2,658 matches
-
nivelul plăcilor amiloide, deși cascada poate să nu avanseze dincolo de C3 (Veerhuis și colab., 1995). Componenta C1q este prezentă în mod particular în plăcile amiloide cu fibrile Aβ, comparativ cu cele amorfe; Aβ pare a induce producția de C1q în neuroni (Afagh și colab., 1996). C1q crește agregarea de Aβ (Webster și colab., 1994), iar studiile pe șoareci mutanți APP cu deficiență de C1q au demonstrat un rol de pivot al C1q în amiloidogeneză (Fonseca și colab., 2004). Genele implicate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu subiecți normali. Dintre citokinele proinflamatorii care sunt în cantități crescute la nivelul celulelor asociate plăcilor se menționează factorul de necroză tumorală TNF-α, interleukina IL-1β, și factorul de creștere și transformare TGF-β1. În schimb, nivelurile de TGF-β2 apar ridicate în neuronii cu încărcătură neurofibrilară ridicată, în astrocitele pacienților cu forma sporadică de AD, și a celor cu mutații în presenilina 1. Două metaanalize recente au demonstrat o asociere semnificativă între genotipul proinflamator IL-1β -899 T/T și AD cu debut precoce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fel este și cazul proteazelor și inhibitorilor de proteaze implicați în procesele inflamatorii, precum α1-anti-chemotripsina și trombina. Ciclooxigenaza 2 (Cox2), care catalizează producția de prostaglandine din acidul arahidonic este o țintă importantă pentru terapia antiinflamatorie, fiind exprimată mai ales în neuronii piramidali hipocampici, proporțional cu densitatea plăcilor amiloide. O mutație observată la nivelul promotorului genei Cox2 (-765GC) se asociază cu scăderea riscului pentru apariția AD. De asemenea, la nivelul țesutului cerebral are loc o expresie sporită de molecule de adeziune celulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
riscului pentru apariția AD. De asemenea, la nivelul țesutului cerebral are loc o expresie sporită de molecule de adeziune celulară (CAM) precum integrinele, pe celulele endoteliale asociate plăcilor amiloide; și receptorii de vibronectină sunt numeroși în microglia reactivă și în neuronii purtători de benzi neurofibrilare. La fel este și expresia de LFA-1, cu rol în adeziunea leucocitelor. Pe de altă parte, nu s-a identificat un infiltrat inflamator masiv în creierul pacienților cu AD, astfel că rolul leucocitar apare a fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
susțin părerea că un profil genetic proinflamator poate influența mecanismul patogenic al progresiei AD. Cu atâtea parți negative ale inflamației, trebuie amintit că acest proces a evoluat ca un răspuns adaptativ față de invazia unor agenți patogeni și față de leziunile tisulare. Neuronii hipocampici de șobolan tratați cu TNF-α manifestă o rezistență crescută la moartea celulară indusă de leziuni oxidative și excitotoxice, ca și de expunerea la amiloid Aβ (Cheng și colab, 1994; Barger și colab., 1995). Șoarecii cu deficiența receptorului pentru TNF-α
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
factor pare să crească transmiterea sinaptică prin inducerea rapidă a translocației receptorilor de glutamat la suprafața celulară. Un rol protector pare a-i reveni și lui TGF-β1, care s-a arătat că poate conferi rezistență la excitotoxicitate în culturile de neuroni. Datorită acestei observații și a faptului că TGF-β1 este prezent în situsurile unde are loc neurodegenerarea în creier, este posibil ca acest factor să servească drept un important neuroprotector. IL-10 este o citokină cu activitate antiinflamatorie și de stimulare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și prin molecule costimulatorii via supresia cascadei MAPK. Așadar, principala funcție a IL-10 pare a fi să limiteze și să oprească în final semnalul inflamator. Expresia IL-10 este crescută în majoritatea bolilor din sistemul nervos central, acțiunile sale favorizând supraviețuirea neuronilor și a celulelor gliale, expresia de semnale de supraviețuire celulară și de limitare a inflamației în creier. Studiile cu antiinflamatoare nesteroidiene au arătat o încetinire a declinului cognitiv la pacienții cu forme ușoare spre moderate de AD. Inhibitorii specifici de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
om au fost deja practicate. Pe cale chirurgicală au fost transplantate insule Langerhans porcine la pacienți cu diabet mellitus insulino- dependent sever. Pacienții cu boala Parkinson și cei cu coreea Huntington sunt tratați într-o primă fază a testelor clinice, cu neuroni dopaminergici prelevați de la fetuși porcini. Perfuzia extracorporală de sânge uman peste hepatocite porcine poate fi utilizată în cazuri de degradare acută a ficatului, până ce acesta își revine sau se identifică un donor corespunzător (Levy și colab., 2000). Peste 200 de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
revine sau se identifică un donor corespunzător (Levy și colab., 2000). Peste 200 de pacienți au fost expuși până în prezent la țesut viu porcin, pentru tratamentul arsurilor, tratamente ale sângelui extracorporal și transplant de celule ale insulelor Langerhans și de neuroni. Analizele au arătat că în toate aceste cazuri nu a fost evidențiată infecția in vivo , cu PERV (Paradis și colab., 1999). Dar, infecția altor specii cu PERV a fost evidențiată la cobai, iar xenotransplanturile cu tumori umane efectuate la șoarece
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multifuncțională. Adică, este necesară o configurație de gene dezorganizate pentru a crea tulburări afective. Teorii privind neurotransmițătorii Majoritatea teoriilor biochimice în cazul tulburărilor afective s-au centrat asupra neurotransmițătorilor, acei factori biochimici care facilitează transmiterea impulsurilor prin sinapse, între un neuron și altul. Grupul specific de neurotransmițători implicat în tulburările afective este numit monoamine, iar monoaminele implicate sunt nonepinefrina, serotonina și dopamina. Acești neurotransmițători sunt găsiți în mari concentrații în sistemul limbic, o parte a creierului asociată cu reglarea somnului, apetitului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
monoaminele sunt implicate în tulburări afective. Majoritatea cercetărilor totuși, s-au concentrat asupra nonepinefrinei, și serotononinei. Inițial teoria rolului neurotransmițătorilor în tulburările afective era că depresia este cauzată de o reducere a cantității de nonepinefrină și serotonină în sinapse, între neuroni. Această epuizare putea fi rezultatul numeroaselor mecanisme: sinteza scăzută a neurotransmițătorilor față de cei precedenți, degradarea neurotransmițătorilor de către enzime, sau eliberarea deteriorată sau disfuncții ale neurotransmițătorului. Specialiștii sunt de părere că mania este cauzată de un exces de monoamine sau poate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care au impulsuri agresive și suicidare e posibil să manifeste o scădere a nivelului de serotonină (Howard & colab., 1987, apud Hoeksema, S.N., 1998)158. Teoriile mai recente asupra monoaminelor s-au concentrat asupra numărului și funcționării receptorilor de monoamine ai neuronilor în cazul oamenilor care suferă de tulburări afective. Fiecare neurotransmițător se va adapta unui anumit tip de receptor la nivelul membranei neuronale. Dacă nu există un număr suficient de receptori pentru un neurotransmițător sau dacă receptorii pentru acel neurotransmițător sunt
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afective. Fiecare neurotransmițător se va adapta unui anumit tip de receptor la nivelul membranei neuronale. Dacă nu există un număr suficient de receptori pentru un neurotransmițător sau dacă receptorii pentru acel neurotransmițător sunt prea sensibili sau insuficient de sensibili atunci neuronii nu vor folosi în mod eficient neurotransmițătorul care este disponibil la nivelul sinapsei. Câteva studii sugerează faptul că oamenii cu tulburări afective majore sau bipolare pot avea anomalii ale numărului și sensibilității receptorilor pentru neurotransmițătorul de monoamine. În cazul tulburărilor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
din cauza acestor probleme. ATC sunt de asemenea potențial letale în caz de supradozaj. Cu toate acestea pot fi medicația aleasă (ca primă opțiune) pentru cei cu anumite tipuri de depresie. ISRS cum sunt Prozac sau Paxil, blochează recaptarea serotoninei de către neuronii presinaptici. Acestea au înlocuit ATC ca primă alegere deoarece au mai puține efecte adverse și este mai putin probabil să aibe consecințe letale în caz de supradozaj. Cu toate acestea, efectele adverse, cum ar fi problemele gastrointestinale și sexuale, pot
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Mirtazapine. În ciuda utilizării antidepresivelor pe scară largă, acțiunile lor nu sunt pe deplin înțelese. Ele acționează în parte afectând neurotransmițătorii de norepinefrină, serotonină și dopamină, care sunt implicați în modularea dispoziției, în primul rând prin blocarea recaptării acestor neurotransmițători în neuronii care îi secretă. Totuși, această acțiune nu poate explica pe deplin efectele, și este foarte probabil ca acești compuși să conducă la o cascadă consecutivă de reacții biochimice. Mulți oameni care nu răspund la administrarea unui antidepresiv vor răspunde la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
grupul B, la procesele eliberatoare de energie și la menținerea echilibrului acidobazic. El este prezent în toate celulele vegetale și animale fiind prezent în toate alimentele. Magneziul scade excitabilitatea neuromusculară, scade excitabilitatea și conductibilitatea miocardului, favorizează acțiunea vitaminei B6 în neuron, menține potasiul la nivel intracelular, stimulează sinteza imunoglobulinelor compuși cu rol în apărarea antiinfecțioasa a organismului, la nivel osos el intervine în formarea matricei proteice pe care se va depozita calciu insolubil. Este necesară realizarea unui echilibru între aportul de
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Adriana Albu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_630]
-
și o etiologie virală, studiile electron microscopice nu au confirmat-o. Patogeneza. Substratul anomaliilor principale care definesc acalazia cardiei (relaxarea anormală sau absentă a SEI și pierderea progresivă a capacității peristaltice a esofagului) pare a fi o pierdere a funcției neuronilor inhibitorii. Răspunsul anormal, exagerat la unii stimuli farmacologici (de exemplu, la Mecholyl un analog al acetlcolinei) este consecința denervarii de tip inhibitoriu. Fiziopatologic, elementele anormale sunt definite cel mai bine manometric și constau în anomalii motorii ale SEI și corpului
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes la apariție, în 1943, a trezit totuși entuziasmul ciberneticienilor. Autorii acestui articol considerau logica drept disciplina potrivită pentru înțelegerea creierului și a activității mentale. Caracteristicile fiziologice și chimice ale neuronilor erau lăsate deoparte pentru a face loc neuronilor idealizați, considerați aparate cu anumite praguri, ce puteau fi activi sau inactivi în funcție de impulsurile excitante și inhibante pe care le primeau. McCulloch și Pitts au creat un calcul boolean al impulsurilor rețelelor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a avut succes la apariție, în 1943, a trezit totuși entuziasmul ciberneticienilor. Autorii acestui articol considerau logica drept disciplina potrivită pentru înțelegerea creierului și a activității mentale. Caracteristicile fiziologice și chimice ale neuronilor erau lăsate deoparte pentru a face loc neuronilor idealizați, considerați aparate cu anumite praguri, ce puteau fi activi sau inactivi în funcție de impulsurile excitante și inhibante pe care le primeau. McCulloch și Pitts au creat un calcul boolean al impulsurilor rețelelor neuronale ale căror elemente, neuronii formali, se declanșau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a face loc neuronilor idealizați, considerați aparate cu anumite praguri, ce puteau fi activi sau inactivi în funcție de impulsurile excitante și inhibante pe care le primeau. McCulloch și Pitts au creat un calcul boolean al impulsurilor rețelelor neuronale ale căror elemente, neuronii formali, se declanșau la momentul t+1, dacă suma "greutăților" impulsurilor primite la intrare la momentul t depășea o valoare-prag fixată. Odată cu cibernetica, formalismul logico-matematic era introdus în științele creierului, noțiunea de tratament și informație era generalizată și erau puse
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cîteva cursuri de biologie, psihologie, filosofie sau lingvistică? J.S. Aveți perfectă dreptate. Această si-tuație ridică o problemă foarte dificilă și nu știu cum să luptăm împotriva ei. Nu poate fi definită o frontieră, însă chestiunea emergenței e foarte importantă. Luați de exemplu neuronii, care "se-cretă" acțiuni, gînduri. Dacă se consideră că emergența unei populații de neuroni e cea care conduce la un anumit comportament, e foarte dificil să nu spui: asta e o concepție mecanicistă! Fessard, la ale cărui cursuri de neurofiziologie
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ridică o problemă foarte dificilă și nu știu cum să luptăm împotriva ei. Nu poate fi definită o frontieră, însă chestiunea emergenței e foarte importantă. Luați de exemplu neuronii, care "se-cretă" acțiuni, gînduri. Dacă se consideră că emergența unei populații de neuroni e cea care conduce la un anumit comportament, e foarte dificil să nu spui: asta e o concepție mecanicistă! Fessard, la ale cărui cursuri de neurofiziologie am asistat cînd eram la SNECMA, a spus o frază care m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la un anumit comportament, e foarte dificil să nu spui: asta e o concepție mecanicistă! Fessard, la ale cărui cursuri de neurofiziologie am asistat cînd eram la SNECMA, a spus o frază care m-a surprins mult: Nu există nici un neuron pontifical". Cu alte cuvinte, comenzile cerebrale nu pot fi reduse la ceva mai mic, trebuie ca ele să rezulte din coerența tuturor acestor neuroni. Am impresia că noțiunea de emergență e o noțiune transcendentală care privește informația mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cînd eram la SNECMA, a spus o frază care m-a surprins mult: Nu există nici un neuron pontifical". Cu alte cuvinte, comenzile cerebrale nu pot fi reduse la ceva mai mic, trebuie ca ele să rezulte din coerența tuturor acestor neuroni. Am impresia că noțiunea de emergență e o noțiune transcendentală care privește informația mai mult decît materia. Acest domeniu, foarte greu accesibil înțelegerii noastre, reflectă sentimentul că există altce-va în afara materiei în sine. Ceea ce vreau să spun de fapt vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pentru a se adapta la modificările și diversitatea antigenelor. În genetică, Stuart Kauffman încearcă să modelizeze felul în care cele o sută de mii de gene umane se organizează pentru a comanda diferențierea celulară. Cum McCulloch și Ritts simplificaseră comportamentul neuronilor reducîndu-i la aparate-praguri ce pot fi active sau inactive, Stuart Kauffman propune imaginarea genomului "ca un computer paralel în care unitățile elementare, genele, iau simultan valorile 1 sau 0 după cum sînt active sau inactive". Chestiunea aplicării modelelor neo-darwiniene la rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]