răstoarnă ordinea mondială, statornicită prin tratate internaționale. Ultimele acțiuni militare(!sic) de amploare, a acestor nemiloși mercenari, au însângerat mai multe țări arabe, stârnind mânia acestei lumi deosebite de a lor, dar și de a noastră. Lumea arabă este o lume cu multe cutume ce-și pierd originile în vreme, o lume guvernată de alte legi
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
o demonstrează însăși pasiunea sa pentru istorie. Căci istoria, "glasul mormântului spune Lamartine -, este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc". Atunci când alege să scrie despre destinul Germaniei, autorul prezintă o Germanie devorată ca tot ceea ce există de nemilosul Cronos. Alegere prin care autorul devine, el însuși, conștiința europeană actuală, conștiință cu semnificații cruciale pentru viitorul României. Ca istoric, autorul demonstrează și confirmă gândul lui Tacitus, că sarcina principală a istoriei este să nu treacă sub tăcere virtuțile. Nimic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
semnul întrebării" (V.N.). Centrul axiologic nu mai funcționează. Opt: "Conștiința de sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea la îndoială a trecutului și memoriei în principal cu ajutorul ironiei și parodiei. Continuitatea este anulată. Istoria nu mai are congruență. Pus sub umbrela parodiei totul este fluid
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent dacă de sușă locală sau meteci, se transformă natural, cum spuneam, în cel mai scurt timp, în mutanți, odată transplantați în acest mediu radioactiv. Devin hiene nemiloase, nesimțite și fără scrupule pentru care înșfăcatul de bani este sensul vieții, iar șpaga, dată pentru a lua, dată pentru a urca, dată pentru a trăi, metronomul implacabil care îi jalonează viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare valorică se produce sub impulsul noilor tematici biografice, În care documentul se transformă - cel puțin la unii dintre autori - În mod miraculos În operă de mare expresivitate estetică. Fusesem obișnuiți să măsurăm valoarea unui autor În funcție de adâncimea... estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mare expresivitate estetică. Fusesem obișnuiți să măsurăm valoarea unui autor În funcție de adâncimea... estetică a trăirilor sale metafizice. Iată că suntem obligați să luăm act de precizia cu care el descrie locuri, Întâmplări, personaje aruncate de destin În vâltoarea unei istorii nemiloase. Arta scrierii a fost surclasată de arta rememorării. Vedetele momentului sunt, din această perspectivă (Într-o sincronizare târzie cu voga din Occident a literaturii carcerale ori a scrierilor „samizdat” ale autorilor est-europeni), un Ion Ioanid, o Lena Constante, un I.D.
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
moarte (Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Franz Kafka) și jurnale ale fascinației morții (Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Cele dintâi conotează femininul, fiind jurnale ale unor naturi scriitoricești din specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au Întotdeauna o motivație irațională - sau, mai degrabă, motivația creează un scenariu al iraționalității care guvernează existența scriitorului. Presimțirea morții nu e doar o temă literară, ci tema Însăși a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]