2,751 matches
-
stările Transilvaniei în adunările de stări ale regatului, pentru a curma autonomia voievodatului, dar acțiunea sa n-a reușit. Puterea centrală a regatului ungar se fărâmițează în tranziția de la Arpadieni la Angevini, la sfârșitul secolului al XIII-lea, când închegarea nobilimii ca factor politic instituționalizat era încheiată și ireversibilă.39 Societatea transilvană a cunoscut în aceste secole unele prefaceri social-economice. După obiceiurile juridice feudale, teritoriile cucerite erau declarate proprietate a puterii centrale, în cazul Transilvaniei, a regelui Ungariei. Astfel, prin ocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii, o situație intermediară între mica nobilime și țărănime, dintre ei, unii au intrat în rândurile micii nobilimi, ca slujitori regali, iar cei mai mulți s-au pierdut în masa țărănimii; 3. oamenii cetății (castrenses), principala pătură a țărănimii propriu-zise, cei care aveau obligația de a întreține și apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii, o situație intermediară între mica nobilime și țărănime, dintre ei, unii au intrat în rândurile micii nobilimi, ca slujitori regali, iar cei mai mulți s-au pierdut în masa țărănimii; 3. oamenii cetății (castrenses), principala pătură a țărănimii propriu-zise, cei care aveau obligația de a întreține și apăra cetatea respectivă, dar ca statut, ei erau inferiori iobagilor de cetate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura evoluției feudalismului. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată din membrii obștilor sătești românești, care sunt foarte numeroase acum. O parte a țărănimii libere din Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost favorizate de autoritățile politice locale -țăranii aduceau cu ei o bogată experiență, în timp ce meșteșugarii lucrau cu tehnici avansate. Colonizarea germană în Răsărit a avut un dublu caracter: în timp ce coloniștii germani au favorizat în unele state dezvoltarea societății ( economiei), nobilimea și patriciatul au exploatat timp de secole populația locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale și politice parțial diferite-aici s-a produs o colonizare normală, pașnică, sașii fiind chemați de regalitatea ungară. Precum în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să exploateze anual sarea (de trei ori câte opt zile), fără plata vreunei dări. Cel mai important articol, pentru sași, era interdicția de a se acorda domenii nobilimii în teritoriile locuite de ei. Ei obțineau dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" împreună cu aceștia. Privilegiile acordate sașilor din ținutul Sibiului a dus la dezvoltarea economică a acestei zone. Alte grupuri de coloniști sași s-au stabilit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noi comunități săsești, precum cele de la Avrig, Agnita și Șercaia. Dar voievodatul Țara Făgărașului și-a păstrat autonomia până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și reprezentate în congregația voievodatului, s-au dezvoltat autonomiile coloniștilor aduși aici, sași și secui. Începuturile autonomiei săsești datează încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acest fapt s-a petrecut aproximativ în aceeași vreme a colonizărilor inițiate de regii unguri. Ordinul teutonic a luat ființă în Țara Sfântă, în 1190, în timpul cruciadelor pentru eliberarea Ierusalimului. Ordin militar-religios, el era format din "frați cavaleri" care aparțineau nobilimii de origine germană și patriciatului urban, din "frați preoți" (călugări) ce constituiau clerul ordinului și din "frați slujitori" care aveau obligații față de nobili. Cavalerii teutoni au fost aduși în Țara Bârsei (colțul de sud-est al Transilvaniei) în scopuri militare, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de fapt un teritoriu privilegiat, cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară doar pentru că nu era stăpânită de aceasta, iar nobilimea nu preluase pământul obștilor sătești. Diploma de danie din 7 mai 1211 precizează că "țara" li se dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
herghelii de cai, nu atât prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat o pătură bogată, o nobilime prosperă, pregnant războinică, aristocrația tribală.11 Punctul de pornire al expansiunii mongole a fost înfăptuirea unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare, care a personificat acest destin istoric excepțional a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfăptuit unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora. În același timp, s-a statuat, pe baza vechilor cutume mongole, codul de legi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile ce aparțineau unor cumani, bulgari, saksini și alte populații din stânga Volgăi. Ei și-au asigurat, în această împrejurare, stăpânirea asupra stepelor dintre Ural și Volga, pregătindu-și baza de atac asupra Europei. În "anul șoarecelui", 1235, "marele kuriltai", sfatul nobilimii mongole, întrunit de către Ogodai, succesorul și fiul lui Gingis-han, hotăra relansarea ofensivei în vederea împlinirii misiunii universale atribuite ulusului (statului) de fondatorul său. Sfatul decidea să fie cucerite Coreea, China de sud, Orientul Mijlociu și Europa. În acest fel, urmașii lui Gingis-han
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ecleziastici, a urmărit să știrbească autonomia și libertatea obștilor-pământurile lor au fost încălcate și dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat, Maramureș. Desprinși din sânul obștilor, cnejii obțin un act de danie și intră în rândurile nobilimii mici și mijlocii. În secolele XIII-XIV, se desfășoară un lung și dramatic proces între obștile ce își apărau existența, pământul și libertatea, și forțele feudale, regalitatea maghiară, biserica catolică, nobilimea și o parte a cnejilor. Supraviețuirea instituțiilor românești este reflectată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnejii obțin un act de danie și intră în rândurile nobilimii mici și mijlocii. În secolele XIII-XIV, se desfășoară un lung și dramatic proces între obștile ce își apărau existența, pământul și libertatea, și forțele feudale, regalitatea maghiară, biserica catolică, nobilimea și o parte a cnejilor. Supraviețuirea instituțiilor românești este reflectată și în organizarea administrativ-teritorială, sub forma districtelor-aceste unități teritoriale specific românești sunt menționate, în secolul al XIV-lea, în diferite părți ale Transilvaniei. Și acele "țări" din secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această Țară a Severinului mori și pescării ai căror deținători plăteau Ordinului și Regelui dările cuvenite, biserici și episcopi. Teritoriul avea o organizare socială și economică înaintată, aici circula moneda ungurească de argint. Sub aspect social, în Severin, era o nobilime bine închegată, mândră (maiores terrae), înzestrată cu privilegii; puternici și bine situați pe scara socială, nobilii depindeau direct de regele Ungariei, de pildă, sentințele capitale trebuiau confirmate de rege. Se afla aici o lume românească vie, bine și de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au făcut eforturi disperate pentru a prelua controlul asupra domeniului regal, înstrăinat în bună măsură prin concesiuni anterioare. În această direcție, prin "Bula de Aur" (1222) (vezi DIR C, sec. XI-XIII, II, p. 375-378), charta ce a statuat "libertățile", privilegiile nobilimii regatului, Andrei II a încercat să-și atragă sprijinul micii nobilimi împotriva magnaților. Bela IV, urcat pe tron în 1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înstrăinat în bună măsură prin concesiuni anterioare. În această direcție, prin "Bula de Aur" (1222) (vezi DIR C, sec. XI-XIII, II, p. 375-378), charta ce a statuat "libertățile", privilegiile nobilimii regatului, Andrei II a încercat să-și atragă sprijinul micii nobilimi împotriva magnaților. Bela IV, urcat pe tron în 1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să-și atragă sprijinul micii nobilimi împotriva magnaților. Bela IV, urcat pe tron în 1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute ivite a fost absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1235, s-a angajat într-un îndârjit efort de restaurare a domeniului regal, dar tentativa sa de a frânge puterea magnaților, a "baronilor" a provocat ostilitatea nobilimii. Urmarea imediată a tensiunii acute ivite a fost absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
absența unei însemnate părți a nobilimii de pe câmpul de luptă cu mongolii, în 1241. Dar eforturile insistente ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul lor să înfrunte puterea marii nobilimi și să consolideze poziția materială a regalității. În cele din urmă, Andrei III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale lui Bela IV au rămas zadarnice, iar spre sfârșitul domniei, în 1267, printr-o nouă chartă, el a confirmat stăpânirile și privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul lor să înfrunte puterea marii nobilimi și să consolideze poziția materială a regalității. În cele din urmă, Andrei III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva magnaților și, în acest scop, în februarie 1291, el a statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
privilegiile nobilimii. Urmașii săi, Ștefan I și Ladislau IV, au încercat la rândul lor să înfrunte puterea marii nobilimi și să consolideze poziția materială a regalității. În cele din urmă, Andrei III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva magnaților și, în acest scop, în februarie 1291, el a statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale. Dar el nu a reușit în acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III, ultimul rege arpadian, a decis să coopereze cu nobilimea împotriva magnaților și, în acest scop, în februarie 1291, el a statuat regimul privilegiilor în cadrul unei congregații generale. Dar el nu a reușit în acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un document istoric contemporan evenimentului, dar o păstrează o stăruitoare tradiție istorică, nu este contrazisă de împrejurările de politică generală ale vremii, din ultimul deceniu al secolului al XIII-lea și primul deceniu al celui următor. Astfel, unele elemente ale nobilimii române din Transilvania, Țara Făgărașului, entitate cvasi-independentă, excluse din rândul ordinelor privilegiate ale regatului, este verosimil "să-și fi încercat norocul" dincolo de munți (la sud de Carpați), sub conducerea unui "descălecător" temerar, o ipoteză pe care istoriografia noastră nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale Arpadienilor", spune marele istoric. În condițiile în care Transilvania era aproape de-sine-stătătoare, cu atât mai puțin puteau fi împiedicate, în desfășurarea lor liberă, regiunile cu o străveche organizare politică, ignorată până atunci, de la sud de Carpați. O asociere cu nobilimea românească din Ardeal la constituirea statului muntean este verosimilă. Dar, afară de mențiunea în documentele ungurești și în câte unul sud-dunărean, nu avem nici un suport pentru a încerca să desemnăm figura acestui domn, Basarab. Am văzut că Basarab și-a început
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]