6,405 matches
-
partid că „au întreprins această acțiune de reabilitare, fiind constrânși din afară, pentru că au distrus mulți oameni ca: Iuliu Maniu, Titel Petrescu, Vasile Luca și alții la canal. În continuare arată că „se spune că s-au pedepsit unii oameni nevinovați, dar cine i-a pedepsit, cei de astăzi din C.C., nu au fost tot ei și atunci, de ce nu au luat poziție?”. Privind proiectul noului Cod Penal, spune: „tocmai acum s-au gândit să schimbe vechile legi, după ce au distrus
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
anacronism, o manifestare a vechiului, un mod nejust de a înțelege cerințele dezvoltării sociale și care pot deveni o frână în perfecționarea activității, în calea mersului nostru înainte”. Lipsa discernământului necesar a dus, adesea, la măsuri arbitrare împotriva unor cetățeni nevinovați. Unii activiști de partid și de stat au suportat privațiuni, constrângeri fizice și morale, au fost trimiși în judecată și condamnați pentru faptul că au avut păreri diferite cu privire la unele măsuri sau au comis greșeli în activitatea lor. Pentru aceste
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
țara, partidul, poporul trebuie să analizeze cu toată răspunderea fiecare măsură propusă, informând în mod sistematic organele de partid, pentru a evita săvârșirea unor greșeli în munca lor, pentru a preveni reținerea, anchetarea și trimiterea în judecată a unor oameni nevinovați. În același timp, conducerea și controlul de către partid au o importanță deosebită în rezolvarea corectă - conformă cu normele legale în vigoare - a tuturor cazurilor care sunt de competența Securității statului. Numai în felul acesta se poate realiza pe deplin cerința
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în rezolvarea corectă - conformă cu normele legale în vigoare - a tuturor cazurilor care sunt de competența Securității statului. Numai în felul acesta se poate realiza pe deplin cerința ca nici un vinovat să nu rămână nepedepsit conform legilor țării, iar nici un nevinovat să nu suporte vreo consecință din partea Securității. Conducerea, îndrumarea și controlul de către partid constituie chezășia îndeplinirii cu succes a tuturor sarcinilor pe linia securității statului, garanția sigură că fiecare lucrător al aparatului își va face pe deplin datoria în spiritul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
comunal. Noi am aprobat aici hotărârea Comitetului Executiv ca o dublă sarcină: să asigurăm aplicarea legii în toate cazurile și cu toată severitatea împotriva acelora care săvârșesc fapte condamnate de lege și să împiedicăm ca să fie trimiși în judecată oameni nevinovați. Dar atunci când faptele arată clar, ce să mai mergem după aprobare? Tov. Vasile Patilineț: Când sunt prinși în flagrant delict nu se mai cere nici o aprobare. Tov. Paul Niculescu-Mizil: Aici se spune infracțiuni, fapte contravenționale. Nu rezultă de aici că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
unei rețele ce atârnă de politica „celor mari”. Noi am dori să amintim însă „o linie tangentă” asupra căreia au zăbovit, cum se spune, în treacăt, istoricii avizați în temă și oamenii de stat angajați în confecționarea unei recuzite politice nevinovate, de victimă. Și anume, Cavour, în primul rând (ceea ce înseamnă că i-au urmat și alții), a intuit în dubla alegere a lui Al. I. Cuza, căreia Viena i se împotrivea cu o obstinație agresivă (propunerea de intervenție armată), ocazia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
astfel de acuzație e relevantă doar în circumstanțe extraordinare spre exemplu dacă cineva care împărtășește valori comune încurajează tortura, acest lucru se poate întâmpla doar în cazul în care există un mare câștig potențial, cum ar fi salvarea unor vieți nevinovate sau prevenirea unei catastrofe și, prin urmare, încetează să mai fie așa de dăunătoare 31. Numeroase critici au fost aduse faptului că inexistența unei unități de măsură pentru utilitate face foarte dificilă compararea utilităților care fac obiectul însumării, precum și faptului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
scopuri prevalente, iar legea trebuie ajustată pentru a corespunde acestor scopuri. Într-adevăr, dreptul penal are ca scop prevenirea infracțiunilor, dar acest lucru nu trebuie văzut într-un sens absolut. Așa cum se arată și în criticile teoriilor utilitariste, pedepsirea unui nevinovat este o greșeală, chiar dacă acest lucru ar avea ca efect reducerea delictelor. Potrivit lui Hart, posibilitatea invocării iresponsabilității sporește controlul fiecărui om asupra propriului său destin prin reducerea numărului de situații în care legea ar putea să interfereze cu libertatea într-
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cui trebuie să aplicăm pedeapsa? Potrivit teoriei retributiviste, aplicarea unei pedepse se impune unei persoane doar dacă aceasta este găsită vinovată de săvârșirea unui delict, iar principala critică adusă teoriei utilitariste se referă la faptul că aceasta ar permite pedepsirea nevinovaților. Retributivismul susține că, pentru ca un om să fie pedepsit, acesta trebuie să fie vinovat. Dacă într-o anumită societate se întâmplă ca foarte mulți oameni nevinovați să fie pedepsiți, acest lucru nu schimbă înțelesul termenului "pedeapsă". Auzim de cazuri în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
principala critică adusă teoriei utilitariste se referă la faptul că aceasta ar permite pedepsirea nevinovaților. Retributivismul susține că, pentru ca un om să fie pedepsit, acesta trebuie să fie vinovat. Dacă într-o anumită societate se întâmplă ca foarte mulți oameni nevinovați să fie pedepsiți, acest lucru nu schimbă înțelesul termenului "pedeapsă". Auzim de cazuri în care persoane sunt găsite vinovate și pedepsite, iar mai târziu se află că în realitate au fost nevinovate sau cazuri în care polițiștii sunt acuzați de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
anumită societate se întâmplă ca foarte mulți oameni nevinovați să fie pedepsiți, acest lucru nu schimbă înțelesul termenului "pedeapsă". Auzim de cazuri în care persoane sunt găsite vinovate și pedepsite, iar mai târziu se află că în realitate au fost nevinovate sau cazuri în care polițiștii sunt acuzați de folosirea unor metode prin care sunt "smulse" mărturisiri. În aceste cazuri, putem spune că judecătorii sau polițiștii sunt ineficienți sau corupți, iar acele persoane sunt pedepsite pe nedrept sau din greșeală, dar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
nu pot fi schimbate. Indiferent de frecvența cu care se întâmplă astfel de cazuri, acestea sunt excepții de la regulă, în sensul că este de înțeles să existe anumite încălcări ale regulii 81. Utilitariștilor li se impută că acceptă ideea pedepsirii nevinovaților, dacă acest lucru ar avea consecințe bune, iar sistemul de pedepsire retributivist descris mai sus nu exclude posibilitatea pedepsirii persoanelor nevinovate, dacă acest lucru se întâmplă în mod accidental, în cazul erorilor judiciare. Această perspectivă apropie concepția retributivistă de cea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că este de înțeles să existe anumite încălcări ale regulii 81. Utilitariștilor li se impută că acceptă ideea pedepsirii nevinovaților, dacă acest lucru ar avea consecințe bune, iar sistemul de pedepsire retributivist descris mai sus nu exclude posibilitatea pedepsirii persoanelor nevinovate, dacă acest lucru se întâmplă în mod accidental, în cazul erorilor judiciare. Această perspectivă apropie concepția retributivistă de cea utilitaristă, înscriindu-se în direcția actuală de a se ajunge la o poziție de compromis între cele două abordări. Cel de-
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de pedepsire nu poate avea loc decât dacă toate celelalte etape au fost parcurse. O regulă constitutivă a acestei proceduri impune ca administrarea pedepsei să nu poată fi îndeplinită dacă în toate etapele anterioare persoana în cauză a fost găsită "nevinovată". Procedura decurge în mod diferit dacă verdictul este "nevinovat", față de cazul în care persoana este găsită vinovată. Doar în situația din urmă se pune problema unei sentințe care trebuie dusă la îndeplinire 87. A spune că cineva a pedepsit pe
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
celelalte etape au fost parcurse. O regulă constitutivă a acestei proceduri impune ca administrarea pedepsei să nu poată fi îndeplinită dacă în toate etapele anterioare persoana în cauză a fost găsită "nevinovată". Procedura decurge în mod diferit dacă verdictul este "nevinovat", față de cazul în care persoana este găsită vinovată. Doar în situația din urmă se pune problema unei sentințe care trebuie dusă la îndeplinire 87. A spune că cineva a pedepsit pe altcineva, înseamnă a spune că cineva, care este îndreptățit
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu victima. În plus, răzbunarea presupune o implicare emoțională, plăcerea de a provoca o suferință unei alte persoane. O altă distincție esențială între cele două noțiuni este aceea că pedeapsa este aplicată doar făptuitorului, în timp ce răzbunarea poate afecta și persoane nevinovate, familia sau rude ale făptuitorului. A doua obiecție adusă acestei teorii se referă la faptul că în loc să asigure un răspuns la întrebarea care este sursa dreptului nostru moral de a adăuga un nou rău, adică pedeapsa, celui deja existent, respectiv
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
merge mai departe decât revendicarea ca doar cei vinovați să fie pedepsiți. Susținerea că indiferent de răul produs acesta trebuie anulat, face ca vinovăția să fie condiția necesară și suficientă pentru aplicarea pedepsei. În timp ce teza originală este esențial negativă, excluzând nevinovații de la aplicarea pedepsei, doctrina anulării este pozitivă, insistând pe pedeapsă și pe determinarea gradelor de pedeapsă în funcție de vinovăție. Dar această doctrină este aplicabilă doar unei categorii restrânse de cazuri, din moment ce este imposibil să dăm timpul înapoi. Furtul poate fi compensat
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ori pe prejudecăți"162. Nici concepția utilitaristă nu a scăpat de acuzații, dimpotrivă, adepții concepției retributiviste au criticat cu vehemență părțile slabe ale acestei doctrine. Principala acuzație formulată împotriva teoriilor utilitariste se referă la faptul că acestea ar permite pedepsirea nevinovaților. Teoria prevenției legitimează pedepsirea nevinovaților bazându-se pe faptul că, dacă acesta este considerat a fi vinovat de către cei care în viitor ar fi comis infracțiuni, atunci este justificată aplicarea pedepsei, iar teoria reeducării consideră că este admisibilă și pedepsirea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
concepția utilitaristă nu a scăpat de acuzații, dimpotrivă, adepții concepției retributiviste au criticat cu vehemență părțile slabe ale acestei doctrine. Principala acuzație formulată împotriva teoriilor utilitariste se referă la faptul că acestea ar permite pedepsirea nevinovaților. Teoria prevenției legitimează pedepsirea nevinovaților bazându-se pe faptul că, dacă acesta este considerat a fi vinovat de către cei care în viitor ar fi comis infracțiuni, atunci este justificată aplicarea pedepsei, iar teoria reeducării consideră că este admisibilă și pedepsirea unui om rău, chiar dacă nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fără îndoială, prima variantă, îndepărtându-se astfel de rigoriștii care cer existența vinovăției ca o condiție morală suficientă a pedepsei. Câțiva ar susține și cea de-a doua variantă, dar în conjuncție cu prima. Nici unii nu permit sau încurajează pedepsirea nevinovaților, pentru că acest lucru ar fi logic posibil doar în cazul în care termenul "pedeapsă" este folosit într-un mod artificial, ca desemnând pricinuirea deliberată a unei suferințe de orice fel. Dar în această situație ar înceta să mai fie o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fel. Dar în această situație ar înceta să mai fie o doctrină morală a pedepsei în sens comun, devenind o doctrină morală despre altceva"163. Referitor la această acuzație se susține că sunt mai numeroși cei care se împotrivesc pedepsirii nevinovaților, decât cei care cred că acest lucru efectiv ar reduce infracțiunile. O altă importantă critică adusă utilitarismului se referă la faptul că, deși penaliștii susțin că pedeapsa are ca efect prevenirea, este dificil de determinat dacă felul pedepsei sau severitatea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vinovăția făptuitorului, dar care trebuie orientată spre realizarea finalităților cerute de prevenție și reeducare. Cei mai mulți au menținut ideea că pedeapsa este valoroasă datorită urmărilor sale, cum ar fi, de exemplu, reducerea criminalității, și au respins ideea că este admisibilă pedepsirea nevinovaților în acele circumstanțe în care o astfel de pedeapsă ar înclina balanța în favoarea obținerii unei cantități mai mari de fericire. În mod similar, ideea că infractorul merită să fie pedepsit pentru fapta comisă s-a bucurat de o largă susținere
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să maximizăm realizarea scopurilor celor afectați, ceea ce utilitariștii recenți au numit satisfacerea preferințelor"182. Un asemenea utilitarism, crede Hare, nu este vulnerabil la obiecțiile legate de obicei de pedeapsă, respectiv la acuzația că dacă faptul de a trimite un om nevinovat la închisoare ar avea cele mai bune consecințe într-un caz particular, atunci un judecător utilitarist l-ar condamna. Un utilitarist acțional pur-sânge și bine informat, un "arhanghel", așa cum îl numește Hare, "ar ști că, pe termen lung, înșelarea încrederii
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
numește Hare, "ar ști că, pe termen lung, înșelarea încrederii publicului în corectitudinea procedurilor judiciare sau ale poliției poate produce mai mult rău decât bine și că acest rău nu poate fi compensat prin binele obținut prin condamnarea unui om nevinovat"183. Și H. L. A. Hart încercă să aducă la un numitor comun cele două abordări rivale, arătând că, pentru a clarifica problema pedepsei, trebuie căutate răspunsuri la următoarele întrebări: "cum poate fi justificată practica generală a pedepsirii?" și "cui trebuie
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
altceva decât să se adauge la suferințele umane. Retributivismul pretinde existența unei legături morale între pedeapsă și vinovăție și în mod esențial, consideră că doar vinovații trebuie pedepsiți. Firește, suferința care însoțește aplicarea pedepsei poate fi pricinuită și unor persoane nevinovate, dar în acest caz nu este vorba de pedeapsă, ci de eroare judiciară sau de terorism. Provocarea unei suferințe este considerată în mod corect pedeapsă doar dacă persoana respectivă este vinovată. Teoriile utilitariste au încercat fundamentarea pedepsei exclusiv pe conceptul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]