2,777 matches
-
alături de mulți alții, se află în inima identității noastre. Dialogica culturală În perioada Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la dreptul roman (secolul al XIII-lea). Din acest moment, mesajele evanghelic, grecesc, roman fermentează sub mantia bisericească, însă aceasta le ține în frîu și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Univers, încît nu poate fi divinizată, nici măcar în secret. De aceea, cu toate că s-a născut din împreunarea dintre privilegiul creștin oferit omului și virtutea greacă înscrisă în om, Umanismul reprezintă o mutație genetică în raport cu ambele. Mai mult, el s-a nutrit cu un lăptișor de matcă neștiut pînă atunci: Puterea științifică și tehnică care conferă supremație asupra Naturii. În secolul al XIX-lea, socialismul marxist va asocia ideea privind cucerirea naturii, ideea propășirii totale a omului în Istorie și ideea creștină
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
majoră. O Națiune împărtășește același trecut. Este o comunitate sudată de o cultură comună ce comportă cel mai adesea o limbă comună. Ea este ținută în viață de o memorie comună, de norme și reguli comune. Comunitatea unei națiuni se nutrește dintr-un trecut îndelungat și bogat de experiențe, încercări, suferințe, bucurii, înfrîngeri, biruințe, glorie, care sînt integrate la fiecare generație, în fiecare individ, în adîncul sinelui său, de către familie și școală. Ea își are propriul cult al eroilor și martirilor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
societatea. În optica democratică, individul trebuie să își conserve capsula personală ne-politizabilă și ne-raționalizabilă, iar acest fapt, departe de a fi o sărăcire, reprezintă o complexitate susceptibilă a îmbogăți organizarea socială. Explicația stă în faptul că gîndirea democratică s-a nutrit din principiul autonomiei și al dreptului individului, elaborate de gîndirea engleză în secolul al XVII-lea, iar apoi de cea franceză în secolul al XVIII-lea, ea străduindu-se să îmbine cele două drepturi, al individului și al societății. În
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca o sfidare în fața despotismului, a injustiției, a minciunii înrobitoare. O legătură tainică, pecetluită cu sânge inocent, se refăcea sub ochii mirați ai lumii. Era angajamentul demnității regăsite, era voința de a se opune până la capăt răului, acelui rău care, nutrit din toate aluviunile istoriei, luase un nume și pecetluia definitiv o epocă. Minunea s-a produs. Încă nu-i cunoaștem, statistic, prețul, dar știm că ceea ce ține drept cântarul acestei clipe, ceea ce o recomandă în fața istoriei, sunt mii și mii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lesne de observat coincidența dintre această atitudine în plan istoriografic și deschiderea pluralistă pe care lumea contemporană o reclamă oriunde sub unghi politic. Planurile se intersectează, cele două registre ale realului comunică între ele, aceeași nevoie adâncă de adevăr le nutrește pe amândouă. Momentul de față, unul dintre cele mai însemnate din întreaga istorie, are propriul ei adevăr. La întâlnirea cu acesta istoricul vine înarmat cu instrumente specifice. Dar adevărul în cauză nu e numai al său, ci al oricărei conștiințe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Verdictul s-a dat, urmarea se vede: mizerie pretutindeni, inerție în toate sectoarele, afară poate de pița neagră, și completă lipsă de orizont. Neliniștea a cuprins pături largi ale populației, iar scrutinul de la 20 Mai arată că această neliniște era nutrită mai ales de teama schimbărilor fundamentale într-o societate nedeprinsă cu riscul inițiativei, cu legile dure ale competiției. O atare societate e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să învețe la rândul său, adică să se perfecționeze odată cu mediul pe care îl vrea modelat după mintea și inima sa. Desigur, sunt multe feluri de învățătură, însă nu comunică ele întreolaltă? Scientia se îngemănează firesc cu philosophia perennis care nutrește orice teologie, orice direcție spirituală în ansamblu. Dacă am evocat aici mai ales rolul învățătorului este pentru că în ultimele secole, cu deosebire după Revoluția franceză de la 1789, societatea s-a laicizat progresiv, ceea ce a făcut ca preotul să piardă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
României. "Norodul trebuie să se ispășească și să se curețe de păcatele sale", căci "prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism și vindictă. Epoca regenerării, la care ne-am referit îndeosebi, e plină de învățăminte din acest punct de vedere. "Pentru popoare, ca și pentru individ
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
subminează adesea "bucuria de a trăi și dorința de a lupta". Opera lui Eminescu e dovada peremptorie că în pofida unei continue sfâșieri aporeice, poetul a rămas un luptător în sensul cel mai înalt al cuvântului. Din energia spirituală care a nutrit lupta lui se poate hrăni mai departe, până la capătul timpului, lupta unui neam întreg, "neamul nevoii", care a fost una din temele obsedante ale creației lui Eminescu. Gândul său ne plasează pe noi înșine în centrul duratei românești, invitându-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit în timpul din urmă un plus de maturitate tocmai pentru că a fost în măsură a-și recunoaște limitele, subiectivismul inerent, precaritatea instrumentarului disponibil. Conștiința slăbiciunii îi nutrește, paradoxal, puterea de înnoire. Departe de suficiența obtuză ce se degajă din atâtea producte mai vechi ale domeniului, istoricul contemporan e mai critic, mai reflexiv, mai atent la dimensiunea peratologică a discursului său. Nu e totul în explorarea condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un avantaj pentru anchetă, căci dispune astfel de numeroase date, însă și un dezavantaj, fiindcă autorii au fost puși în situația de a se rosti asupra unor personaje care nu și-au încheiat opera. Interesul e totuși legitim și e nutrit fără îndoială de sugestiile antropologice ale istoriografiei. Frederick Cartwright punea declinul puterii grecești pe seama unei epidemii grozave care a răvășit Attica. Epidemii repetate în Imperiul roman au ușurat considerabil, în etapa finală, sarcina invaziilor. Istoria e plină de asemenea fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al planetei, după spaimele declanșate de analiștii resurselor energetice, lumea cunoaște acum neliniști la fel de mari și mai strict motivate în legătură cu dezechilibrul ecologic. Fiecare secol a avut Casandrele lui. Secolul XX a debutat cu o criză teribilă, din care s-au nutrit sumbrele profeții spengleriene. Însă deja cu o generație mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dar ceea ce se cuvenea făcut acum era o instrumentalizare cât mai deplină a ansamblului. Construcția culturală avea prioritate în viziunea lui Maiorescu și ea cerea să se treacă peste considerentele de alt ordin. "Discordanța metodologică" în raport cu discipolii Școlii ardelene a nutrit cea mai semnificativă dispută din epocă, protagonistul ei cel mai de seamă fiind mentorul Junimii. Accente noi, răspicat puse, dădeau acestei mișcări un aer grav, de competență și temeinicie. Ideea de autentic precumpănea, motiv pentru care Eminescu a definit această
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de istorie, de artă, de viața social-politică. În domeniul culturii, trecerea de la valorile de tip tradițional la cultura modernă, nevoia de a asigura concordanța formei cu fondul și integrarea culturii noastre în universalitate sunt probleme de extremă importanță care au nutrit îndelung polemicile Junimii. Un spirit, o forma mentis specifică se degajă din ele. Ironia, detașarea, scepticismul ascundeau de fapt o voință extraordinară de a pune pietre de temelie, de a construi cât mai durabil. Este marea lecție ce ne parvine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în luptă cu adversitățile de orice fel, pentru a și-o înnobila continuu prin meditație și rugăciune. Putna a fost pe de o parte martoră a mizeriilor noastre istorice, iar pe de alta loc de întâlnire și cristalizare a speranțelor nutrite de atâtea generații. La 1856, când se încheia una dintre crizele orientale ce angajau de mult timp destinul românesc, s-a rostit clar ideea unei întâlniri panromânești la cripta marelui ctitor. Gândul acesta n-a putut căpăta ființă decât la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin, Herzen, mai târziu Tolstoi, au sesizat aici un straniu amestec de spirit despotic și egalitarism, din care s-a nutrit în bună măsură drama puterii în Rusia modernă. Epilogurile evocate de autor îl verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol întreg, pe vremea când Engels vedea în Rusia o "Franță a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
consume, în afara lui, o tragică paranteză a istoriei. Examinând acum împrejurările din 1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a închis încă de tot. Ce ne mai așteaptă? Și e permis a nutri, împreună cu Karamyin, iluzia abstragerii? Putem oare trage perdeaua fără a ne descalifica moralmente? Sunt întrebări neexplicite, pe care însă textul, parcurs în lumina istoriei recente, le face inevitabile. Ateneu, XXVII, 8 august 1990, p. 2 "SILINȚE CĂTRE LIMAN" În împrejurările
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un dramatic "război rece" au făcut ca Europa să constituie o temă de gândire permanentă, nu doar pentru cercetătorii trecutului istoric, ci deopotrivă pentru oameni de stat, diplomați, culturologi, filosofi etc., pentru a nu mai vorbi de ziariștii care se nutresc din evenimente și care au pândit, decenii în șir, evoluțiile de pe planetă pentru a sesiza ce se întâmplă cu vechiul continent. Acest interes cvasi general era alimentat, firește , de tensiunile create în lume de atâtea conflicte și mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timpului nostru 1. Cum se explică aceasta? Judecând după felul cum au fost privite de contemporani alte încheieri de secol, cea de acum, coincidentă și cu sfârșitul mileniului, nu poate fi decât un nou prilej de bilanțuri, sinteze, profeții. Toate nutresc un fel de neliniște specială, ca și cum finalul de ciclu ar putea deveni, printr-o stranie decizie, sfârșitul umanității însăși. O serie de împrejurări acutizează acest sentiment care pe alocuri tinde să devină speculație psihologică, dacă nu istorie pură și simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în domenii de interes comun. Fiecare participant e, de regulă, deținătorul unei experiențe complexe și poate da seama, rapid, de ceea ce e în adevăr esențial. Cărți, extrase, programe, circulă de la unul la altul, într-o țesătură imprevizibilă, din care se nutresc legături viitoare. Expoziții de carte, standuri editoriale, cu pliante, reclame, "mostre" stau la îndemâna cui se interesează de o chestiune sau alta. E un mediu al informației rapide, esențiale, eficiente, mediu ce-și păstrează această coloratură și atunci când congresiștii se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de factori pe care numai istoria îi poate aduce la lumină. A trebuit să vină "ceasul unic", după expresia lui N. Iorga, clipa de destin care a fost, în perspectiva marii durate, Unirea din 1918, pentru că acea idee, înfiripată demult, nutrită din sacrificii și stăruințe multiseculare, să se poată împlini. "În litere și spirit suntem uniți", declara Iosif Hodoș la 1867, pe când G. Barițiu sublinia necesitatea unei "Românii unite și libere", întemeiate pe "justiție și moralitate", iar A. Papiu Ilarian observa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
între pregătire și lucru. Studiind această știință, popoarele vor asculta de bunăvoie de puterile și de orânduiala socială stabilite de ei în stat. Dimpotrivă, în starea actuală a științei, așa cum am făcut-o noi, poporul, crezând orbește în cuvintele tipărite, nutrește, ca urmare a greșelilor care îi sunt strecurate în ignoranța sa, o dușmănie împotriva tuturor situațiilor lor, pe care le crede deasupra lui, pentru că el nu înțelege importanța fiecărei situații. Această dușmănie va crește și mai mult prin urmările crizei
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Garda regelui evreilor. Prestigiul mistic al puterii. Arestarea la prima bănuială. Când ne va fi necesar să întărim măsurile de protecție polițienească (care minează atât de repede prestigiul puteriiă, vom stimula dezordini, manifestări de nemulțumire, exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleași sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi ca motiv pentru a autoriza percheziții și supravegheri ai căror agenți vor fi servitorii pe care îi vom avea în poliția creștină. Cum cea mai mare parte din conspiratori
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
supărat [Niculița-Voronca, II]. Un împărat are o fată așa de frumoasă, încât Soarelui îi cade dragă și o cere de nevastă. Împăratul n-a vrut să i-o dea. În curtea împăratului s-a angajat ca argat un năzdrăvan, care nutrea și el aceleași dorințe față de fată. Soarele vine la el și-i cere ajutorul. Argatul, curajos, îi spune că și lui îi este dragă fata. Soarele îi cere să-i aducă apă de la fântână și, între timp, fură fata. Argatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]