9,387 matches
-
a episoadelor este o convenție literară fără rol funcțional în construcția epică, chiar și atunci când acțiunea se petrece într-un oraș precum Parisul (ca în romanul Menestrelii regelui Ludovic, 1980). Faptul se poate remarca și mai pregnant în volumele de nuvele Valse hésitation (1970) și Strada infinitului (1974), unde analiza atitudinilor echivoce, tentația pentru ambiguu se resimt cu o maximă acuitate. Povestea banală a unei femei nefericite în căsnicie care încearcă să evadeze din mediul tern și apăsător prin mici aventuri
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
eroina, fugită de acasă, poate fi și victima oribilului asasinat ce a zguduit capitala, dar și noua vedetă de cinema a Parisului, descoperită de un regizor francez pe meleagurile românești (Valse hésitation). Același vag intenționat îl întreține autorul și în nuvela Toboșarul, remarcabilă prin atmosfera de teamă și mister, de indecizie și derută. Frumosul adolescent ce-și propusese să revoluționeze muzica este, în același timp, și „îngerul morții”, care cu figura sa pură și imobilă nu ezită să ucidă. Dar cine
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
în același timp, și „îngerul morții”, care cu figura sa pură și imobilă nu ezită să ucidă. Dar cine este acest enigmatic personaj, cu biografii inventate ad-hoc, în funcție de partenerii de discuție, rămâne sub pecetea tainei. Nu mai puțin bizară este nuvela Eterna înlănțuire, asemănătoare până la un punct cu La țigănci și Nopți la Serampore ale lui Mircea Eliade. Sensurile adânci pe care le comportă acestea din urmă, adevărate metafore ale morții și aparențe iluzorii ale realității, lipsesc însă prozei lui C.
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
în colaborare cu T. Călin); M. Dib, Algeria, București, 1957; N. Dubov, Orfanul, București, 1958 (în colaborare cu G. Bandrabur); Romain Rolland, Viața lui Beethoven, București, 1959; Maurice Druon, Marile familii, București, 1961; Taras Șevcenco, Viață de artist și alte nuvele, București, 1961 (în colaborare cu R. Vasilescu-Albu); J.J. Manauta, Odiseo, București, 1962; Fenimore Cooper, Vânătorul de cerbi, București, 1962; F.M. Dostoievski, Frații Karamazov, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Izabella Dumbravă); Alejo Carpentier, Secolul luminilor, I-II, București, 1965
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
Vasilescu-Albu); J.J. Manauta, Odiseo, București, 1962; Fenimore Cooper, Vânătorul de cerbi, București, 1962; F.M. Dostoievski, Frații Karamazov, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Izabella Dumbravă); Alejo Carpentier, Secolul luminilor, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Maria Ioanovici); Stendhal, Nuvele, București, 1967 (în colaborare cu Dinu Albulescu); Al. Dumas, Cei patruzeci și cinci, I-II, București, 1968, Ascanio, București, 1973; Colette, Hoinara. Duo, București, 1969; Jules Verne, Robur cuceritorul. Stăpânul lumii, București, 1970; Victor Hugo, Anul 93, București, 1972. Repere
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
E. Papamihailopol și D. Teleor. Versuri dădeau Scarlat Orăscu, D. Teleor, M. Gregoriady de Bonacchi, foarte adesea G. Coșbuc și, la începutul carierei literare, viitorul nuvelist I. Al. Brătescu-Voinești. D. Teleor și D. R. Rosetti-Max erau prezenți cu schițe și nuvele umoristice, iar G. I. Pitiș cu material folcloric. Se reproduc și basmele populare ale lui Petre Ispirescu. Din 1892, Nicolae Petrașcu a redactat o cronică literară, accidental intră în sumar și N. Iorga, cu o recenzie despre Al. Vlahuță, și
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
Obsesia timpului structurează o parte din povestiri: timpul curge îndărăt sau este un „timp sferic”, durata parcurge infinitul cercului, „infinit mort”. Lume a ipoteticului, acest „fantastic speculativ” trimite la marii precursori, la Sărmanul Dionis al lui Eminescu și la unele nuvele de Mircea Eliade. Nu lipsesc motivele consacrate de literatura lui Borges, cartea magică declanșatoare de mari aventuri existențiale și himera unui Aleph, care, „întors”, povestește viitorul. Romanul A opta zi de la facerea lumii..., definit de autor cu ironie „fantastic, polițist
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
indignare se articulează patetic, schema antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole din romanul Dinu Milian), prea multe din nuvelele Sofiei Nădejde trimit mai curând la o vocație de gazetar insurgent, în război cu societatea, decât la una de scriitor. Doar Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), prozator mai înzestrat, intrat târziu în cercul revistei, reușește uneori ca, în locul solicitării abrupte, nejustificate
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
un proiect al unui cod al cărții, prin care se urmărea reglementarea juridică a comerțului cu cartea. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români. A folosit și pseudonimul Simona Basarab. C. debutează în anul 1927 cu o culegere de nuvele intitulată Robii pământului. Atenția prozatorului se concentrează asupra unei umanități năpăstuite, trăind izolată în sate uitate de lume. Incursiunea în viața celor sărmani îi oferă prilejul de a expune, într-o formulare vagă, idei socialiste ce, mai târziu, vor fi
CORBASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286407_a_287736]
-
nu s-a putut impune. Meritul lui Mihail Dragomirescu, și implicit al periodicului pe care îl conduce, constă doar în faptul de a fi intuit talentul de prozator al lui Liviu Rebreanu și de a-i fi publicat mai multe nuvele (Proștii, 2/1910, Culcușul, 5/1910, Golanii, 8/1910, Dintele, 12/1910), de a fi evidențiat talentul de dramaturg al lui Mihail Sorbul, tipărindu-i și episodul dramatic într-un act Săracul popă (10/1909) și comedia tragică Paznicul calicilor
CONVORBIRI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286402_a_287731]
-
și în „Sburătorul” îi sunt publicate mai multe povestiri, strânse apoi în volumul intitulat Simfonia morții, premiat prin tipărire, în 1920, de Editura Cartea Românească. Pe copertă, autorul anunța o piesă în trei acte - Două forțe - și un volum de nuvele - Nebunia lumii, care, devenit roman, va apărea în 1924. Pe când ar fi avut sub tipar un alt roman, acesta cu tematică socială, din care revista „Rampa” dăduse la iveală un fragment, C. se sinucide cu un glonț de revolver în
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
câtorva întâmplări hazlii, care, prin contrast, amplifică dramatismul celorlalte. Valoarea literară a povestirilor este însă diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul Pe frontul de vest nimic nou al lui E.-M. Remarque. În fapt, dacă o atitudine potrivnică
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
mai evidentă în volumele publicate în deceniul opt - Poeme florivore (1972), Starea de urgență (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Arcul biologic (1974) -, când limbajul emfatic și sarcasmul lasă loc unui lirism interiorizat și mai profund. C. a scris și proză: nuvele - La trântă cu munții (1949), Candidatul (1950), povestiri - Pâinea păcii (1951) și romane, cel mai semnificativ, Cazul doctor Udrea (1959), analizând dilema intelectualului între izolare și egoismul implicării în termenii profesiunii și angajarea în termeni sociali. Mărturia dramatică din Tout
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
critică. Se rediscută opera pe scurt și se reconstituie biografia într-un text de o sută cincizeci de pagini scrise cu reală plăcere de a povesti. După ce dăduse o biografie amplă, un roman critic al omului, C. publică, acum, o nuvelă densă, trecând peste faptele prea cunoscute. El amintește, astfel, că are și critica personajele și epica ei, că a relata e totuna cu a crea, că într-o biografie critică se află totdeauna un destin, un personaj misterios pentru exeget
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ca text, pe care el o găsește în povestire (ca mod narativ generic, nu ca specie literară), adică practic în toate varietățile de proză anterioare: basm, legendă, roman popular, Biblie și narațiune religioasă, istoriografie, cronici rimate, epopee, jurnal de călătorie, nuvelă și povestire, „fiziologii”, corespondență literară, memorialistică autobiografică. Rolul capital îi este rezervat cronicii / letopisețului. Teoria lui C. este când prea laxă (formele ce ar anticipa romanul), când prea restrictivă (influența modelului occidental e redusă la rolul de „clarificator”), cartea rezistând
COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
și reporter. Este fiul Anei (n. Oprea) și al lui Ion Coșovei, pescar. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1947). Debutează în revista „Lumea” (1946), cu poemul Femeia din camera obscură, iar în volum cu nuvela La Taliane (1950), inspirată din viața pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962). Cu reportajele din Împărăția vânturilor (1954), care au reținut atenția lui Geo Bogza, C. începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
străbătute de o vibrație lirică autentică. Geografia nouă, care în opinia scriitorului reflectă schimbări nu mai puțin profunde în mentalitatea oamenilor, ar fi semnul prefacerilor socialiste, al unui „timp eroic”. Aceleași preocupări tematice și caracteristici stilistice se găsesc și în nuvelele lui C., Prietenie (1951), Râul porni mai departe (1962), Prietenă cu focul și cu apa (1969). A scris și două romane: Cântec să crească băiatul (1959) - elogiu al copilăriei, și Tânărul meu Ulise (1966) - pledoarie pentru autenticitate, narând destinul unui
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
de forța asociativă-plasticizantă, cu efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
funcția de consilier-șef al Inspectoratului de Cultură. A debutat în perioada studenției în paginile revistei „Tribuna”, cu povestirea Luna (1964). Va mai colabora, de-a lungul anilor, la „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Astra”, „România literară”, „Euphorion”. De la primele nuvele, incluse în sumarul unui volum intitulat nu întâmplător În căutarea altui final (1978), și până la romanul Șarpele albastru (1989), prozatorul se relevă ca un martor implicat cu luciditate în istoria pe care îi este dat să o traverseze. Unghiul său
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
moravuri cunoscute, se întâlnea cu una dintre tendințele sfârșitului de secol, ce îndruma scriitorii spre medii ignorate până atunci. A publicat în numeroase periodice, începând cu revista „Contemporanul”, unde între 1884 și 1890 îi apar cele mai semnificative schițe și nuvele, continuând cu „Drepturile omului”, „Revista nouă”, „Adevărul”, „Lupta”,„Vatra”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
științifică”, „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Șezătoarea săteanului”, „Sămănătorul”, „Viața literară”. A fost director și proprietar, împreună cu Zamfir C. Arbore, al revistei „Amicul copiilor” (1891-1895). I-au apărut în 1893 patru volume de Schițe și nuvele, iar în 1899 romanul Ovreiul, o bună parte din proza sa rămânând însă în paginile periodicelor sau în manuscris. Fiind considerat, alături de Sofia Nădejde, prozatorul cel mai de seamă al „Contemporanului”, C. pare să fie într-adevăr apt să ilustreze
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
Sulina); pescari aspri, nemiloși, supuși vitregiilor și hazardului, prinși cu nepăsare în jocul de-a viața și de-a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea epicului, ca și mediocritatea stilului. Atunci când aduce în prim-plan mărunte existențe citadine, schița de moravuri eșuează în anecdotic și melodramatic, autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
autorul simplificând tipologia în chip naiv, moralizator. Și în povestirile pentru și despre copii, majoritatea scrise după 1890, C. pierde din farmecul care îi definea câteva schițe de început, precum În ajunul Crăciunului și Ziua de bobotează. SCRIERI: Schițe și nuvele, I-IV, București, 1893; ed. pref. Sergiu Cujbă, București, 1976; Ovreiul, București, 1899; Flori de gheață (în colaborare), București, 1910; Al treisprezecilea urs (Din viața vânătorilor din Carpați), București, [1911]; Roadele vijeliei (Cum a căpătat Sarichioiul vie), București, 1913; Din
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
București, [1911]; Roadele vijeliei (Cum a căpătat Sarichioiul vie), București, 1913; Din viața pescarilor dobrogeni, București, [1923]; Opere alese, Chișinău, 1960; Spirca, Chișinău, 1967; Opere, îngr. A. Kidel, introd. F. Levit, Chișinău, 1974. Repere bibliografice: Zamfir C. Arbore, „Schițe și nuvele”, „Revista nouă”, 1893, 11-12; C. Berariu, Victor Crăsescu (Șt. Basarabeanu), „Gazeta Bucovinei”, 1893, 33; Hermes [C. Stere], Garșin și Basarabeanu, „Evenimentul literar”, 1894, 11; Iorga, Pagini, I, 256-257; Haneș, Scriitorii, 251-267; Teodor Vârgolici, Victor Crăsescu, RITL, 1958, 1-2; Bratu-Dumitrescu, Contemporanul
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]