2,953 matches
-
când Maria Îl lăsă să respire din nou. ― Și mie, am spus eu așezându-mă confortabil pe bancheta din spate. Mișto mașină! ― Mersi. Drumul până la școală era destul de scurt cât să mă scutească de eforturile unei conversații plictisitoare. Maria debita nimicuri și glume private pe care nu mă chinuiam să le Înțeleg. Mă uitam pe geam absentă. ― Mersi, Adi, am spus când am ajuns la școală și am zburat practic din mașină . Maria rămase lângă Adi, cuibărindu-se la pieptul lui
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în cabina vaporului.) ― Dacă o fi băiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate nimicurile aflate acolo se împrăștiară pe jos. ― Nu s-a spart oglinda? țipă ea speriată. Nu se spărsese. Am strâns lucrurile în grabă și le-am pus la loc. Printre ele era și o carte de vizită. Aruncîndu-mi ochii in treacăt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție doar acele legături prietenești, de la care nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stabil, căci numai la asta se pricep ei cel mai bine: să-și hrănească continuu iluziile care-i trag înainte. Dar, de fapt, purtarea aceasta duce la cel mai nesatisfăcător lucru, pentru ochiul care, într-adevăr, vede, și anume frustrantul nimic. Gândește-te, să te încrezi orbește în iluzii deșarte, sperând puternic și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
abține să nu exclame: Așadar, haimanaua știa că dragostea și fidelitatea trebuie să meargă împreună! Noaptea, târziu. Pe fundalul foșnetului greoi al valurilor, se aud, de pe terasă, voci ușor stridente, mai ales când râd. Nu înțeleg ce spun. Comentează, probabil, nimicurile de peste zi sau pun țara la cale. E puțină nesimțire în această șuetă nocturnă care nu se sinchisește că alții dorm, dar încerc să nu mă enervez. N-aș reuși decât să-mi stric noaptea, să-mi compromit definitiv somnul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Asta îmi stârnește alte gânduri. Uităm, în genere, că n-a existat un singur imperiu roman. Și, poate, noi, românii, ne tragem, mai degrabă, din Bizanț decât de la "Rîm". Ne lipsește rigoarea latină, caracteristică Romei, în schimb putem discuta despre nimicuri în plină tragedie, cum se discuta la Constantinopol despre sexul îngerilor când căderea orașului era o chestiune de zile. Pe la mijlocul Strâmtorii, văd pe țărmul stâng o cetate veche cu două turnuri străpunse de orificii. Evident, pentru țevile tunurilor. De acolo
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trezesc, aici, deseori, în dificultate? Bineînțeles, îmi place tot ce ține de confort. Nu mă mai pot imagina fără telefon, fără mașină de scris, fără un casetofon bun la care să ascult muzică de câte ori am chef. Sunt o mulțime de "nimicuri" moderne, datorate progresului material, de care nu m-aș lipsi decât forțat de împrejurări. Idealismul meu e unul "domesticit", corupt de facilitățile tehnice. Chiar dacă n-am deloc spirit practic, mă amuză să văd, aici, că există nenumărate sisteme de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se întindea nesfârșită, legănând comori de pietre scumpe. Am avut o clipă în care emoția mea a fost imensă și am spus: "Dar bine că s-a terminat odată toată istoria aceea, îmi sacrificam viața inutil, dădeam atâta importanță atâtor nimicuri. Îmi este egal ce se va întîmpla cu dânsa și, dacă și-a găsit un amant cu atât mai bine, scap de ultimele scrupule ce mi-au mai rămas. Viața e minunată, numai noi suntem de vină că o urâțim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și forța gândului uman, încremeni pe loc, într-o grămăjoară informă de zăpadă carbonică. Era incredibil felul în care putea să arate sexul lui lui Clossettino, dar mai incredibil decât felul în care își făcuse apariția nu putea fi decât nimicul. Rânjind fatidic către cei pe care îi ura atât de mult, Michael începu să se masturbeze straniu, suflecându-și craniul. Cu sexul său indica direcții noi, spre o lume abia acum vizibilă, dar dorită de absolut toată lumea, cu clădiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în ușa biroului domnului Clossettino se auzi o bătaie ușoară. Nu răspunse nimeni, deoarece atât directorul, cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai un om deosebit de nebun ar fi putut urla astfel. Sala de clasă nu mai exista. În locul ei, odată cu plecarea spre Cosmos a celor de la a VIII-a C nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Știu că veți spune că nu ați omorât niciodată pe nimeni și că nici nu aveți de gând să o faceți. Numai că această poruncă Dumnezeiască este luată, de obicei în mod mult prea literal. Nu trebuie să ucideți 82 nimic. Puteți ucide, de exemplu muște sau alți dăunători. E normal, nu vreți să trăiți și să împărțiți locuința cu ei. Dar să nu ucideți nici dragostea față de Dumnezeu, care ar trebui să existe în mod natural, implicit în dumneavoastră închinîndu-vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o istorie deloc interesantă, un fel de consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt apropiindu-se din ce în ce, nu va aduce nimic nou. Voi fi sechestrat iarăși în chilie, voi caligrafia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câte un deșteptător. Într-un atelier de ceasornicărie, de obicei, în afara celor veniți cu treabă, mai intră o seamă de cunoscuți pentru a-i ține de urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se spun tot felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nu poți renunța la slujbă, trebuie să exiști. Ai vrea să scrii o carte despre existență. S-a scris. S-au scris. Toate cărțile din lume nu se referă decât la existență. Totul Este, toate Sunt. Totul Există. Chiar și nimicul. Numai Existență. Să tot citești. În loc să emiți, vei polariza. Apoi, într-un tîrziu, vei construi un sistem. Despre eșec. O apologie. Apoteoza dezastrelor. Trebuie să se ocupe cineva și de așa ceva. La urma urmei, privit retrospectiv, un eșec își are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Deschide ochii, Vasile, privește, nu-i așa că nu mai vezi nimic din ce a fost copilăria ta? Trecutul tău și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ochii, Vasile, privește, nu-i așa că nu mai vezi nimic din ce a fost copilăria ta? Trecutul tău și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i așa că nu mai vezi nimic din ce a fost copilăria ta? Trecutul tău și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar apa era oprită Între
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]