7,995 matches
-
Acestea sunt rațiuni care ne scapă nouă, oamenilor. Și dacă ar veni cineva de dincolo și ni le-ar explica din fir a păr, tot nu le-am putea înțelege. Alt univers, alte legi. Oftează și dă din mîini a neputință. - Nu vrei cumva să ceri socoteală lui Dumnezeu pentru ce s-a întâmplat? - Bine, așa am să fac. Pare mai ușurat. Și mai departe se plânge de băiatul său care are peste treizeci de ani, a crescut fără nici o socoteală
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PĂRINTELE ADRIAN FĂGEŢEANU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355833_a_357162]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355867_a_357196]
-
proprie a poeziei? - Cred că arta este o permanentă urcare, prin căutarea sublimului. Așa cum fizicienii caută o teorie unitară care să explice universul, artistul caută acel factor unitar, acea “particulă elementară” din care arta este zidita. În realitatea noastră materială, neputința ne face să ne rezeman pe cârje în exprimarea divinului și acestea sunt de fapt, niște extrapolări slabe ale unei alte realități, mult mai adânci, unde poezia nu are nevoie de cuvântul unei limbi, unde muzică nu are nevoie de
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
mă ierți Nici un folos din punga cu sesterți Pelerin pribeag atâtea toamne! S-a lipit de mine greu, păcatul Pământul trage-n jos de ale lui Și-n drumul meu de-a lungul și de-a latul Nu-mi strig neputința nimănui M-a subjugat doar grija pentru trup Goana lumii, grija pentru blid Rob la pântecele meu avid Azi baierele inimii se rup! Primește Doamne lacrima târzie Nevrednic sunt, slujbașul la galere Goana asta tot mai multe cere victime. Și
CU FAŢA CĂTRE TINE, DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355902_a_357231]
-
găsit și pe mine în partea aproape opusă a globului pământesc, așa că am rămas tot vecini: de la Oradea la Satu Mare sau din Arizona la Bruxelles... Când m-a apelat pentru prima dată, suferea iarăși aceeași durere pricinuită de vremelnicia și neputința triumfului vieții pământești în fața morții - soția lui pierduse prima sarcină. Că oriunde ai fi în lumea aceasta - și America nu face excepție - viața umană este vremelnică și marcată de suferință. De aceea credința, pe care am căpătat-o deopotrivă, ca
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești cu galbenul uitat în cer stiu o crâșmă unde s-au aciuat câțiva îngeri păzitori au dat afară oamenii din ei și au început să-și bea neputința zburatului crâșmărița a prins a urla sudalme ferestrelor deschise de hărmălaia albicioasă a interiorului până a venit păstrătorul cheilor a trimis toată puritatea la culcare și a lăsat singurătatea oamenilor vreo câteva ore bune înfometatului cal i-au crescut colți
CRÂŞMA ÎNARIPAŢILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355920_a_357249]
-
scris. „Pereche de îngeri” dezvăluie acest secret, dincolo de „scenariul” în care autoarea mișcă personajele pereche, pe alocuri cu umor, ca să estompeze, poate, adevărul de la baza „scenariului”. - Ai vrea să ne spui câte ceva despre o « Pereche de îngeri »? - Este pornită din neputința de a mai comunica în direct cu persoana iubită, este desprinsă din analize personale și cu intenția de a feri mesajul de intimitatea personală, prin construirea celor două personaje aflate într-un etern cuplu Adam si Eva, destul de nefiresc fiind
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Și cât de străină sunt eu de esență ei!” Această înstrăinare de esență perfecțiunii divine este din păcate, un dat al omului căzut în păcat, este însăși condiția să pe acest pământ. Dintotdeauna, aspirația spre perfecțiune ne-a caracterizat, iar neputința de a o atinge ne marchează în mod dramatic existența. Poeta analizează și descrie cu detalii fine miracolul genezei: “Doamne, cosmosul întreg e creația Ta,/ Tu le-ai creat, Tu ai creat stelele și lumina,/ Iar copacul acesta de care
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
pot trăi, nu le pot rosti:/ « El trebuie să crească,/ Iar eu trebuie să mă micșorez. » Această experiență nefericită nu este ceva nou. Apostolii înșiși au avut de duș o bătălie cu eul personal, cu disperarea și dezamăgirea izvorâte din neputința de a veghea măcar un ceas. Victorita Duțu punctează exemplar ideea că incapacitatea de a rămâne treaz, adormirea spirituală, caracteristică omului de la timpul sfârșitului, denotă un univers interior marcat de absență elementului spiritual. Somnul în sine înseamnă stagnare, imposibilitatea de
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Distanța dintre ceruri , dezolanțe. Eu, bietul om, îndatorat mirean La poarta închisorii de creanțe A creditorului deținător de respirații Pe care mi le cere insistent. Când am făcut atâtea contestații! La inspirație , am fost absent. Eu, doar expir din urmă neputința Și mă sufoc de-atâta modernism. Prefer să nu am aer, din dorința De-a nu mă înneca într-un sofism, Ce îmi induce-nșelăciunea din Cuvânt Ce-a răstignit Iisuși și Minotauri, Pe Minos am să-l scot dintr-
LABIRINTUL VIEŢII, LABIRINTUL MINCIUNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356026_a_357355]
-
am aer, din dorința De-a nu mă înneca într-un sofism, Ce îmi induce-nșelăciunea din Cuvânt Ce-a răstignit Iisuși și Minotauri, Pe Minos am să-l scot dintr-un mormânt Să-l metamorfozez lângă Centauri... În Labirintul neputinței mele Mă întâlnesc cu taine și destine, Un Univers fixat între atele De la căderea viselor divine... Referință Bibliografică: Labirintul vieții, labirintul minciunii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
LABIRINTUL VIEŢII, LABIRINTUL MINCIUNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356026_a_357355]
-
dorul zăpezilor de altă dată”, ce îi „bate-n porțile închise.” Dacă mai devreme, acesta afirmă că „inima-i o vistierie plină”, acum, prin contrast, spune: „mi-e visteria inimii prădată/ și e târziu în goalele-i culise.” („Cenușa”) Sentimentul neputinței, al tragismului condiției umane, al imposibilității de a depăși limitele sunt perfect redate de Petru Lascău printr-un adverb de timp . Acel „târziu” din „Cenușă” devine „prea târziu”, în „Umbre adormite”: „E prea târziu să mai visez/ când doru-i aripa
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
cunoști,îți sunt doar întâmplare și-ți sunt doar urma tandra în nisip o mușcătură dintr-un măr prea dulce icoana caldă fără trup și chip Nu mă cunoști însă mă simți amarnic Că pe-o durere,ca pe-o neputința Că pe un fum din ultima țigară pe care-un condamnat și-a pus dorința. Nu mă cunoști și poate niciodată Prin toamnă ta nu mă voi rătăci Prin ploi de lacrimi ,pasul meu desculț Prin iarba-nrourata ar pași
NU MA CUNOSTI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356059_a_357388]
-
pentru unii este spațiul fericirii supreme ,pentru alții este efortul intelectual și fizic care ,în final,creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanții ei de seamă proiectează ființa omenească între lumina paradisului și întunericul iadului,ca beznă a neputinței,acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veșniciei și infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană își are originile în imnurile cultice și odele pindarice.După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură,ca fenomen edenic
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
umanitatea lui Iisus Hristos. Însă, tot în acest context, Dumnezeu ne arată cum Omul este în stare să își depășească temerile și să își asume responsabilitatea vocației personale până la capăt, chiar și în condițiile în care ceilalți ne părăsesc din neputințe personale, din rațiunile Proniei Dumnezeiești. Iar în acest sens rămân semnificative trei aspecte ale situației - lepădarea din partea prietenilor într-un moment critic (condiția exterioară), menținerea iubirii față de ei și încrederea totală în Dumnezeu (condițiile intrinseci). Omul credincios de astăzi este
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
liberă, această libertate oferită omului, nu poate fi o modalitate de perfecționare morală? Nu învățăm de atâtea ori din greșeli? De ce ni se cere a nu repeta greșelile? Sfântul Antonie cel Mare spunea: „Să nu zică cineva că este cu neputință omului să ajungă la viața cea virtuoasă, ci numai că aceasta nu este ușor ... "(Învățături 7). Uneori, însă, este prea târziu, omul distrugându-și viața prin săvârșirea răului. Binele poate fi definit ca sumă a iubirii, puterii, inteligenței, frumuseții, bunătății
BINELE ŞI RĂUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354773_a_356102]
-
o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele acestei taine. Încercările științelor naturale și experimentale de a o exprima, în termenii conceptelor închise, structuraliste, se lovesc de insuficiența obiectelor și metodelor de cercetare și de neputința minții noastre slăbite de păcat. ,, Problema vieții și a bogăției sale de semnificații spirituale n-a putut fi epuizată sau măcar parțial rezolvată nici de psihologia experimentală și nici de psihanaliza abisală sau a profunzimilor. Încercările de a raționaliza sau
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
perpetua dorință de a fi înconjurat de iubire. Atunci când spune: Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă ... zăpada ne-ngroape (Decembre), poetul din omul trecerii conștientizează sfârșitul și știe că Mântuitorul este: Cel ce cercetez rărunchii și inima (Apocalipsa), îndemnând neputința din omul profan: Nu râde ... citește-nainte (Decembre) și observă că, deși e ziuă, întunericul spumegă ajutorând în distrugerea sa potopul. Lumea nu este semnificativă în creația bacoviană poate și datorită faptului că el trăiește deja, în poezia sa, într-
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
proiecte trebuiau onorate, dar cum aceste experiențe acumulate acolo își duceau traiul într-o aparentă calmă, trebuind să-și consume emoțiile de surprindere și încântare, dar și conflictele interioare... După cum ar spune Lucian Blaga - “Sunt adevăruri pe care e cu neputința să le înțelegi corect, daca înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri!”. Nefiind vorba ad literam de astă, trăirile acestea cu siguranta trebuind fi maturizate și înțelese exact în delimitările comprehensibile a cuvintelor și expresiilor imprimate în memoria jurnalistică
DE FLOARE CARBUNE – O PRIMA RE/PREZENTARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354888_a_356217]
-
CĂLUȚIU SONNENBERG - FLAMENCO Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului „Când cânt, simt în gură gust de sânge”, mărturisea la 1899 Tía Anica de Piriñaca, o cântăreață din Jerez de la Frontera. Neputința, deznădejdea, revolta și mânia sunt elementele din care se împletește filonul flamenco. Tragicul se întruchipează în formele sale dramatice - tristele Carceleras, Seguiriyas sau Soleares -, dar și-n cele mai vesele, zglobiile Alegrías. Flamenco, se știe, este muzica existenței tragice; firesc
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
de măsură. Un rotund va naște întotdeauna un rotund mai mic, și altul și altul, în cercuri concentrice precum apa. Întreaga scriere, chiar dacă nu ar fi fost intitulată astfel, conferă un aer de tristețe, de apăsare, de înfrângere și de neputință. Așa cum se confesează, autoarea scrie sub impulsul dorului pentru persoana iubită, mai bine zis, sub impulsul absenței. Lumea se învârte în jurul acestei iubiri (imposibile?) și de aici deznădejdea. Aproape obsesiv se reia fraza, ori măcar ideea, preluată din Epistola întîia
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
masa de vivisecție. Sufletul îmbolnăvește și trupul, spune Elena M. Cîmpan. O operație necesară. O rezecție. Tot ce e rău se scoate și se aruncă. Altfel, infestează întreg organismul. Uneori se simte un ton de reproș, de mustrare blândă, de neputință, aproape de disperare. Absența doare. Nepăsarea ucide. În cele din urmă, tonul e de acceptare, resemnare, de supunere totală, fatidic. Așa mi-a fost dat. Trebuia să se întâmple. Scriitoarea se autodefinește: “Îmi place să fac mereu lucrurile care dau un
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
și Erato, întrucât, la aceeași editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon și Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui sentiment de disperare și neputință în fața destinului, un trist cântec de lebădă născut din biograficul marcat dureros spre insuportabil de pierderea celeilalte jumătăți a ființei sale, volumul de față vorbește deja despre un poet autentic în curs de afirmare’’. Prof. Dr. Catinca Agache ‘’La poésie
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]