5,657 matches
-
nici nu prea fuseseră aprinse), pentru că primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: frumos, asta-i publicitate gratuită în valoare de unde milion de dolari. Pe de altă parte, al doilea gând care mi-a venit a fost: Nenorocire, chestia asta pune în pericol tot proiectul. Niciodată nu voi mai reuși să obțin de la ei exact ce vreau, iar Lorne Guyland va cădea lat din prima clipă când va afla vestea. Dar tu știi despre ce e vorba, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
angajat. Toți banii pe care-i mai am se duc pe taxele proceselor. Mi s-a rezervat același tratament inferior ca pentru bulangii și vagabonzi și bețivani. Principala mea sursă de venituri e ogeacul meu. M-am mutat într-o nenorocire de subsol, nu departe de Ladbroke Grove și mi--am subînchiriat apartamentul unui șeic poligam cu o droaie de copii. A fost ușor: am lipit un anunț pe geamul unei tutungerii, alături de celelalte cartonașe pe care scria: LECȚII DE FRANCEZĂ GREACĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi trebuit să fie o fântână, dar acum era secată. Virgil Jones încerca eroic să-și ascundă emoția puternică în spatele unei măști profesorale. — Foarte bine, spuse el. Aș putea începe prin a-ți reaminti propriile tale aventuri... și chiar nenorociri. După spusele tale, ai avut cel puțin una sau două experiențe care în mod normal ar putea fi considerate supranaturale. Acceptarea nemuririi, de exemplu. Mulți oameni ar numi asta vrăjitorie. Așa deci. Trebuie să accepți că lumea în care trăiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost posedat? Seara aceea cu Grigorii Patașin a declanșat mult mai multe decât ura Irinei față de bătrânețe. A trimis-o direct în brațele tânărului, frumosului, prostului și tânărului de Aleksandr Cerkasov. în acest fel Patașin s-a făcut vinovat de nenorocirile copiilor ei. Irina se măritase cu opusul lui și doar el era de vină. Pe de altă parte, poate că în atitudinea ei de-acum față de Elfrida se strecuraseră urme din sentimentele ei față de Mașa. Cu o singură diferență: Elfrifa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Irina, confruntat cu o Elfrida schimbatăă probabil că și viața îi era în pericol. înălță din umeri. Nu putea găsi în el însuși puterea de a-și prețui viața foarte mult, nu acum, când capacitatea lui de a aduce nenorocirea asupra celor din jurul lui atinsese o nouă culme. Egoist, spusese Iocasta. Era eufemismul secolului. — O să am grijă de tine, spuse Elfrida. Promit. O să am mereu grijă de tine. Numai să ai și tu grijă de mine. — Elfrida... a rostit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm a citit-o în palma ta, esența care i-a făcut pe oamenii tăi să nu aibă încredere în tine, esența care stă la originea nenorocirilor tale de pe insula Kâf. Am scos din tine un înger al morții perfect adecvat scopurilor mele. Din tine și din sora ta. Deși structura ei este mai slab definită decât a ta. Grimus se îndreptă către o pereche de piedestaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se teribil. Nu se mișca, doar stătea acolo cu fața în jos, gemând: „O, Doamne, nici nu pot să mă uit. I-am auzit cum s-au sfâșiat și sunt de la Agnès B, vai, nu, de ce eu, de ce acum, ce nenorocire...“ Prietenii ei au trebuit să o adune de pe jos și să o ia cu ei. A fost ca o variantă proastă a emisiunii Absolutely Fabulous. Bietul Tim, aproape că nu am vorbit cu el toată seara. Nici măcar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să mănânce ceva plin ochi de calorii. Asta m-ar învăța minte să mai cumpăr haine atât de exigente, care să mă încapă numai când trăgeam aer în piept și îmi sugeam burta. Cum am ajuns acasă, am dat jos nenorocirea de costum, l-am azvârlit prin cameră și apoi am fost liberă să mă reped la înghețata Mars pe care o țineam în fundul congelatorului pentru o ocazie specială. Jumătate dintre stalactitele din congelator au ieșit odată cu ea, stricând astfel atrăgătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește, să stea în banca lui de traducător, câștigă încă bine, are copii care învață satisfăcător, ce-i mai trebuie o nenorocire în casă, când viața și așa e cum e, azi încă ești, dar mâine cine știe dacă te mai trezești. Troparu se ținea de protocronist, iar Mațungă, de, era de partea aialaltă. Nu m-a mâhnit refuzul Flexibilei. Eram bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta, în nenorocirea ta, ce-ai mai venit să le strici rosturile?“. L-am urcat cu greu pe treptele înguste, mai mult opintindu-l din spate, ca pe un balot imens. Din când în când, se agăța de bara înfiptă în zidul mucegăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân părea, cânta din muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea ochelari negri, de orb. Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț al salciei. Cânta melodii pe care mi se părea că le știu de demult, tânguitoare și totuși zglobii în felul neobișnuit al bărbatului aceluia de a le chema sub salcie. Îl ascultam, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
recapătă periodic. Câte vieți nenorocite aiurea, din tembelism contabilicesc, din încrâncenarea de a transforma un simplu carnet maroniu, cartea de muncă, în semn al puterii și al supunerii insului mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști de tot felul. Misterioși, cu puteri oculte, conspiratori ai unei ordini obscure, pentru ei insul nu a fost niciodată nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu, don Ricardo Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau că totul se datora acelei case blestemate, care aducea nenorocirea oricui ar fi ocupat-o. Alții, mai precauți, se mărgineau să invoce argumentul că Aldaya nu Înțelesese niciodată transformările pieței și că tot ce făcuse de-a lungul vieții fusese să ruineze afacerea clădită de patriarhul Simón. Ricardo Aldaya a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și ofițerul de la vamă la Întrebat dacă călătorea singur, s-a mărginit să Încuviințeze. De mult călătorea singur. 5 După zece ani de la debarcarea la Buenos Aires, Jorge Aldaya, sau rămășițele omenești În care se transformase, s-a Întors la Barcelona. Nenorocirile care Începuseră să roadă familia Aldaya În lumea veche nu făcuseră decît să se Înmulțească În Argentina. Acolo, Jorge fusese nevoit să dea piept singur cu lumea și cu dispoziția testamentară a lui Ricardo Aldaya, o luptă pentru care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înclinație spre formulările solemne, sub a cărui comandă s-a inițiat În corpul militar. — Să fii polițist nu e o meserie, e o misiune, proclama Durán. Spania are nevoie de mai multe coaie și de mai puține cenacluri literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găsea Carax. — De cîțiva ani buni am pierdut legătura, a mințit el. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el e că trăia În Italia. Aldaya se aștepta la acest răspuns. — Mă dezamăgești, Miquel. Mă bizuiam că timpul și nenorocirea o să te facă mai Înțelept. — Există dezamăgiri care Îi onorează pe cei ce le inspiră. Aldaya, mic, rahitic, pe punctul de a se prăbuși În țăndări de necaz, a rîs. — Fumero vă transmite cele mai sincere felicitări pentru căsătorie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de furie și de turbare. Fumero Îi povestise că Julián Carax urma să se căsătorească cu o femeie bogată, Într-o ceremonie de un fast foiletonistic. Aldaya era ros de cîteva zile bune de viziunile pe seama celui ce-i pricinuise nenorocirea, Înveșmîntat În straie de paradă și călare pe o avere pe care el o pierduse. Fumero nu-i povestise că Irène Marceau, deși femeie cu o anumită situație economică, era patroana unui bordel și nu o prințesă dintr-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndrăgostească de nevastă-sa abia după ce o pierduse. — Iubești cu adevărat doar o dată În viață, Julián, deși se poate să nu-ți dai seama. Pălărierul, care părea angajat Într-o Întrecere cu timpul pentru a dizolva o Întreagă viață de nenorociri, nu avea cea mai mică Îndoială că Penélope era acea dragoste cu o singură gară din viața fiului său și, fără să-și dea seama, credea că, dacă Îl ajuta să o recupereze, poate că și el, la rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
celor mai îndepărtate ale zoologiei (mamifere, reptile, păsări, animale monstuoase cu cap de om, ființe cu două capete sau cu două corpuri și cu un singur cap, etc. - oamenii înșiși devin monstruoși, având figuri stranii și corpuri de animal). Evocând “nenorocirea unei lumi care încăruntește”, în romanul Numele trandafirului, Umberto Eco face o descriere amănunțită a portalului unei biserici din perspectiva înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
rezolvată gata? Eu sunt hotărâtă să spun adevărul, chiar dacă ar fi să sufăr pentru el. E mai frumos să pătimești apărând adevărul decât să suferi din cauza minciunii. Părinții mei m-au învățat să nu spun. minciuni niciodată. Gândiți-vă ce nenorocire ar fi să mint o dată ca să piardă toată lumea încrederea în mine. Gata, trebuie să înțelege-ți că așa e mai bine să mă port. SORIN Victorița, procedezi cum crezi tu că este mai bine și mai corect. VICTORIȚA Adevărul este
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ca și ale ei. El ținea În mână un buchet mare de flori de câmp (aceleași culori ca ale pajiștii pe care alergaseși mai devreme) și striga ceva, părea un reproș plin de tristețe și furie, părea că anunță o nenorocire de care numai voi, cei de sub umbrar, erați vinovați și pentru care numai el, cel care o prevăzuse de mult, suferea cu adevărat. Femeia păru să Înțeleagă prima despre ce e vorba și alergă desculță după căruță. Bărbatul Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de dimineață (29 ianuarie) am fost trezită de niște plânsete. Plângea o călugăriță. Îi era teamă că Înapoierea mea să nu aducă vreo nenorocire pe capul maicilor. Ciubac i-a spus că mâine voiu pleca. Maica cealaltă a repetat Însă: doctorul Goldfain tot trebuie să moară, dar din cauza ei vom muri și noi. Atunci, am intervenit eu și am spus că dacă am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îndepărtare de contextul real și rescriere continuă de generații, metafora nunții mirifice din Miorița. (Mihai pop În „Cuvântul Înainte“ la Antologie de folclor din județul Maramureș, Baia Mare, 1980, vol. I, Poezia, p. 17) (RETROVIZOR) Teristule, s-a Întâmplat o mare nenorocire. Știu, nu te grăbi, știu că Gelu e În armată și că Ana, pe care a lăsat-o gravidă, e de negăsit. Nu asta e nenorocirea. De găsit se vor găsi ei cumva. Doar nu i-o veni În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]