4,483 matches
-
Washburn, folosind fotografii din aer. Se consideră că tectonica plăcilor din zonă are ca efect creșterea în înălțime a vârfului și migrarea sa către nord-est. Două relatări sugerează că vitezele de schimbare sunt de creștere în înălțime și migrare către nord-est, dar o altă sursă dă o mișcare laterală mai puternică (), și s-a sugerat și că s-ar micșora. Se consideră că regiunea Muntelui Everest, și a munților Himalaya în general, suferă o topire a gheții din cauza încălzirii globale. Everest
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
mai bombat la Ecuator. Totuși, Chimborazo are o înălțime de doar peste nivelul mării, și după acest criteriu nu este nici măcar cel mai înalt vârf din Anzi. Everest are două trasee principale, creasta de sud-est dinspre Nepal și cea de nord-est dinspre Tibet, precum și alte trasee mai rar utilizate. Dintre cele două rute principale, cea de sud-est este mai ușoară și mai des utilizată. Acesta a fost și traseul folosit de Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953 și prima recunoscută
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
stau de obicei mai puțin de o jumătate de oră pe „acoperișul lumii” deoarece trebuie să coboare la Tabăra IV înainte de a se întuneca, vremea se poate înrăutăți după amiaza, sau se golesc rezervoarele cu oxigen. Traseul de pe creasta de nord-est începe din partea de nord a Everestului, în Tibet. Expedițiile merg către ghețarul Rongbuk, unde se instalează Tabăra de Bază la pe o câmpie de pietriș aflată chiar sub ghețar. Pentru a ajunge la Tabăra II, alpiniștii urcă pe morena mijlocie
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
oxigen pentru un efort final, alegându-l pe tânărul Andrew Irvine ca partener. În 8 iunie 1924, George Mallory și Andrew Irvine au făcut o nouă tentativă de cucerire a vârfului pe ruta Pasul Nordic - creasta de nord - creasta de nord-est, tentativă din care nu s-au mai întors. Pioletul său (un fel de mic târnăcop folosit de alpiniști pentru a se cățăra pe gheață) a fost descoperit la 8500 de metri - de un alt grup de alpiniști - nouă ani mai
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
București - Constanța) împiedică intrarea orașului în circuitul european, însă este avută în vedere realizarea unei autostrăzi Sebeș - Turda până în 2016, care sa facă conexiunea rapidă cu Coridorul 4 European. De asemenea, lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a țării ("Coridorul 9 European") privează Clujul de legăturile necesare cu aria sa de influență economică. Pe plan feroviar, municipiul are conexiuni feroviare directe cu toate orașele principale din România, întreținute de compania națională de transport feroviar de călători, CFR
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
nu a fost pregătit pentru domnie. În septembrie 1939 a debutat al Doilea Război Mondial, iar anul 1940 a marcat sfârșitul României Mari, care a pierdut fără luptă, în decurs de câteva luni, Basarabia, Bucovina de nord, Herța, Transilvania de nord-est și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. Sub statul național-legionar, apoi sub regimul
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
este Madhyamaka. După sfârșitul dominației Imperiului Kushana, budismul s-a dezvoltat sub dinastia Gupta (între sec. al IV-lea și al VI-lea). În această perioadă se înființează și centre mahayaniste de învățământ, cel mai important fiind Universitatea Nălandă din nord-estul Indiei. Învățăturile Sarvăstivădei, aspru criticate de Nagarjuna au fost reformulate de învățați ca Vasubandhu și Asanga și incorporate într-o nouă școală, Yogăcăra (sanscrită, "practicile yoga"). În timp ce Madhyamaka afirmă că nu există un adevăr ultim, (cu alte cuvinte, adevărul ultim
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
acest anotimp. Mai rare sunt revărsările de aer polar oceanic, care provoacă o răcorire temporară a timpului, ploi reci, iar în munți chiar lapoviță și ninsoare. Uneori mai bate vara și Austrul dinspre sud-vest. Un alt vânt predominant bate dinspre nord-est, însă el este înlocuit cu o mișcare a aerului, canalizată pe culoarul Visei dinspre depresiunea Sibiului. Clima, relieful și structura solului sibian creează condiții prielnice pentru o floră și o faună bogată. Prin poziția sa, localitatea se află în zona
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
ocolind apoi pe la sud deșertul Takla-Makan și ajungând în nord-vestul Tibetului. De aici, pe valea râului Sulehe, sosesc în portul Ganzu sau Giazu (dispărut azi). După un popas lung de un an, venețienii trec prin ținuturile tanguților (populații tibetane din nord-estul podișului) și pătrund în Kai-Ping Fu, reședința de vară a marelui han Kubilai (1214-1294), nepotul de fiu al lui Genghis Han și întemeietorul dinastiei Yuan (1280-1368). Această reședință se afla la nord de Hanbalâk (Beijing). Cei trei italieni au intrat
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
două capitale culturale din 2010 fiind Pécs, Ungaria, și Essen, Germania. Există trei ipoteze principale privind formarea numelui de "Istanbul": Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două continente, Europa și Asia. Este situat in nord-estul Mării Marmara. Are o populație de aproximativ 18.800.000 de locuitori în zona metropolitană (2010), adică circa 18% din populația toală a Turciei, apreciată la peste 73.000.000 locuitori. Se poate aprecia că în realitate populația poate fi
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
dar după izgonirea lor împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologos a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologos a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest. Cutremurul din 1348 a provocat o nouă prăbușire a a părții de răsărit a cupolei, iar restaurare s-a realizat din colectă publică, deoarece imperiul intrase deja în declin abrupt. Toate relatările din sec. al 15-lea, cu
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
alte trei construcții de interes: cea a Tezaurului (Skevophilakion), Baptiseriul (Baptiserion) și Clădirea Patriarhatului. Astăzi din ultima nu a mai rămas decât amintirea. Baptiseriul a ajuns mausoleu pentru doi sultani tirci, iar clădirea străvechiului Tezaur mai dăinuie între contraforturile din nord-estul edificiului principal. Hipodromul era o construcție sportivă de sorginte romană, un stadion îngust și mult alungit, care servea multor întreceri sportive, de circ, de gladiatori, festivităților în onorarea și celebrarea împăraților. Era conceput, în principal, pentru a găzdui întrecerile cu
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
comitatului Ciuc. În 1850 așezarea "Várdotfalva" fusese înglobată Șumuleului, iar în 1941 a fost de asemenea înglobat satul "Csobotfalva" (numit "Cioboteni" în cadrul județului Ciuc din perioada interbelică). În anul 1959 Șumuleul a devenit cartier al orașului Miercurea Ciuc, în partea de nord-est a acestuia. se situează la 3 km de la centrul orașului Miercurea Ciuc, în direcția nord-est, pe malul pârâului Șumuleu. La ultimul recensământ înainte cu unirea cu orașul Miercurea Ciuc, în 1941, a avut o populație de 1.415 locuitori, din care 1
Șumuleu Ciuc () [Corola-website/Science/301018_a_302347]
-
de asemenea înglobat satul "Csobotfalva" (numit "Cioboteni" în cadrul județului Ciuc din perioada interbelică). În anul 1959 Șumuleul a devenit cartier al orașului Miercurea Ciuc, în partea de nord-est a acestuia. se situează la 3 km de la centrul orașului Miercurea Ciuc, în direcția nord-est, pe malul pârâului Șumuleu. La ultimul recensământ înainte cu unirea cu orașul Miercurea Ciuc, în 1941, a avut o populație de 1.415 locuitori, din care 1.405 maghiari, 5 români, 4 germani și 1 nedeclarat. Prima atestare a localității datează
Șumuleu Ciuc () [Corola-website/Science/301018_a_302347]
-
comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul este un alt monument de arhitectură, conacul dr. Constantin Angelescu, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Celălalt este un sit arheologic aflat la nord-est de sat în punctul „Movila lui Pătrașcu” care cuprinde o așezare și o necropolă din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din perioada Latène (secolele al V-lea-I î.e.n.), o
Stâlpu, Buzău () [Corola-website/Science/301044_a_302373]
-
Puiești este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Dăscălești, Lunca, Măcrina, Nicolești, Plopi, Puieștii de Jos (reședința) și Puieștii de Sus. Comuna Puiești este situată în partea de nord-est a județului Buzău, la 15 km est de Râmnicu Sărat, pe cele două maluri ale râului Râmnicu Sărat, și se învecinează la nord-est cu județul Vrancea. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ220, care leagă Râmnicu Sărat de Măicănești (județul
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
Nicolești, Plopi, Puieștii de Jos (reședința) și Puieștii de Sus. Comuna Puiești este situată în partea de nord-est a județului Buzău, la 15 km est de Râmnicu Sărat, pe cele două maluri ale râului Râmnicu Sărat, și se învecinează la nord-est cu județul Vrancea. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ220, care leagă Râmnicu Sărat de Măicănești (județul Vrancea, DN23), și care traversează râul Râmnicu Sărat între Puieștii de Jos și Nicolești. La Puieștii de Jos, se ramifică din acest drum
Comuna Puiești, Buzău () [Corola-website/Science/301034_a_302363]
-
DJ215A, care leagă comuna de Blăjani și de valea Slănicului. Comuna se află la confluența dintre Subcarpații de Curbură și Câmpia Română. Localitățile Poșta Câlnău și Potârnichești se află în câmpie, pe drumul național, iar comuna se învecinează spre est, nord-est, sud-est și sud cu comunele de câmpie Ziduri, Cochirleanca, Vadu Pașii și Mărăcineni. Satele din zona vestică, Zilișteanca, Sudiți, Coconari și Aliceni sunt în zona văii Câlnăului, comuna învecinându-se înspre vest cu comunele de deal Blăjani, Săpoca și Cernătești
Comuna Poșta Câlnău, Buzău () [Corola-website/Science/301033_a_302362]
-
obiective din comuna Valea Râmnicului sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate drept situri arheologice. Primul este așezarea din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al VI-lea) descoperită la nord-est de Oreavu, pe terasa înaltă a râului Râmnicu Sărat. Un al doilea sit, aflat în punctul „Movila Miresii” de lângă satul Rubla include o așezare neolitică din mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n., una din perioada Halstatt (secolele al
Comuna Valea Râmnicului, Buzău () [Corola-website/Science/301052_a_302381]
-
Topliceni (în trecut, Zgârciți) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băbeni, Ceairu, Dedulești, Gura Făgetului, Poșta, Răducești și Topliceni (reședința). Ea se află în nordul județului, la nord-est de Râmnicu Sărat, satele ei întinzându-se de-a lungul cursului mediu al râului Râmnicu Sărat, în amonte de oraș. Comuna este traversată de șoseaua națională DJ203H, care o leagă spre sud-vest de Valea Râmnicului (DN2, lângă Râmnicu Sărat), și
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
Râmnicu Sărat, satele ei întinzându-se de-a lungul cursului mediu al râului Râmnicu Sărat, în amonte de oraș. Comuna este traversată de șoseaua națională DJ203H, care o leagă spre sud-vest de Valea Râmnicului (DN2, lângă Râmnicu Sărat), și spre nord-est de și Dumitrești (județul Vrancea). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Topliceni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,88%), cu o minoritate de
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
Ziduri (în trecut, Costieni) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Costieni, Cuculeasa, Heliade Rădulescu, Lanurile, Ziduri (reședința) și Zoița. Comuna se află în zona de câmpie din nord-estul județului, de-a lungul Văii Bătrâna, un afluent al Buzăului care se varsă în acesta prin lacul Jirlău, în aval de comuna Ziduri. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203, care o leagă spre nord de Valea Râmnicului, și spre
Comuna Ziduri, Buzău () [Corola-website/Science/301056_a_302385]
-
incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate drept situri arheologice. Situl arheologic de la Costieni, aflat la est de sat, pe malul gârlei Valea, și pe movila de la izvor aflată la 1 nord-est de sat, cuprinde o așezare eneolitică din mileniul al V-lea î.e.n., două așezări din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din epoca migrațiilor (secolele al VIII-lea-al IX-lea). Situl de la Heliade Rădulescu conține
Comuna Ziduri, Buzău () [Corola-website/Science/301056_a_302385]
-
de 492 m. Așezată în sud-vestul țării, în partea de sud-est a județului Caraș-Severin, în nordul depresiunii Domașnea-Mehadia din culoarul depresionar Timis-Cerna. Domașnea se întinde pe o vatra formată din 64 ha având că vecini: Teregova la Nord, Rusca la Nord-Est, Cornereva la Est, Cornea la Sud, Mehadica la Sud-Vest și Luncavita la Vest. Față de municipiul reședința de județ, Reșița, Domasnea e situată la o distanță de aproximativ 90 km, iar fata de cele mai apropiate orașe, 45 km de Caransebeș
Comuna Domașnea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301081_a_302410]
-
Primăriei Luncavița îi sunt subordonate: satul Luncavița și satul Verendin, situat la o distanță de 4 km. Relieful este de tip colinar. Așezată pe valea pârâului omonim, Luncavița are o deschidere deosebit de fascinantă spre Munții Cernei (sud-est) și Munții Țarcului (nord-est). Spre nord-vest se deschide treptat relieful submuntos al Muntelui Semenic. Preocupările principale ale locuitorilor sunt: agricultura, pomicultura, creșterea animalelor și meșteșugăritul (cojocărit, tâmplărie, tinichigerie, zidărie etc.). Fiind așezată în partea de sud-vest a țării, sub influența directă a Mării Adriatice
Comuna Luncavița, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301087_a_302416]